ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3919/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

34 din 6 martie 2006 pronunțată în dosar nr. 31696/2/2005 al Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, s-a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanții R.I. și R.T. împotriva pârâtei A.V.A.S. pentru

constatarea nulității contractului de garanție imobiliară de gradul II.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în esență că, contractul de garanție

imobiliară de gradul II autentificat sub nr. 749 din 14 aprilie 1997 având ca

obiect ipotecarea apartamentului situat în Eforie Nord, str. Bucovinei județ

Constanța, proprietatea reclamanților, pentru garantarea restituirii împrumuturilor

acordate debitorilor SC B. SRL și SC N.I. SRL prin contractele de credit nr. 77

din 24 aprilie 1996 și 44 din 17 aprilie 1997 nu este lovit de nulitate

absolută, deși s-a încheiat anterior contractelor de credit. Încheierea

contractelor în această succesiune nu contravine dispozițiilor art. 1776 C.

civ., care consacră principiul specializării ipotecii, fiind posibilă instituirea

ipotecii și pentru obligațiile viitoare.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în interpretarea greșită a

art. 1776 C. civ.

În mod concret, recurenții

invocă faptul că, contrar concluziilor primei instanțe, încheierea contractului

de garanție imobiliară anterior celui de credit încalcă dispozițiile imperative

ale art. 1776 C. civ., în condițiile în care ipoteca s-a constituit înainte de

existența împrumutului a cărui restituire o garanta. Nesocotirea acestor

prevederi legale are drept consecință nulitatea contractului de garanție.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispozițiilor art. 1776 C.

civ., raportat la art. 304 pct. 9 și 312 al.1 C. proc. civ., curtea constată că

acesta este nefondat respingându-l ca atare.

Astfel, interpretând corect

dispozițiile art. 1774 și 1776 C. civ., care consacră principiul specializării

ipotecii și reținând că prin contractul a cărui nulitate absolută s-a cerut a

se constata, a fost precizat imobilul afectat de garanție și valoarea creanței

garantate, în mod corect instanța a înlăturat ca fiind lipsit de relevanță

faptul că, contractul de credit a fost încheiat ulterior celui de garanție

imobiliară. În această ipoteză, singura consecință fiind aceea că ipoteca este

afectată de o condiție, și anume nașterea obligației pentru care s-a garantat

și nu sancționarea contractului de garanție imobiliară cu nulitatea absolută.

În concluzie, hotărârea

instanței de fond fiind legală, va fi menținută, ca efect al respingerii recursului

declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții R.I. și R.T. împotriva sentinței nr. 34 din 6

martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2006.