ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3919/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 34 din 6 martie 2006 pronunțată în dosar nr. 31696/2/2005 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții R.I. și R.T. împotriva pârâtei A.V.A.S. pentru constatarea nulității contractului de garanție imobiliară de gradul II. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, contractul de garanție imobiliară de gradul II autentificat sub nr. 749 din 14 aprilie 1997 având ca obiect ipotecarea apartamentului situat în Eforie Nord, str. Bucovinei județ Constanța, proprietatea reclamanților, pentru garantarea restituirii împrumuturilor acordate debitorilor SC B. SRL și SC N.I.

SRL prin contractele de credit nr. 77 din 24 aprilie 1996 și 44 din 17 aprilie 1997 nu este lovit de nulitate absolută, deși s-a încheiat anterior contractelor de credit. Încheierea contractelor în această succesiune nu contravine dispozițiilor art. 1776 C. civ., care consacră principiul specializării ipotecii, fiind posibilă instituirea ipotecii și pentru obligațiile viitoare. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în interpretarea greșită a art. 1776 C. civ. În mod concret, recurenții invocă faptul că, contrar concluziilor primei instanțe, încheierea contractului de garanție imobiliară anterior celui de credit încalcă dispozițiile imperative ale art. 1776 C. civ., în condițiile în care ipoteca s-a constituit înainte de existența împrumutului a cărui restituire o garanta.

Nesocotirea acestor prevederi legale are drept consecință nulitatea contractului de garanție. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispozițiilor art. 1776 C. civ., raportat la art. 304 pct. 9 și 312 al.1 C. proc. civ., curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare. Astfel, interpretând corect dispozițiile art. 1774 și 1776 C. civ., care consacră principiul specializării ipotecii și reținând că prin contractul a cărui nulitate absolută s-a cerut a se constata, a fost precizat imobilul afectat de garanție și valoarea creanței garantate, în mod corect instanța a înlăturat ca fiind lipsit de relevanță faptul că, contractul de credit a fost încheiat ulterior celui de garanție imobiliară.

În această ipoteză, singura consecință fiind aceea că ipoteca este afectată de o condiție, și anume nașterea obligației pentru care s-a garantat și nu sancționarea contractului de garanție imobiliară cu nulitatea absolută. În concluzie, hotărârea instanței de fond fiind legală, va fi menținută, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții R.I. și R.T. împotriva sentinței nr. 34 din 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2006.