ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5949/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1521 din 23 decembrie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția de netimbrare a cererilor de acordare a lipsei de folosință a terenului și a daunelor morale și a anulat aceste capete de acțiune ca netimbrate. Prin aceeași sentință tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de legitimare pasivă, ca inadmisibilă cererea de constatare a faptului că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, în baza unui act normativ nepublicat și de constatare a calității de proprietar a contestatorului I.F.

asupra imobilului situat în București. Contestația formulată de I.F. a fost admisă în contradictoriu cu Primăria Municipiului București reprezentată prin Primarul General a fost anulată în parte decizia nr. 3212 din 27 august 2004 emisă de Primăria Municipiului București și s-a stabilit valoarea despăgubirilor pentru imobilul din București compus din teren în suprafață de 524,83 mp și construcția în suprafață de 91,22 mp la suma de 4.898.655.960 ROL din care urmează a se scade valoarea despăgubirilor acordate de 3933 lei actualizată; celelalte dispozițiuni ale deciziei atacate au fost menținute, Primăria Municipiului București fiind obligată la 4.000.000 ROL cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut din probatoriile cu acte, din expertiza judiciară și extrajudiciară că terenul preluat de stat este în totalitate ocupat de elementele de sistematizare și că deci nu poate fi restituit în natură, contestatorul fiind îndreptățit în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent cu respectarea dispozițiunilor art. 11 pct. 7 din Legea nr. 10/2001. Din raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, a rezultat că despăgubirile aferente terenului în suprafață de 534 mp și construcției demolate se ridică la valoarea de 4.898.655.960 ROL.

Pe cale de consecință, tribunalul a anulat parțial decizia nr. 3212 din 27 august 2004 a Primăriei Municipiului București, majorând despăgubirile acordate pentru imobilul teren în suprafață de 534,83 mp și construcție de la 1.010.600.000 lei la 4.898.655.960 ROL, din care se scade valoarea actualizată a despăgubirilor acordate în sumă de 3933 lei. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia 555 A din 16 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul formulat de I.F.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reținut că, instanța de fond a făcut în cauză o corectă aplicare a dispozițiunilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 care în temeiul art. 2 se aplică și notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 și care nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a normelor metodologice nr. 1095 din 15 septembrie 2005. Cu privire la despăgubiri, s-a avut în vedere modul de calcul din expertiza judiciară, efectuată cu respectarea dispozițiunilor art. 201-214 C. proc. civ. și în privința căreia niciuna din părți nu a avut de făcut obiecțiuni. De asemenea instanța de apel a concluzionat că în cauză, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiunilor art. 111 C. proc.

civ., reținând în cauză, caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare și că prin anularea parțială a deciziei 3212/2006 și stabilirea valorii despăgubirilor, instanța a analizat legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului precum și calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001. În recursul declarat, I.F. arată că instanțele au aplicat greșit art. 109 și art. 111 C. proc. civ., și au înfrânt principiul disponibilității, deoarece capătul principal al acțiunii introductive era constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului și nu contestarea dispoziției Primarului General nr. 3212 din 27 august 2004 și anularea acesteia, care este accesorie, la fel ca și capetele de cerere privind repararea daunelor produse ca urmare a exproprierii ilegale și despăgubirile morale.

Raportat la capătul principal al cererii de chemare în judecată, aplicarea dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, la cererile accesorii este nelegală, după cum nelegală este și admiterea excepției privind lipsa de legitimare pasivă a statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe care l-a exonerat astfel de eventualele reparații la care putea fi obligat. Instanța de apel cu toate că face trimitere la expertiza judiciară, în stabilirea despăgubirilor, omite concluziile expertizei de la pag. 227 și 277 dosar fond. Recurentul a invocat de asemenea și excepția de neconstituționalitate a Decretului Consiliului de Stat 552 din 15 septembrie 1964 raportat la dispozițiunile art. 21, art. 44 alin. (1) și (3), art. 78, art. 124 alin. (1), art. 126 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, solicitând suspendarea soluționării recursului și sesizarea Curții Constituționale.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă în raport de dispozițiunile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece vizează controlul de constituționalitate a unui act normativ, respectiv Decretul Consiliului de Stat 552 din 15 septembrie 1964 care nefiind publicat în Monitorul Oficial nu a intrat în vigoare. Preluarea imobilului în temeiul unui act nepublicat în Monitorul Oficial, deci care nu și-a produs efectele prin intrarea în vigoare, conferă preluării un caracter abuziv, fără titlu, aspect reținut în speță prin decizia contestată, în cadrul unui control incidental de constituționalitate a preluării. Instanța de fond și apoi cea de apel au stabilit corect cadrul procesual al cauzei, calificând acțiunea ca fiind o contestație împotriva dispoziției nr. 3212 din 27 august 2004 a Primăriei Municipiului București, de vreme ce chiar reclamantul și-a fondat acțiunea introductivă pe dispozițiunile Legii nr. 10/2001.

Constatarea calității petiționarului de proprietar al imobilului în litigiu s-a făcut în chiar cadrul procedurii administrative prealabile, care i-a recunoscut acesteia calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii. În speță, instanțele nu puteau disocia, sub forma unui capăt de acțiune separat, soluționabil pe calea procedurii de drept comun, constatarea modului de preluare a imobilului de către stat, de aplicarea Legii nr. 10/2001 și procedura acesteia, care pune inevitabil în discuție, modalitatea de preluare abuzivă a imobilului în sensul art. 2 și calitatea de proprietar sau succesor al solicitantului. Și sub aspectul aplicării art. 111 C. proc. civ., instanțele s-au conformat exigențele procesuale, atâta timp cât recurentul dispunea de calea realizării dreptului, recurgând la procedura Legii nr. 10/2001, ca lege specială reparatorie.

Corect s-a admis excepția lipsei de legitimare procesuală pasivă a statului prin Ministerul Finanțelor, deoarece entitatea deținătoare, respectiv Municipiul București este cea ținută de obligația de restituirea a imobilului în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Statul prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi legitimat pasiv numai în situația vizată de art. 28 alin. (3) din lege, atunci când unitatea deținătoare a bunului nu a putut fi identificată. Corect au fost anulate capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului și acordarea daunelor morale, deoarece cele două cereri fiind evaluabile în bani cad sub incidența art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Față de împrejurarea că petiționarul nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, stabilite de instanță și nici nu a contestat această măsură, instanțele au procedat la aplicarea sancțiunii anulării celor două capete de cerere în temeiul art. 20 din Legea 146/1997. Întrucât terenul este ocupat în totalitate de elemente de sistematizare, aspect evidențiat în nota de constatare și expertiza judiciară, imobilul nu poate fi restituit în natură, chiar dacă preluarea acestuia s-a făcut fără titlu, astfel că în mod corect contestatorului recurent i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent. În stabilirea valorii despăgubirilor pentru imobilul teren și construcție, instanța a avut în vedere concluziile expertizei tehnice E.C.

diminuând valoarea acestora cu contravaloarea diferenței de teren (1702,33 mp, stabilită de acesta și 534,33 mp solicitată prin acțiune), calculată la prețul stabilit de expert pe metrul pătrat, ceea ce a condus la suma de 4.898.655.960 ROL, acordată prin sentință și confirmată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul I.F. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva deciziei nr. 555 A din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2007.