ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5949/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1521 din 23

decembrie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția de

netimbrare a cererilor de acordare a lipsei de folosință a terenului și a

daunelor morale și a anulat aceste capete de acțiune ca netimbrate. Prin

aceeași sentință tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acesta ca fiind

formulată împotriva unei persoane lipsită de legitimare pasivă, ca inadmisibilă

cererea de constatare a faptului că imobilul a fost preluat de stat fără titlu,

în baza unui act normativ nepublicat și de constatare a calității de proprietar

a contestatorului I.F. asupra imobilului situat în București.

Contestația formulată de I.F. a fost

admisă în contradictoriu cu Primăria Municipiului București reprezentată prin

Primarul General a fost anulată în parte decizia nr. 3212 din 27 august 2004

emisă de Primăria Municipiului București și s-a stabilit valoarea

despăgubirilor pentru imobilul din București compus din teren în suprafață de

524,83 mp și construcția în suprafață de 91,22 mp la suma de 4.898.655.960 ROL

din care urmează a se scade valoarea despăgubirilor acordate de 3933 lei

actualizată; celelalte dispozițiuni ale deciziei atacate au fost menținute,

Primăria Municipiului București fiind obligată la 4.000.000 ROL cheltuieli de

judecată către contestator.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut din probatoriile cu acte, din expertiza judiciară și extrajudiciară

că terenul preluat de stat este în totalitate ocupat de elementele de

sistematizare și că deci nu poate fi restituit în natură, contestatorul fiind

îndreptățit în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 la acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent cu respectarea dispozițiunilor art. 11

pct. 7 din Legea nr. 10/2001.

Din raportul de expertiză judiciară

întocmit în cauză, a rezultat că despăgubirile aferente terenului în suprafață

de 534 mp și construcției demolate se ridică la valoarea de 4.898.655.960 ROL.

Pe cale de consecință, tribunalul a anulat parțial decizia nr. 3212 din 27

august 2004 a Primăriei Municipiului București, majorând despăgubirile acordate

pentru imobilul teren în suprafață de 534,83 mp și construcție de la

1.010.600.000 lei la 4.898.655.960 ROL, din care se scade valoarea actualizată

a despăgubirilor acordate în sumă de 3933 lei.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia 555 A din 16 octombrie 2006, a respins ca nefondat

apelul formulat de I.F.

Pentru a decide astfel, Curtea de

apel a reținut că, instanța de fond a făcut în cauză o corectă aplicare a

dispozițiunilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 care în temeiul art. 2 se aplică

și notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 și care nu au fost

soluționate până la intrarea în vigoare a normelor metodologice nr. 1095 din 15

septembrie 2005.

Cu privire la despăgubiri, s-a avut

în vedere modul de calcul din expertiza judiciară, efectuată cu respectarea

dispozițiunilor art. 201-214 C. proc. civ. și în privința căreia niciuna din

părți nu a avut de făcut obiecțiuni.

De asemenea instanța de apel a

concluzionat că în cauză, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a

dispozițiunilor art. 111 C. proc. civ., reținând în cauză, caracterul subsidiar

al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare și că prin anularea

parțială a deciziei 3212/2006 și stabilirea valorii despăgubirilor, instanța a

analizat legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului precum și

calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 alin. (1) și

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

În recursul declarat, I.F. arată că

instanțele au aplicat greșit art. 109 și art. 111 C. proc. civ., și au înfrânt

principiul

disponibilității, deoarece capătul principal al acțiunii

introductive era constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului și nu

contestarea dispoziției Primarului General nr. 3212 din 27 august 2004 și

anularea acesteia, care este accesorie, la fel ca și capetele de cerere privind

repararea daunelor produse ca urmare a exproprierii ilegale și despăgubirile

morale.

Raportat la capătul principal al

cererii de chemare în judecată, aplicarea dispozițiilor art. 15 lit. r) din

Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, la cererile

accesorii este nelegală, după cum nelegală este și admiterea excepției privind

lipsa de legitimare pasivă a statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

pe care l-a exonerat astfel de eventualele reparații la care putea fi obligat.

Instanța de apel cu toate că face

trimitere la expertiza judiciară, în stabilirea despăgubirilor, omite

concluziile expertizei de la pag. 227 și 277 dosar fond.

Recurentul a invocat de asemenea și

excepția de neconstituționalitate a Decretului Consiliului de Stat 552 din 15

septembrie 1964 raportat la dispozițiunile art. 21, art. 44 alin. (1) și (3),

art. 78, art. 124 alin. (1), art. 126 alin. (1) și art. 146 lit. d) din

Constituție, solicitând suspendarea soluționării recursului și sesizarea Curții

Constituționale.

Cererea de sesizare a Curții

Constituționale este inadmisibilă în raport de dispozițiunile art. 29 alin. (3)

din Legea nr. 47/1992, deoarece vizează controlul de constituționalitate a unui

act normativ, respectiv Decretul Consiliului de Stat 552 din 15 septembrie 1964

care nefiind publicat în Monitorul Oficial nu a intrat în vigoare.

Preluarea imobilului în temeiul unui

act nepublicat în Monitorul Oficial, deci care nu și-a produs efectele prin

intrarea în vigoare, conferă preluării un caracter abuziv, fără titlu, aspect

reținut în speță prin decizia contestată, în cadrul unui control incidental de

constituționalitate a preluării.

Instanța de fond și apoi cea de apel

au stabilit corect cadrul procesual al cauzei, calificând acțiunea ca fiind o

contestație împotriva dispoziției nr. 3212 din 27 august 2004 a Primăriei

Municipiului București, de vreme ce chiar reclamantul și-a fondat acțiunea

introductivă pe dispozițiunile Legii nr. 10/2001.

Constatarea calității petiționarului

de proprietar al imobilului în litigiu s-a făcut în chiar cadrul procedurii

administrative prealabile, care i-a recunoscut acesteia calitatea de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii.

În speță, instanțele nu puteau

disocia, sub forma unui capăt de acțiune separat, soluționabil pe calea

procedurii de drept comun, constatarea modului de preluare a imobilului de

către stat, de aplicarea Legii nr. 10/2001 și procedura acesteia, care pune

inevitabil în discuție, modalitatea de preluare abuzivă a imobilului în sensul art.

2 și calitatea de proprietar sau succesor al solicitantului. Și sub aspectul

aplicării art. 111 C. proc. civ., instanțele s-au conformat exigențele

procesuale, atâta timp cât recurentul dispunea de calea realizării dreptului,

recurgând la procedura Legii nr. 10/2001, ca lege specială reparatorie.

Corect s-a admis excepția lipsei de

legitimare procesuală pasivă a statului prin Ministerul Finanțelor, deoarece

entitatea deținătoare, respectiv Municipiul București este cea ținută de

obligația de restituirea a imobilului în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, Statul prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi legitimat pasiv

numai în situația vizată de art. 28 alin. (3) din lege, atunci când unitatea

deținătoare a bunului nu a putut fi identificată.

Corect au fost anulate capetele de

cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului

și acordarea daunelor morale, deoarece cele două cereri fiind evaluabile în

bani cad sub incidența art. 20 din Legea nr. 146/1997. Față de împrejurarea că

petiționarul nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, stabilite de instanță și nici nu a contestat

această măsură, instanțele au procedat la aplicarea sancțiunii anulării celor

două capete de cerere în temeiul art. 20 din Legea 146/1997.

Întrucât terenul este ocupat în

totalitate de elemente de sistematizare, aspect evidențiat în nota de

constatare și expertiza judiciară, imobilul nu poate fi restituit în natură, chiar

dacă preluarea acestuia s-a făcut fără titlu, astfel că în mod corect

contestatorului recurent i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

În stabilirea valorii despăgubirilor

pentru imobilul teren și construcție, instanța a avut în vedere concluziile

expertizei tehnice E.C. diminuând valoarea acestora cu contravaloarea

diferenței de teren (1702,33 mp, stabilită de acesta și 534,33 mp solicitată

prin acțiune), calculată la prețul stabilit de expert pe metrul pătrat, ceea ce

a condus la suma de 4.898.655.960 ROL, acordată prin sentință și confirmată în

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă cererea de

sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul I.F.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul I.F. împotriva deciziei nr. 555 A din 16 octombrie 2006

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2007.