ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8674/2006

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr. 7892/2004 pe rolul

Tribunalului Iași,

reclamanta

M.W.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului

Pașcani, anularea Dispoziției nr. 2803 din 9 septembrie 2004 emisă de acesta,

prin care s-a dispus respingerea notificării, motivat de faptul că nu s-a făcut

dovada dreptului de proprietate.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat ca a notificat Primăria Municipiului

Pașcani, solicitând despăgubiri bănești pentru locuința proprietate

personala ce a

aparținut părinților săi,

situata in Pașcani, compusă din teren î

n suprafața de 885 mp și o casă,

aceasta fiind unica moștenitoare în condițiile în care frații săi au renunțat

la succesiune.

Fiind astfel investit, Tribunalul Iași

prin sentința civilă nr. 1970 din 7 decembrie 2005

a admis contestația formulată de reclamanta M.W.M. în sensul ca

a

dispus anularea dispoziției nr. 2803 din 9 septembrie 2004, obligând primarul

municipiului Pașcani sa-i acorde acesteia masurile reparatorii prin echivalent

cu privire la imobilul in litigiu.

Totodată s-a pronunțat in sensul respingerii

acțiunii asupra lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice, D.G.F.P. Iași.

Pentru a

hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență că reclamanta a

făcut dovada dreptului de proprietate prin înscrisurile prezentate

cauzei si ca imobilul se regăsește in patrimoniul statului.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Iași care, prin decizia nr. 64 din 29 martie 2006

a respins apelul Primarului Municipiului Pașcani cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor de judecata către intimata-reclamanta M.W.M.

Împotriva acestei din urma hotărâri, a

declarat recurs pârâtul primarul municipiului Pașcani, invocând prevederile

art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a reiterat criticile susținute și în

fața Curții de Apel Iași,

susținând astfel,

în esență, că hotărârile pronunțate sunt greșite, având in vedere că instanțele

au dat o interpretare eronată dispozițiilor legale in materie și materialului

probator

administrat in cauza raportului juridic dedus judecații.

S-a susținut că au fost depășite atribuțiile

puterii judecătorești, încălcându-se principiul constituțional al separării

puterilor în stat.

O altă critică adusă hotărârii pronunțate de

instanța de apel este aceea că nu s-au avut in vedere toate înscrisurile

anexate notificării prin care se dovedește că

imobilul

în litigiu a fost înstrăinat, și, se mai arată că instanța de apel nu a avut in

vedere faptul ca reclamanta nu are calitate de persoana îndreptățită.

Pe de altă parte, s-a mai susținut că,

instanța nu a avut în vedere declarația

tatălui

contestatoarei, în sensul că acesta nu a nominalizat imobilele ce fac obiectul

notificării,

ca urmare, la data exproprierii, autorii reclamantei nu mai erau proprietari.

Verificând legalitatea deciziei recurate în

limitele criticilor formulate, Înalta Curte constata ca recursul declarat in

cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul este conceput de legiuitor ca

o cale extraordinară de atac prin care

o

hotărâre definitivă poate fi atacată numai pentru motivele de nelegalitate

limitativ

prevăzute de art. 304 Cod proc. civ.

Recurentul, deși invocă dispozițiile art

304 pct. 4, 6, 7, 8, acestea nu se regăsesc în dezvoltatrea motivelor de

recurs, astfel că nu pot fi analizate.

Cât privește motivul de recurs potrivit

căruia se susține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor

legale in materie, ce poate fi încadrat în

pct.

9 al art. 304 C. proc. civ. , acesta nu poate fi primit pentru

cele ce

succed:

Din actele existente la dosar, rezultă ca in

anul 1958, autoarea reclamantei, numita M.M. a dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilului situat în Pașcani, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

84 din 7 februarie 1958, de la C.I.V.

Acest imobil a fost expropriat prin

Decretul 95 din 4 aprilie 1985, terenul fiind afectat construcției de locuințe

muncitorești.

Prin actele de stare civila prezentate de

reclamantă, aceasta a dovedit calitatea de moștenitoare legală a autoarei M.M.,

in calitate de fiica a numiților M.M.A. și M.I.

În condițiile în care art. 22 din Legea 10/2001

nu prezintă prevederi

speciale cu

privire la dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra

imobilelor pretinse si a calității de moștenitor a autorului proprietar,

urmează că se aplica regulile de drept comun in materia acțiunii in revendicare

imobiliara.

Textul indică în privința atestării

dreptului de proprietate și calitatea de succesor ale persoanei îndreptățite că

se probează prin "acte doveditoare, si prin asemenea acte doveditoare ale

proprietății se înțelege orice înscris constatator al

unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect

constituent, translativ

sau declarativ de proprietate și care generează

o prezumție relativă de proprietate în favoarea celui care îl invocă.

Nici critica cu privire la faptul că

instanța nu a avut în vedere declarația

tatălui

contestatoarei, în sensul că acesta nu a nominalizat imobilele ce fac obiectul

notificării, nu poate fi primită, în condițiile în care s-a făcut dovada certă

a preluării

imobilului în litigiu, de către stat, iar această

împrejurare nu mai prezintă relevanță juridică.

Ca atare pentru

considerentele expuse, recursul declarat in cauză se privește

ca nefondat și in baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Pașcani împotriva deciziei

civile nr. 64 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2006.