ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2587/2006

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 1848 din 1 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. împotriva sentinței penale nr. 1031 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a reținut că în motivarea cererii condamnatul a susținut că faptele pentru care a fost condamnat nu au fost dovedite și că pedeapsa aplicată este prea mare, iar aceste motive nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 976/ A din 12 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reținând că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc.

pen. Astfel, s-a constatat că în cererea formulată nu au fost arătate fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțe la judecarea cauzei și pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Pe de altă parte s-a reținut că pe calea revizuirii nu este posibilă redozarea pedepsei. S-a concluzionat că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire. Revizuientul a declarat recurs susținând că neîntemiat i s-a respins cererea de revizuire. Recursul va fi examinat prin prisma dispozițiilor art. 395 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., dar și a art. 395 9 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat. Calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. Revizuientul a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat dar nu a invocat nici una din împrejurările prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să fi determinat pronunțarea greșită a condamnării. Pe de altă parte, așa cum corect s-a reținut, greșita individualizare a pedepsei nu constituie motiv de revizuire. În consecință, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, soluția de respingere a cererii este legală și temeinică. Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul-condamnat D.A. împotriva deciziei penale nr. 976/ A din data de 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală si pentru cauze cu minori si de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2006.