ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5612/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

427/2004 reclamanții D.T. și D.E. au chemat în judecată pe Primarul general al

Municipiului București solicitând anularea Dispoziției nr. 2554 din 25

februarie 2004 emisă de acesta și admiterea cererii de despăgubire formulată de

reclamanți prin punerea în posesie cu terenul situat în sector 3, alăturat

suprafeței de 142 mp restituită deja reclamanților conform deciziei civile nr.

423 din 21 februarie 2000 și a dispoziției nr. 1159 din 19 iunie 2001.

Tribunalul București prin sentința

civilă nr. 573 din 16 iunie 2004, a respins ca neîntemeiată contestația

reținând că terenul pentru care au solicitat punerea în posesie nu este

proprietatea reclamanților, ci a fost solicitat ca echivalent al construcției

demolate de pe terenul proprietatea lor.

S-a reținut că nu s-a făcut dovada

dreptului de proprietate cu privire la construcția demolată, nedepunându-se

autorizația de construire.

Reclamanții au formulat apel

împotriva acestei hotărâri, iar Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 51 din 12 ianuarie 2005, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recurs, susținând, în esență, că greșit a reținut

instanța de apel că măsura reparatorie propusă de ei (prin compensare cu alt

imobil echivalent) nu este prevăzută de lege și că nu au probat existența unei

construcții pe terenul lor, deși rezultă chiar din contractul de

vânzare-cumpărare că s-a cumpărat o construcție „sinistrată prin incendiu”.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru argumentele următoare.

Așa cum rezultă din contractul de

vânzare-cumpărare invocat de reclamanți, ei au dobândit suprafața indiviză de

142 mp, ce face parte integrantă din suprafața totală de 495 mp, teren și corpul

de construcție nr. 3, compus din 3 camere, „sinistrate prin incendiu”.

Așa cum corect a reținut curtea de

apel, prin decizia civilă nr. 423 din 21 februarie 2000, Tribunalul București a

constatat nulitatea ofertei de donație autentificată sub nr. 2380 din 6 martie

1973 cu privire la suprafața de 142 mp situată în sector 3 și au fost obligați

Consiliul General al Municipiului București și Consiliul local sector 3

București să le lase terenul în deplină proprietate și liniștită posesie.

Deși este adevărat că reclamanții au

fost înscriși în evidențele fiscale cu o construcție având o suprafață de 67,60

mp și o valoare de asigurare de 23.114 lei la nivelul anului 1966, situație ce

i-ar fi îndreptățit la măsuri reparatorii pentru construcția demolată, în raport

cu conținutul notificării și al contestației formulate, prin care se solicită

doar punerea în posesie cu suprafața de 353 mp, alăturată suprafeței de 142 mp

deja restituită, ca o compensare cu valoarea construcției demolate, teren

asupra căruia reclamanții nu au fost niciodată proprietari, în mod judicios

instanța de apel, ca și cea de fond, au apreciat că cererea nu poate fi

primită, deoarece această măsură reparatorie propusă nu este prevăzută de lege,

decât în ipoteza în care bunul ar fi fost deținut de o organizație

cooperatistă.

De altfel, din înscrisul aflat la

fila 48, dosar fond, respectiv notificarea nr. 876 din 28 iulie 2003, rezultă

că terenul solicitat de reclamanți este la rândul său revendicat de numiții

L.N. și C.P.

Așa fiind, criticile exprimate

nefiind fondate, nu pot fi primite, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatorii D.T. și D.E. împotriva deciziei nr. 51 din 12

ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.