ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5120/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 martie 2005, reclamanții B.F. și B.C. au contestat legalitatea dispoziției nr. 1314/SR emisă la data de 23 februarie 2005 de Primăria Municipiului Galați, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Galați, cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada vocației succesorale, conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire a imobilului. Prin sentința civilă nr. 814 din 22 aprilie 2005, Tribunalul Galați a admis acțiunea, a anulat dispoziția contestată și a dispus restituirea în natură a imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții s-au legitimat procesual în calitate de legatari universali ai lui C.T., în baza certificatului de moștenitor nr. 54 din 30 aprilie 2001, aceasta din urmă fiind unica moștenitoare a proprietarilor imobilului, respectiv I.C. și E.C., imobilul fiind dobândit cu titlul de dotă la căsătoria lui M.E. cu C.I., conform liberalității realizate la 27 mai 1909, donatori fiind M.S. și E.M., părinții lui M.E. Imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, în temeiul Decretului nr. 111/1951. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați, prin Primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât reclamanții nu au făcut dovada vocației succesorale și nu a fost respectat termenul de depunere a actelor doveditoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 că imobilul nu se afla în patrimoniul defunctei T.C.

la data redactării testamentului către reclamanți. Prin decizia nr. 856/A din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința Tribunalului Galați și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Galați, cu obligația reclamanților de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de trei ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei decizii.

Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar a păstrat motivarea tribunalului referitor la dovada calității procesuale active, însă, în raport de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin titlul I art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005 a apreciat că în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori culturale, foștilor proprietari, sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4 din anexa 2 lit. a) sau, după caz, de până la cinci ani de la data emiterii deciziei, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa 2 lit. a). S-a reținut că imobilul este folosit de U.A.P., spațiul având afectațiunea de casă memorială, muzeu, sub denumirea „Casa M. încadrându-se astfel la pct. 4 din anexa nr. 2 lit. a)”.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B.F. și Carmen, criticând-o pentru nelegalitate, conform motivului încadrat la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, imobilul în litigiu neavând destinația de casă memorială, muzeu, așa încât nu sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse. Aceeași decizie a fost recurată și de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați, invocându-se critica privind inexistența bunului imobil în patrimoniul testatoarei C.T. la data efectuării liberalității către reclamanți și sub aspectul încălcării legalității, instanța de apel pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului, deși nu a fost investită cu acest petit.

Recursul reclamanților este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed: Este de reținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită, în cauza dedusă judecății a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, norme neaplicabile, întrucât imobilul a cărui restituire s-a solicitat nu are destinația de casă memorială, muzeu, ci spațiul este ocupat de chiriașii T.M., conform contractului de închiriere nr. 57683 valabil până la 10 februarie 2008, D.E., contractul de închiriere nr. 54312 valabil până la 10 octombrie 2006, precum și ale altor persoane fizice, cărora pârâta le-a închiriat. Primăria Municipiului Galați le-a închiriat imobilul, astfel cum rezultă din conținutul adresei nr. 481173 din 10 martie 2006, înscris emis de Poliția Municipiului Galați, Secția 1 și aflat la fila 25 dosar recurs.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. în sensul admiterii recursului declarat de reclamanți, modificării deciziei atacate și respingerii apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați (Municipiul Galați). Referitor la recursul declarat de pârât acesta este nefondat, întrucât instanța de apel și-a motivat în drept soluția, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., atunci când a respins criticile din apel, reiterate în recurs, critici ce vizează împrejurarea că reclamanții nu și-au dovedit legitimarea procesuală. În realitate aceștia s-au legitimat procesual conform înscrisurilor aflate la filele 10-21; 23-24 dosar 1029/2005 al Tribunalului Galați.

Legea nr. 10/2001 care are un caracter special, profund reparatoriu și prevede posibilitatea dobândirii în patrimoniu a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar potrivit dispozițiilor art. 22 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, înscrisurile care descriu construcția și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”. Art. 24 alin. (1) din același act normativ stipulează că „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Nici motivul de recurs ce vizează împrejurarea că „instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut” nu poate fi primit, deoarece s-a solicitat prin petitul acțiunii anularea dispoziției nr. 1314/SR din 23 februarie 2005 și restituirea în natură a imobilului. În consecință, recursul pârâtului Municipiul Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați va fi respins, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții B.F. și B.C. împotriva deciziei nr. 856/A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de Consiliul Local al Municipiului Galați împotriva sentinței civile nr. 814 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Galați. Respinge recursul declarat de Municipiul Galați prin Consiliul Local al Municipiului Galați împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.