ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată în data de 15 iunie 2005, la Curtea de Apel Cluj, urmare a declinării competenței de către Tribunalul Cluj, reclamantul U.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11.555 din 28 octombrie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 12 septembrie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2003. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarații autentificate ale unor martori, din care a rezultat că acesta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca tardivă, pe motiv că hotărârea i-a fost comunicată reclamantului, la 14 noiembrie 2003, conform borderoului anexat, iar acesta a formulat contestație, la 15 iunie 2005, după aproximativ 2 ani de zile. Prin sentința civilă nr. 722 din 7 noiembrie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată, a dispus recunoașterea calității de refugiat al reclamantului și a obligat-o pe pârâtă, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2003. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, fără, însă, a se face dovada că din împrejurări mai presus de natura sa, acesta a fost împiedicat să intre în posesia hotărârii.

Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, persoana interesată poate face contestație, la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității invocată, constatând că nu există la dosar nici un înscris care să ateste data comunicării hotărârii către contestator, deoarece pârâta a făcut dovada celor susținute, prin înscrisul intitulat „Borderoul” nr. 62 din 14 noiembrie 2003, din care rezultă că la aceea dată, acestuia, printre alții, i-a fost comunicată hotărârea atacată.

Or, pentru a ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. Din actele dosarului rezultă cu certitudine că acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 15 iunie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999. Potrivit acestor dispoziții: „împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii (…)”. În cauză s-a făcut dovada prin înscrisul intitulat „Borderoul” nr. 62 din 14 noiembrie 2003, că la această dată i-a fost comunicată hotărârea reclamantului.

Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată și acțiunea reclamantului va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 722 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Modifică sentința atacată și respinge, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul U.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.