ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4155/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petenții M.I. și M.A., prin procurator

S.M., la 2 februarie 2006, au formulat contestație la executare împotriva a 200

de dosare soluționate de instanțele din jud. Mehedinți exemplificând dosarele nr.

5488/2005, 4999/2005, 1792/2005, 4904/2005 și 2711/2005, calificând cererea și

sub aspectul contestației în anulare și sub aspectul revizuirii.

În motivarea contestației petenții

nu precizează cazurile prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.,

limitându-se a însera cuvinte jignitoare la adresa judecătorilor care au

soluționat dosarele acestora.

Prin sentința penală nr. 78 din 23

februarie 2006, Tribunalul Mehedinți a respins contestația la executare, ca

neîntemeiată, obligându-i pe contestatori la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva sentinței penale mai sus

menționată au declarat apel cei doi petenți.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 153 din 8 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul contestatorilor M.I.

și M.A., obligându-i pe apelanți la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel, cei doi contestatori au formulat recursuri.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Contestația la executare este un

procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de

punerea în executare a hotărârilor penale.

Fiind un mijloc procesual prin care

se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în

care poate fi folosită contestația la executare.

Într-adevăr, din examinarea

conținutului cererii, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele

dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., care limitează cazurile în care o

sentință penală definitivă poate fi contestată, fiind exclusă orice

interpretare ori adăugare la lege.

Nici în apel contestatorii nu au

invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de

textul mai sus citat, limitându-se la a insera cuvinte jicnitoare la adresa

judecătorilor care au soluționat dosarele acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

contestatorii M.I. și M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii

M.I. și M.A. împotriva deciziei penale nr. 153 din 8 mai 2006 a Curții de Apel

Craiova.

Obligă recurenții contestatori la plata sumelor de câte 80

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2006.