ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 iunie 2005, reclamanta I.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 16998 din 28 martie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de refugiată și de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că prin hotărârea nr. 13794/2003 i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, dar că în luna octombrie 2004 s-a dispus sistarea plății drepturilor prevăzute prin hotărâre.

Mai arată că ulterior, a depus un alt dosar pentru acordarea acestor drepturi, menționând că în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 s-a refugiat din satul Feldioara, în comuna Cătina, la un frate al tatălui său, din cauza persecuției exercitată de către autoritățile maghiare asupra românilor, în teritoriul românesc ocupat de acestea, dar că noua cerere i s-a respins nejustificat. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 500 din 7 septembrie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că nu s-a făcut dovada anulării primei hotărâri și că declarațiile martorilor sunt în contradicție cu susținerile reclamantei din cererea adresată comisiei, în ce privește începutul perioadei de refugiu.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea nr. 13794/2004, a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, s-a suspendat, pentru că există un dosar penal pe rol, care avea legătură cu persoana care s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii drepturilor stabilite de Legea nr. 189/2000. Susține că pârâta avea obligația să-i comunice măsurile ce se impuneau, în raport cu finalizarea procesului penal și pentru că nu a primit nici o astfel de comunicare, a formulat o nouă cerere, care i s-a respins, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000. Menționează că martorii au declarat inițial greșit perioada refugiului, ca fiind martie 1940 - martie 1945, datorită neatenției și vârstei înaintate, dar că ulterior au dat alte declarații autentificate, în care au indicat perioada corectă ca fiind 15 septembrie 1940 - 6 martie 1045. Recursul va fi respins.

Printr-o primă hotărâre a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, având nr. 13794 din 16 martie 2004, s-a admis cererea formulată de recurentă și s-a dispus acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2003, hotărâre ce a fost suspendată, până la soluționarea dosarului penal în care era cercetată persoana ce a întocmit formalitățile necesare recurentei, pentru obținerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în urma înștiințării în acest sens a Poliției municipiului Gherla. Deoarece era numai suspendată executarea hotărârii nr. 13794/2004, nu se mai impunea emiterea unei alte hotărâri, înainte de anularea acesteia, ci să i se comunice recurentei, dacă s-a soluționat dosarul penal, soluția ce s-a luat și dacă aceasta avea efecte asupra hotărârii nr. 13794/2004, privind-o pe recurentă.

Cum această hotărâre nu era anulată, ci numai suspendată executarea ei, Comisia nu trebuia să soluționeze din nou cererea privitoare la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fără ca în prealabil să dispună anularea hotărârii respective. Ca atare, pentru că prin hotărârea nr. 13794/2004 i s-a recunoscut recurentei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, hotărâre care este în vigoare și în prezent, nefiind anulată, recurenta are posibilitatea de a cere punerea în executare a acesteia. Astfel fiind, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.N. împotriva sentinței civile nr. 500 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.