ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1087/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1087/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 594 din 24 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a achitat, în
baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen. și art. 18
1
C. pen., pe inculpatul B.M.A. pentru
infracțiunea de cultivare și deținere de droguri de risc
fără drept în vederea consumului propriu prevăzut și pedepsit
de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată
prin Legea nr. 522/2004 și în baza art. 18
1
alin. (3) și art.
91 alin. (1) lit. c) C. pen., i-a aplicat acestuia o amendă administrativă
în cuantum de 1000 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit.
a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen. și art.
18
1
C. pen., a fost achitat inculpatul L.S.O. pentru
infracțiunea de cultivare și deținere de droguri de risc
fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută și
pedepsită de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
modificată prin Legea nr. 522/2004 și în baza art. 18
1
alin.
(3) și art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost aplicată acestuia o
amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit.
a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen. și art.
18
1
C. pen., a fost achitat inculpatul G.M., pentru
infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept în
vederea consumului propriu, prevăzut și pedepsit de dispozițiile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004
și în baza art. 18
1
alin. (3) și art. 91 alin. (1) lit. c)
C. pen., i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă în cuantum de
500 RON.
În baza art. 118 lit. e) C.
pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin
Legea nr. 522/2004 a fost confiscată cantitatea de 0,8 grame cannabis
ridicată din domiciliul inculpatului L.S.O. și cantitatea de 8,200
grame cannabis din autoturismul SM-04-000.
S-a constatat că
inculpații au fost reținuți, în perioada 27-28 septembrie 2005,
și s-a luat față de aceștia măsura obligării de a
nu părăsi țara pe perioada 28 septembrie - 27 octombrie 2005.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut
că cei trei inculpați, împreună cu M.N. și B.R. își
procurau în perioada în care se aflau în Timișoara, de la persoane
neidentificate, cannabis, pe care îl consumau împreună.
În primăvara anului
2005, inculpații B.M.A. și L.S.O., în vederea consumului propriu
și în baza unei înțelegeri prealabile, au cultivat în zona
inundabilă a râului Someș, în apropierea uzinei de apă, „canabis
sativa” și s-au deplasat periodic în locul respectiv pentru a
curăța plantele și pentru a le uda.
Ulterior, despre acest
lucru, i-au povestit și inculpatului G.M., stabilit în Italia
împreună cu părinții, și cu care corespondau prin Internet,
în momentul în care acesta a venit în România pentru a se înscrie la facultate,
dar și numiților M.N. și B.R., cu care s-au deplasat la locul
plantației de cannabis.
În luna septembrie 2005,
plantele, ajunse la maturitate, au fost culese de inculpații B.M.A. și
L.S.O., care, chiar în ziua culesului, au și consumat o parte din canabis.
La data de 13 septembrie
2005, inculpatul B.M.A., împreună cu fratele său, B.R. au cules o
parte din plante, pe care le-au pus la uscat într-un loc din apropiere,
împrejurare ce rezultă din declarațiile luate celor doi, dar și
din înregistrările video ce au fost făcute cu autorizarea
Tribunalului Satu Mare.
Cei trei inculpați s-au
înțeles să se deplaseze la locul unde plantaseră cannabis, la
data de 27 septembrie 2005, sens în care inculpatul L.S.O. a luat de acasă
un rucsac și un foarfece, inculpatul B.M.A. a luat de la farmacie 3
perechi de mănuși chirurgicale, cei doi cumpărând și pungi
de plastic și casolete în care să depoziteze plantele culese, plecând
spre plantație cu autoturismul marca Renault Clio, proprietatea E. SRL
Satu Mare, al cărei administrator este mama inculpatului L.S.O., L.L.
Cei trei inculpați au
cules cannabisul, l-au pus în recipientele cumpărate în acest scop, iar
inculpatul B.M.A. a confecționat o țigară din care au fumat cu
toții, după care s-au deplasat către centrul municipiului Satu
Mare, fiind opriți de lucrătorii de poliție pe Drumul Botizului,
prilej cu care în mașină a fost găsită cantitatea de 8,200
grame cannabis, rezultat în urma cântăririi, iar la percheziția
domiciliară efectuată la locuința inculpatului L.S.O., a mai
fost ridicată cantitatea de 0,8 grame canabis.
În urma analizelor de
laborator efectuate, s-a stabilit că planta cultivată de
inculpați este prevăzută de Legea nr. 143/2000 ca făcând
parte din categoria drogurilor de risc.
Probele biologice recoltate
de la inculpați au evidențiat că aceștia consumaseră
canabis.
Instanța de fond, având
în vedere circumstanțele reale ale producerii faptei, dar și pe cele
personale ale inculpaților, a apreciat că fapta comisă de
aceștia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva sentinței a
formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând
înlăturarea dispozițiilor art. 18
1
C. pen., întrucât fapta
inculpaților prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
Curtea de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 207/A/2006,
a respins, ca nefondat, apelul formulat apreciind că instanța de fond
a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, reținând
că inculpații au cultivat cannabis doar pentru folosul propriu, iar
amenda administrativă aplicată este suficientă pentru reeducarea
acestora.
Împotriva deciziei a
formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește greșita
achitare a inculpaților.
Se pretinde că la
stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte incriminate de
legea penală trebuie avute în vedere scopul urmărit, modul și
mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta
a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,
persoana și conduita făptuitorului.
Se arată că
valoarea socială încălcată este reprezentată de
relațiile sociale care protejează populația împotriva
consumului, a traficului de droguri, ori, în acest caz nu se poate susține
că fapta inculpaților aduce o minimă atingere valorii sociale
ocrotită prin legea penală, avându-se în vedere cel puțin
deplasarea lor periodică la locul culturii de canabis și urmarea
produsă sau care s-ar fi putut produce.
Se solicită casarea
celor două hotărâri pronunțate în fond și apel și
condamnarea inculpaților pentru infracțiunea
săvârșită.
Examinând hotărârile în
raport de criticile invocate de recurent, care vizează cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ca
și din oficiu pentru cazurile la care se referă art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 18
1
C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea
penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile
apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind
lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul
de pericol social al unei infracțiuni.
Stabilirea gradului de
pericol social al infracțiunii este rezultatul verificării modului
și mijloacelor de săvârșire a infracțiunii, a scopului
urmărit și a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a
urmării produse și a circumstanțelor personale ale
făptuitorilor.
În cauză, este de constatat că
inculpații s-au înțeles să planteze și au plantat cannabis,
drog de risc, pentru consumul propriu, într-o zonă inundabilă a
râului Someș și s-au îngrijit de întreținerea culturii și
apoi au urmărit recoltarea acesteia.
Aflați la o vârstă
fragedă și cu rezultate bune în procesul instructiv-educativ,
inculpații au urmărit să-și procure cannabis pentru
a-și satisface curiozitatea, fără să-și dea seama de
amploarea și rapiditatea dezvoltării culturii de canabis a cărei
plantare o inițiaseră.
În nici un moment
inculpații nu au urmărit să valorifice produsele obținute
din cultură și s-au limitat la consumul propriu accidental.
Ulterior inițierii
acestei activități, inculpații s-au înscris și urmează
în prezent cursurile unor facultăți de prestigiu, cu rezultate bune
la învățătură, iar din buletinele de analiză
medicală efectuate în faza de judecată rezultă că nu s-au
depistat droguri în urină, aspecte care denotă caracterul accidental
al faptelor săvârșite, în viața acestora.
Inculpații nu au
căutat să-și asigure decât droguri pentru consumul propriu,
astfel că nu au fost periclitate în mod deosebit relațiile sociale
care privesc viața persoanelor.
Pe parcursul întregului
proces penal, inculpații, necunoscuți cu antecedente penale, au
recunoscut și regretat sincer faptele și au trezit instanțelor
convingerea că nu vor mai fi subiecți activi ai vreunor
infracțiuni.
Toate aceste
împrejurări duc la concluzia că faptele inculpaților nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că
în mod justificat instanțele anterioare au dispus achitarea acestora pe
temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen.,
raportat la art. 18
1
C. pen. și au aplicat acestora
sancțiuni administrative stabilite conform art. 18
1
alin. (3)
și art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.
În consecință, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei
penale nr. 207/ A din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.M.A., G.M.
și L.S.O.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 27 februarie 2007.