ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2510/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 13 ianuarie 2006 a Tribunalului Giurgiu au fost condamnați inculpații P.T. și C.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., la câte 6 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus prevenția pentru fiecare, de la 14 septembrie 2005 la zi. Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumelor de 200 RON despăgubiri civile către partea civilă C.P. și de 1500 RON și 17,80 RON despăgubiri civile, către partea civilă C.G.I. În fapt, s-a reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile cei doi inculpați, în noaptea de 7 septembrie 2005, au plecat la furat, fără a avea un plan anume.

Ajunși la marginea satului Oinacu, județul Giurgiu, cei doi inculpați au intrat în curtea familiei C., au luat din stână o oaie și au sacrificat-o. Surprinși de C.G.I. cei doi inculpați l-au atacat pe acesta, spre a-și asigura scăparea, cu o furcă și un topor, cauzându-i victimei leziuni ce au necesitat 7 zile îngrijiri medicale. La rândul său, în apărare victima l-a lovit cu o toporișcă pe inculpatul P.T. la piciorul stâng. Cei doi inculpați au reușit apoi să fugă, abandonând la locul faptei unele bunuri personale și oaia sacrificată aparținând părții civile C.P. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute pe baza procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a plângerilor și declarațiilor persoanelor vătămate, a declarațiilor martorilor C.A.A., C.O.

și S.V., probe coroborate cu recunoașterile inculpaților. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 122 din 17 februarie 2006, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința primei instanțe și rejudecând a dispus condamnarea inculpaților, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la câte 6 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., și s-a menținut starea de arest a inculpaților. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile apelanților, a constatat că pedepsele s-au situat sub minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege, fără a fi reținute circumstanțe atenuante.

Având în vedere comportarea sinceră a inculpaților în cursul procesului penal instanța de apel a aplicat în cauză dispozițiile art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., aplicând pedeapsa sub minimul legal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.T., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea, în noaptea de 7 septembrie 2005, a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data arătată cei doi inculpați au pătruns în gospodăria părților vătămate, au sustras o oaie din stână pe care au sacrificat-o și în momentul când au fost surprinși de partea vătămată, pentru a-și asigura scăparea au aplicat acesteia lovituri cu o furcă și o toporișcă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale. Față de pericolul social grav al faptei, de împrejurările săvârșirii ei, de consecințele la care au fost expuse părțile vătămate, se constată că pedeapsa de 6 ani închisoare situată sub minimul prevăzut de lege prin recunoașterea circumstanțelor atenuante, a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Se mai constată, că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate dispozițiile legale menționate și neexistând motive care să justifice reducerea pedepsei, critica formulată de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită. Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată motive de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la 17 aprilie 2006 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 122 din 17 februarie 2006 a Curții de Apel, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la 17 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2006.