ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2510/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 13

ianuarie 2006 a Tribunalului Giurgiu au fost condamnați inculpații

P.T.

și

C.I.,

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., la câte 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea

de arest a acestora și s-a dedus prevenția pentru fiecare, de la 14 septembrie

2005 la zi.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumelor de 200 RON despăgubiri civile către partea civilă C.P.

și de 1500 RON și 17,80 RON despăgubiri civile, către partea civilă C.G.I.

În fapt, s-a reținut că, în baza

unei înțelegeri prealabile cei doi inculpați, în noaptea de 7 septembrie 2005,

au plecat la furat, fără a avea un plan anume. Ajunși la marginea satului Oinacu,

județul Giurgiu, cei doi inculpați au intrat în curtea familiei C., au luat din

stână o oaie și au sacrificat-o.

Surprinși de C.G.I. cei doi

inculpați l-au atacat pe acesta, spre a-și asigura scăparea, cu o furcă și un

topor, cauzându-i victimei leziuni ce au necesitat 7 zile îngrijiri medicale.

La rândul său, în apărare victima l-a lovit cu o toporișcă pe inculpatul P.T.

la piciorul stâng.

Cei doi inculpați au reușit apoi să

fugă, abandonând la locul faptei unele bunuri personale și oaia sacrificată aparținând

părții civile C.P.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost reținute pe baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a plângerilor și

declarațiilor persoanelor vătămate, a declarațiilor martorilor C.A.A., C.O. și

S.V., probe coroborate cu recunoașterile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 122 din 17 februarie 2006, a admis apelurile

declarate de inculpați, a desființat în parte sentința primei instanțe și

rejudecând a dispus condamnarea inculpaților, în baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c)

și art. 76 lit. b) C. pen., la câte 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 lit. a), b), c) și e) C. pen., și s-a menținut starea de arest a

inculpaților.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, primind criticile apelanților, a constatat că pedepsele s-au

situat sub minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege, fără a fi reținute

circumstanțe atenuante.

Având în vedere comportarea sinceră

a inculpaților în cursul procesului penal instanța de apel a aplicat în cauză

dispozițiile art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., aplicând pedeapsa sub

minimul legal.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.T., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și

a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpaților în săvârșirea, în noaptea de 7 septembrie 2005, a

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen.

Probele administrate în cauză,

evocate mai sus, au confirmat că la data arătată cei doi inculpați au pătruns

în gospodăria părților vătămate, au sustras o oaie din stână pe care au

sacrificat-o și în momentul când au fost surprinși de partea vătămată, pentru

a-și asigura scăparea au aplicat acesteia lovituri cu o furcă și o toporișcă,

cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri

medicale.

Față de pericolul social grav al

faptei, de împrejurările săvârșirii ei, de consecințele la care au fost expuse

părțile vătămate, se constată că pedeapsa de 6 ani închisoare situată sub

minimul prevăzut de lege prin recunoașterea circumstanțelor atenuante, a fost

individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Se mai constată, că această pedeapsă

este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate dispozițiile legale

menționate și neexistând motive care să justifice reducerea pedepsei, critica

formulată de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi

primită.

Întrucât motivul de recurs invocat

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se

constată motive de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2005

la 17 aprilie 2006 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 122 din 17 februarie 2006 a

Curții de Apel, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2005

la 17 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2006.