ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8674/2006

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată sub nr. 7892/2004 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta M.W.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Pașcani, anularea Dispoziției nr. 2803 din 9 septembrie 2004 emisă de acesta, prin care s-a dispus respingerea notificării, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate. În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca a notificat Primăria Municipiului Pașcani, solicitând despăgubiri bănești pentru locuința proprietate personala ce a aparținut părinților săi, situata in Pașcani, compusă din teren î n suprafața de 885 mp și o casă, aceasta fiind unica moștenitoare în condițiile în care frații săi au renunțat la succesiune.

Fiind astfel investit, Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1970 din 7 decembrie 2005 a admis contestația formulată de reclamanta M.W.M. în sensul ca a dispus anularea dispoziției nr. 2803 din 9 septembrie 2004, obligând primarul municipiului Pașcani sa-i acorde acesteia masurile reparatorii prin echivalent cu privire la imobilul in litigiu. Totodată s-a pronunțat in sensul respingerii acțiunii asupra lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, D.G.F.P. Iași. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate prin înscrisurile prezentate cauzei si ca imobilul se regăsește in patrimoniul statului. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Iași care, prin decizia nr. 64 din 29 martie 2006 a respins apelul Primarului Municipiului Pașcani cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata către intimata-reclamanta M.W.M.

Împotriva acestei din urma hotărâri, a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Pașcani, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul a reiterat criticile susținute și în fața Curții de Apel Iași, susținând astfel, în esență, că hotărârile pronunțate sunt greșite, având in vedere că instanțele au dat o interpretare eronată dispozițiilor legale in materie și materialului probator administrat in cauza raportului juridic dedus judecații. S-a susținut că au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești, încălcându-se principiul constituțional al separării puterilor în stat. O altă critică adusă hotărârii pronunțate de instanța de apel este aceea că nu s-au avut in vedere toate înscrisurile anexate notificării prin care se dovedește că imobilul în litigiu a fost înstrăinat, și, se mai arată că instanța de apel nu a avut in vedere faptul ca reclamanta nu are calitate de persoana îndreptățită.

Pe de altă parte, s-a mai susținut că, instanța nu a avut în vedere declarația tatălui contestatoarei, în sensul că acesta nu a nominalizat imobilele ce fac obiectul notificării, ca urmare, la data exproprierii, autorii reclamantei nu mai erau proprietari. Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constata ca recursul declarat in cauză este nefondat, pentru următoarele considerente: Recursul este conceput de legiuitor ca o cale extraordinară de atac prin care o hotărâre definitivă poate fi atacată numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 Cod proc. civ. Recurentul, deși invocă dispozițiile art 304 pct. 4, 6, 7, 8, acestea nu se regăsesc în dezvoltatrea motivelor de recurs, astfel că nu pot fi analizate.

Cât privește motivul de recurs potrivit căruia se susține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale in materie, ce poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. , acesta nu poate fi primit pentru cele ce succed: Din actele existente la dosar, rezultă ca in anul 1958, autoarea reclamantei, numita M.M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Pașcani, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 84 din 7 februarie 1958, de la C.I.V. Acest imobil a fost expropriat prin Decretul 95 din 4 aprilie 1985, terenul fiind afectat construcției de locuințe muncitorești. Prin actele de stare civila prezentate de reclamantă, aceasta a dovedit calitatea de moștenitoare legală a autoarei M.M., in calitate de fiica a numiților M.M.A.

și M.I. În condițiile în care art. 22 din Legea 10/2001 nu prezintă prevederi speciale cu privire la dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor pretinse si a calității de moștenitor a autorului proprietar, urmează că se aplica regulile de drept comun in materia acțiunii in revendicare imobiliara. Textul indică în privința atestării dreptului de proprietate și calitatea de succesor ale persoanei îndreptățite că se probează prin "acte doveditoare, si prin asemenea acte doveditoare ale proprietății se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constituent, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea celui care îl invocă.

Nici critica cu privire la faptul că instanța nu a avut în vedere declarația tatălui contestatoarei, în sensul că acesta nu a nominalizat imobilele ce fac obiectul notificării, nu poate fi primită, în condițiile în care s-a făcut dovada certă a preluării imobilului în litigiu, de către stat, iar această împrejurare nu mai prezintă relevanță juridică. Ca atare pentru considerentele expuse, recursul declarat in cauză se privește ca nefondat și in baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Pașcani împotriva deciziei civile nr. 64 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2006.