ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2587/2006

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 1848 din 1

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. împotriva sentinței

penale nr. 1031 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a

penală.

S-a reținut că în motivarea cererii

condamnatul a susținut că faptele pentru care a fost condamnat nu au fost

dovedite și că pedeapsa aplicată este prea mare, iar aceste motive nu se

regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 976/ A din 12 decembrie 2005, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnat reținând că în cauză nu sunt

incidente nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e)

C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că în cererea formulată

nu au fost arătate fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de

instanțe la judecarea cauzei și pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia

hotărârii de condamnare.

Pe de altă parte s-a reținut că pe

calea revizuirii nu este posibilă redozarea pedepsei.

S-a concluzionat că în mod corect

prima instanță a respins cererea de revizuire.

Revizuientul a declarat recurs susținând

că neîntemiat i s-a respins cererea de revizuire.

Recursul va fi examinat prin prisma

dispozițiilor art. 395

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.,

dar și a art. 395

9

alin. (3) C. proc. pen.

Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Calea extraordinară de atac a

revizuirii poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Revizuientul a susținut că nu se

face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat dar nu a invocat

nici una din împrejurările prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să fi

determinat pronunțarea greșită a condamnării.

Pe de altă parte, așa cum corect s-a

reținut, greșita individualizare a pedepsei nu constituie motiv de revizuire.

În consecință, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, soluția de

respingere a cererii este legală și temeinică.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă

nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din

oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul-condamnat D.A. împotriva deciziei penale nr. 976/ A

din data de 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală si

pentru cauze cu minori si de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2006.