ÎCCJ, decizie (scj.ro #83849)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83849) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asistența învinuitului sau a

inculpatului. Avocat. Suspendarea calității de avocat

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Actele procesuale și procedurale

comune. Nulitățile

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

-

asistența

învinuitului sau a inculpatului

-

avocat

-

suspendarea

calității de avocat

C. proc. pen.,

art. 197 alin. (2)

Conform prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., în cazul

în care asistența juridică a învinuitului sau a inculpatului este obligatorie,

încălcarea dispozițiilor relative la asistarea acestora de către apărător, ca

persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile legii, se

sancționează cu nulitatea absolută.

Prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu sunt incidente,

dacă învinuitul sau inculpatul a fost asistat de persoana care a dobândit calitatea

de avocat în condițiile legii, indiferent dacă această calitate era suspendată

pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2054 din 18 mai 2011

Prin sentința penală nr. 240 din 26 iulie 2010 pronunțată de

Tribunalul Argeș, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit.

a) și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de un an și 2 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru

consum propriu.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 477 din 19 august 2008, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, și s-a dispus

executarea acestei pedepse alăturat celei aplicate prin prezenta sentință, urmând

ca în final inculpatul să execute 2 ani și 8 luni închisoare, prin privare de

libertate, conform dispozițiilor art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit.

a) și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.B. la pedeapsa de un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc

pentru consum propriu.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare

de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații P.S. și

B.M.

Inculpatul P.S. a criticat sentința, în principal, pentru

nelegalitate, întrucât nu a beneficiat de asistență juridică pe întreg parcursul

cercetării judecătorești, în sensul că a fost asistat o anumită perioadă de un

avocat suspendat pentru neplata contribuțiilor, astfel că toate actele

efectuate în această perioadă sunt lovite de nulitatea absolută prevăzută în

art. 197 C. proc. pen.

Inculpatul B.M. a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, un prim motiv fiind acela că P.S. nu a beneficiat pe toată

perioada cercetării judecătorești de asistență juridică calificată, sentința

atacată fiind, astfel, lovită de nulitate absolută, prevăzută în art. 197 alin.

(2) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 4/A din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori, cu majoritate, s-a decis

respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații P.S. și B.M.

În considerentele deciziei, instanța de apel, analizând critica

de nelegalitate a sentinței atacate, invocată de ambii inculpați, în sensul că

se impune refacerea cercetării judecătorești, întrucât unul dintre inculpați,

și anume P.S., a fost asistat de un apărător care, într-o anume perioadă, pe

parcursul judecării în primă instanță, era suspendat și nu avea dreptul de a-și

exercita profesia, situație ce ar atrage nulitatea absolută a hotărârii

potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecare, a apreciat că o atare critică nu poate fi primită.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității, între altele, dispozițiile relative la asistarea

învinuitului sau a inculpatului de către apărător, când aceasta este

obligatorie.

În cauza dedusă judecății, inculpatul P.S. a fost asistat de

apărător, iar împrejurarea că în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, când

s-a efectuat cercetarea judecătorească, acesta a fost suspendat, în opinia

curții de apel, nu echivalează cu pierderea calității de avocat a apărătorului

în cauză, dat fiind motivul pentru care s-a dispus suspendarea, și anume

neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale.

Prin urmare, apărătorul care l-a asistat la instanța de fond pe

inculpatul P.S. și-a păstrat calitatea de avocat, calitate care nu a încetat

prin suspendarea acestuia pentru motivele menționate.

Trimiterea la decizia în interesul legii nr. 27 din 16 aprilie

2007, la care a făcut referire apărarea, a fost apreciată mai degrabă o

susținere ce corespunde opiniei majoritare, în sensul că echivalează cu o lipsă

de apărare numai situația în care asistența juridică este acordată de o

persoană care nu a dobândit calitatea de avocat, împrejurare ce nu poate fi

asimilată speței dedusă judecății, așa cum a susținut apărarea, întrucât

avocatul care a asigurat asistență juridică inculpatului P.S. a dobândit și are

această calitate, pe care o păstrează pe toată perioada suspendării, numai că

nu are dreptul de a-și exercita atribuțiile pe toată această perioadă, situație

care însă nu a fost cunoscută de instanță decât după un anumit interval de

timp, când a dispus înlocuirea apărătorului ales cu un apărător desemnat din

oficiu.

Or, textul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sancționează cu

nulitate absolută numai neasistarea învinuitului sau a inculpatului de către

apărător, practic de o persoană care nu are calitatea de avocat dobândită în

condițiile legii, neavând relevanță, în opinia completului majoritar, sub

aspectul existenței condițiilor legale ale art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

dacă această calitate a fost suspendată temporar, esențială fiind existența

acestei calități de avocat în privința persoanei care a asistat pe inculpatul

P.S., existență care, în opinia completului majoritar, nu poate fi contestată.

Așadar, cum legea procesual penală este de strictă interpretare,

în sensul arătat, curtea de apel a constatat că dispozițiile legale ale art.

197 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost încălcate, astfel încât nu poate opera

nulitatea absolută a hotărârii atacate, cu consecința desființării în

totalitate a sentinței, cu trimitere în vederea reluării judecății în primă

instanță, așa cum a susținut apărarea.

În cauză se poate face o analiză dacă o atare încălcare a

dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal - având

dreptul de exercitare a profesiei de avocat suspendat, avocatul în cauză pe

perioada sus-menționată nu avea dreptul de a asista pe învinuit sau inculpat -

atrage sau nu sancțiunea nulității relative în condițiile art. 197 alin. (1) C.

proc. pen., care este condiționată de aducerea unei vătămări care nu poate fi

înlăturată decât prin anularea acelui act.

În acest sens, curtea de apel a constatat că nu s-a produs nicio

vătămare inculpatului, întrucât, deși avea suspendată calitatea de avocat, nu

însă pe motive profesionale, ci numai pentru neplata taxelor, avocata S.A., ca

apărător ales al inculpatului, a făcut efective și depline apărări inculpatului

prin invocarea prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. vizând

nerespectarea dispozițiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire

penală, tribunalul, prin sentința penală nr. 307 din 7 octombrie 2009,

dispunând, în urma apărării efectuate de sus-numita avocat, restituirea cauzei

la procuror, sentință casată de Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr.

652/R din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus înlăturarea dispoziției de

restituire și trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea continuării judecării.

Analizând în concret modul în care avocata S.A. a pledat și

apărat pe inculpat, rezultă cu prisosință că aceasta a făcut o efectivă și

eficientă apărare, așa cum pretinde legea, astfel că nu există, în opinia

completului majoritar, vreo vătămare a inculpatului sub aspectul deplinei

exercitări a dreptului de apărare, potrivit art. 6 C. proc. pen.

Ca atare, neexistând această vătămare care este o condiție

expresă pentru reținerea nulității relative, nu se poate ajunge la concluzia

unei eventuale nulități relative ce vizează alte încălcări ale reglementării

procesului penal, decât cele prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

sancționabile cu nulitate absolută.

A mai reținut instanța de apel că nu poate fi invocată nulitatea

relativă nici prin prisma dispozițiilor art. 197 alin. (4) teza a II-a C. proc.

pen., care vizează invocarea încălcării altor dispoziții legale decât cele

prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol și că nu se impune anularea

actului, în speță a hotărârii primei instanțe, deoarece aceasta nu este

necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu atât mai

mult cu cât inculpatul P.S. a recunoscut și regretat fapta. De precizat că

inculpatul P.S. a invocat această nelegalitate a lipsei de apărare după

reluarea cauzei în complet de divergență, în prima dezbatere invocând numai

reducerea pedepsei, pe când celălalt inculpat, B.M., în mod constant, atât

înainte de repunerea pe rol a cauzei, cât și după reluarea din nou a

dezbaterilor, a susținut că nu a fost asigurată, în condițiile legii, nu

apărarea sa, ci a celuilalt coinculpat, P.S.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs, între

alții, inculpatul B.M.

Inculpatul B.M. a criticat decizia pentru nelegalitate, în

sensul că la instanța de fond coinculpatul P.S. a fost asistat de un avocat

suspendat din funcție, situație ce atrage nulitatea absolută prevăzută în art.

197 alin. (2) C. proc. pen. a actelor efectuate în cursul cercetării

judecătorești, acest din urmă inculpat fiind lipsit de apărare, care era

obligatorie în raport cu cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat

de inculpat, care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut în art.

385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

În ce privește critica adusă deciziei de către inculpatul B.M.,

ce vizează nelegalitatea acesteia și se circumscrie cazului de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. și care a constituit și motiv de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în mod corect,

instanța de prim control judiciar a constatat că în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit textului de lege sus-menționat, sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității absolute, între altele, dispozițiile relative la asistarea

învinuitului sau a inculpatului de către apărător, când aceasta este

obligatorie.

Asistența juridică a inculpatului este obligatorie în cursul

judecății, așa cum dispune art. 171 alin. (3) C. proc. pen., în cauzele în care

legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

În speța dedusă judecății, prevederile legale sus-menționate

sunt aplicabile față de împrejurarea că recurentul inculpat P.S. a fost trimis

în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

522/2004, infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani (potrivit

textelor de lege menționate, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani).

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul inculpat

P.S. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul

din 26 martie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, Serviciul Teritorial Pitești - , cauza fiind înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș cu prim termen de judecată la data de 14 aprilie 2009.

În cursul cercetării judecătorești la instanța de fond,

recurentul inculpat P.S. a fost asistat de apărător ales în persoana avocatei

S.A., care a participat la punerea în discuție din oficiu de către instanța de

fond la termenul de judecată din 7 ianuarie 2010 a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, a menținerii stării de arest

preventiv la data de 18 februarie 2010 și la ascultarea inculpatului care s-a

realizat la data de 19 ianuarie 2010.

Din adresa din 23 martie 2010 a Baroului București rezultă că numita S.A. a fost suspendată din profesia de avocat pentru neplata

taxelor/contribuțiilor profesionale către Barou, Uniunea Națională a Barourilor

din România/Casa de Asigurări a Avocaților, începând cu data de 1 octombrie

2009, prin decizia din 29 septembrie 2009.

Este adevărat că în perioada septembrie 2009 - octombrie 2010,

când avocata S.A. l-a asistat la instanța de fond pe inculpatul P.S., aceasta

era suspendată din funcție, dar așa cum în mod corect a reținut instanța de

apel, suspendarea exercitării atribuțiilor specifice profesiei de avocat pentru

neplata taxelor/contribuțiilor profesionale nu echivalează cu pierderea

calității de avocat dobândită în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată.

Or, art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sancționează cu nulitatea

absolută neasistarea învinuitului/inculpatului de către apărător, adică de o

persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile legii, fiind lipsită

de relevanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul de lege

sus-menționat dacă această calitate a fost suspendată temporar, esențială fiind

existența calității de avocat în privința persoanei ce a asistat pe inculpat,

existență ce nu poate fi contestată.

În consecință, în mod corect, instanța de prim control judiciar,

pornind de la faptul că legea procesual penală este de strictă interpretare, a

constatat că prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost încălcate

și, prin urmare, că nu se impune desființarea sentinței cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

De asemenea, corectă este și concluzia instanței de prim control

judiciar, în sensul că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 197

alin. (1) și (4) C. proc. pen., care reglementează nulitățile relative.

Recurentului-inculpat P.S. nu i s-a adus nicio vătămare care să

nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor efectuate la instanța de

fond în prezența apărătorului S.A. Astfel cum rezultă din actele și lucrările

dosarului, în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, când l-a asistat pe

inculpat, aceasta a efectuat o apărare efectivă, invocând în fața instanței de

fond încălcarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea absolută,

apărări ce au fost însușite de tribunal care, prin sentința penală nr. 307 din

7 octombrie 2009, a dispus restituirea cauzei la procuror. Această hotărâre a

fost casată de curtea de apel, care a admis recursul procurorului și a dispus

trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond în vederea continuării judecării

cauzei.

Prin urmare, neexistând vreo vătămare adusă inculpatului în

exercitarea dreptului său la apărare, astfel cum este garantat de art. 6 C. proc. pen., condiție esențială pentru incidența prevederilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., în mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu poate fi invocată

nici măcar o nulitate relativă care să justifice cererea inculpatului de a se

trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. și că decizia instanței de apel este judicios

argumentată în ce privește respingerea criticii vizând nerespectarea de către

instanța de fond a dreptului la apărare al inculpatului P.S., drept garantat de

art. 6 C. proc. pen.

Așa fiind, reținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt

legale și temeinice, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,

recursul declarat împotriva deciziei nr. 4/A din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori.