ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 670/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 339 din 9 august 2006, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea inculpatului B.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 C. pen., fiind înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 28 noiembrie 2005 la zi. S-a luat act că partea vătămată O.G. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.486,48 RON despăgubiri civile și dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a sumei, către C.A.S.

Ialomița. Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că inculpatul trăiește în concubinaj cu martora G.A., de aproximativ 21 ani, având împreună 4 copii, iar până în primăvara anului 2004 aceștia au locuit în județul Bacău, după care s-au mutat în locuința părții vătămate și a concubinei sale, B.F., sora mamei concubinei inculpatului, în comuna Sudiți, jud. Ialomița. Între părți a existat înțelegerea ca inculpatului și familiei sale să-i rămână locuința, cu obligația pentru aceștia de a-i îngriji pe proprietari până la moartea acestora. În după amiaza zilei de 21 septembrie 2005, aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul i-a adresat expresii indecente părții vătămate, intrând în camera acestuia cu intenția de a-l bate.

Partea vătămată s-a apărat, lovindu-l pe inculpat cu un briceag în zona bărbiei și a frunții, cu consecințe minore. La data de 30 octombrie 2005, martora B.F. s-a deplasat la martora B.A., cu mai multe persoane, pentru a ajuta la culesul porumbului, iar în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla în remorca cu știuleți, a observat că martora G.A. este în ușa locuinței, agitând brațele, în semn de disperare. Deplasându-se acasă, a fost întâmpinată de martora G.A., care s-a arătat îngrijorată că mătușii sale i-ar fi frig, motiv pentru care a invitat-o în camera în care locuia cu inculpatul, pentru a se încălzi. B.F. a mers însă în camera sa, unde l-a găsit pe partea vătămată O.G. întins pe pat, acoperit cu o plapumă și spunând că a fost înjunghiat cu un cuțit în cursul dimineții de către inculpat, în zona inimii, lucru pe care martora l-a constatat îndepărtând plapuma de pe corpul părții vătămate.

Martora a început să strige, moment în care în cameră au intrat martora G.A. și fiica sa A., cărora partea vătămată le-a spus despre înjunghierea sa de către inculpat. Cele două i-au reproșat părții vătămate că nu inculpatul ar fi produs agresiunea asupra acestuia ci că, dimpotrivă, partea vătămată și-a produs singur leziunile. B.F. s-a deplasat la martora B.A., pe care a rugat-o să anunțe poliția și salvarea, lucru pe care B.A. nu l-a făcut, dar împreună cu R.C., care participase la cules, au mers în locuința martorei B.F., unde au constatat cele relatate de aceasta, partea vătămată spunându-le și lor că a fost înjunghiat de inculpatul B.I. Vătămarea suferită de partea vătămată a necesitat pentru vindecare 22-25 zile îngrijiri medicale cu punerea vieții în primejdie.

Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul că este nevinovat, partea vătămată producându-și singură leziunile, motiv pentru care se solicită achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 749 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul, ca nefondat, apreciind că apărarea inculpatului este inconsecventă, acesta declarând inițial, în fața organelor de urmărire penală că în ziua incidentului ar fi fost plecat la martorul U.I., la prânz s-a întors acasă cu concubina sa, pentru a mânca, după care au continuat activitatea de strângere a porumbului la martorul U.T., pentru ca în fața instanței de judecată să declare că, în ziua de 30 octombrie 2005, nu a mai venit acasă până în jurul orelor 16.00.

Această inconsecvență a inculpatului a fost apreciată de instanța de apel ca fiind o dovadă de netăgăduit a vinovăției acestuia, coroborat cu raportul de expertiză medico-legală, care exclude științific o acțiune proprie a părții vătămate și cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 36313 din 3 aprilie 2006 întocmit la laboratorul poligraf din cadrul I.P.J. Constanța, care evidențiază indici ai comportamentului simulat al inculpatului. Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul celor susținute și în apel, respectiv a nevinovăției sale și a unei răzbunări personale a părții vătămate, care l-a indicat ca fiind autorul faptei.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Inculpatul și concubina sa, G.A. împreună cu cei 4 copii ai lor s-au mutat în locuința părții vătămate, O.G. și a concubinei sale, B.F. în primăvara anului 2004, după ce anterior locuiseră în județul Bacău. La data de 30 octombrie 2005, martora B.F., împreună cu vecina sa, B.A. s-au întors de la culesul porumbului cu o remorcă plină cu știuleți pe care i-au transportat la domiciliul martorei B.A.

Din remorcă, a observat-o pe martora G.A. gesticulând prin ridicarea brațelor în ușa locuinței sale și s-a deplasat către aceasta. Martora B.F., concubina victimei a intrat în camera în care locuia cu partea vătămată și l-a găsit întins pe pat, învelit cu plapuma. Partea vătămată i-a spus că în cursul dimineții a fost înjunghiat cu un cuțit în zona inimii de către inculpatul B.I. Înlăturând plapuma, martora a constatat că puloverele și cămașa părții vătămate erau pline de sânge spre zona gâtului, iar după ce le-a ridicat, a observat că partea vătămată prezenta mai multe plăgi în zona inimii. La strigătele disperate ale martorei, au intrat în cameră și martorele G.A. și fiica sa, A., cărora partea vătămată le-a spus că a fost înjunghiat de inculpat.

Anunțați de martora B.F., în locuință au apărut și martorii B.A. și R.C., cărora partea vătămată le-a relatat același lucru. Inculpatul a susținut constant că nu este autorul vătămării suferite de victimă și că acesta și-a produs singur leziunile pentru a-l obliga să părăsească locuința împreună cu concubina și copiii săi. A susținut, de asemenea, că a fost plecat de acasă. Apărările inculpatului au fost înlăturate în mod justificat de instanțele anterioare. Incidentul dintre părți s-a produs în contextul în care partea vătămată și concubina sa, în vârstă de 69, respectiv 57 ani, promiseseră verbal că vor lăsa inculpatului și concubinei sale ca moștenire, imobilul în care locuiau, dar după un timp, între părți au apărut neînțelegeri, proprietarii cerând inculpatului și concubinei sale să părăsească locuința.

Între inculpat și partea vătămată a mai avut loc un incident la data de 21 septembrie 2005, când inculpatul l-a insultat pe partea vătămată și a intenționat să-l bată, iar acesta s-a apărat cu un briceag cu care l-a lovit în zona bărbiei și a frunții. Între inculpat și partea vătămată este o diferență de vârstă apreciabilă, inculpatul fiind mai tânăr cu 31 ani. Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, efectuat de S.M.L. Ialomița rezultă că leziunile părții vătămate nu puteau fi produse de propria persoană, iar la testul poligraf s-au evidențiat indici ai comportamentului simulat al inculpatului în momentul răspunsului la întrebări decisive în legătură cu cauza. Inculpatul și concubina sa au încercat să construiască o apărare care să-l exonereze de răspundere, arătând că nu a fost acasă pe parcursul zilei și că partea vătămată și-a provocat singură leziunile.

În ciuda acestor afirmații, aflat în arestul I.P.J. Ialomița, inculpatul a expediat o scrisoare părții vătămate și concubinei acestuia prin care îi ruga să revină asupra declarațiilor. În încercarea de a denatura adevărul, inculpatul a declarat la urmărirea penală că, în ziua de 30 octombrie 2005, până la prânz a fost la martorul U.I. pentru a-l ajuta să introducă porumbul în porumbar, după care a mers acasă împreună cu concubina și fiul lor și au servit masa, continuând apoi activitatea la martorul U.T., pentru ca în fața instanței să declare că nu a mai revenit în locuință până la orele 16,30, când de față se aflau concubina părții vătămate, concubina și copiii săi. Declarația părții vătămate privind săvârșirea faptei în dimineața zilei de 30 octombrie 2005 este confirmată și de declarația martorei B.A., care arată că sângele de pe îmbrăcămintea părții vătămate era uscat.

În fața tuturor martorilor care s-au perindat în locuință la strigătele martorei B.F., partea vătămată a precizat fără echivoc că inculpatul este cel care l-a înjunghiat de mai multe ori în dimineața zilei când toți ceilalți plecaseră din domiciliu. Gravitatea leziunilor care puteau determina decesul înlătură orice suspiciune privind provocarea lor chiar de partea vătămată și se adaugă ca un fapt probator concluziilor raportului de expertiză medico-legală ce exclud această posibilitate. Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., se va computa din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2005 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 749 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2005 la 6 februarie 2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2007.