ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5120/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 24 martie 2005, reclamanții B.F. și

B.C. au contestat legalitatea dispoziției nr. 1314/SR emisă la data de 23

februarie 2005 de Primăria Municipiului Galați, prin care s-a respins cererea

de restituire în natură a imobilului situat în Galați, cu motivarea că

reclamanții nu au făcut dovada vocației succesorale, conform art. 3 și art. 4

din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la

emiterea unei decizii de restituire a imobilului.

Prin sentința civilă nr. 814 din 22

aprilie 2005, Tribunalul Galați a admis acțiunea, a anulat dispoziția

contestată și a dispus restituirea în natură a imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanții s-au legitimat procesual în calitate de legatari

universali ai lui C.T., în baza certificatului de moștenitor nr. 54 din 30

aprilie 2001, aceasta din urmă fiind unica moștenitoare a proprietarilor

imobilului, respectiv I.C. și E.C., imobilul fiind dobândit cu titlul de dotă

la căsătoria lui M.E. cu C.I., conform liberalității realizate la 27 mai 1909,

donatori fiind M.S. și E.M., părinții lui M.E.

Imobilul în litigiu a fost preluat

abuziv de stat, în temeiul Decretului nr. 111/1951.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați, prin Primar

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât reclamanții nu au

făcut dovada vocației succesorale și nu a fost respectat termenul de depunere a

actelor doveditoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 că imobilul nu se

afla în patrimoniul defunctei T.C. la data redactării testamentului către

reclamanți.

Prin decizia nr. 856/A din 6

decembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul, a

schimbat în parte sentința Tribunalului Galați și a dispus restituirea în

natură a imobilului situat în Galați, cu obligația reclamanților de a-i menține

afectațiunea pe o perioadă de trei ani de la data rămânerii definitive și

irevocabile a prezentei decizii.

Pentru a decide ca atare, instanța

de control judiciar a păstrat motivarea tribunalului referitor la dovada

calității procesuale active, însă, în raport de prevederile art. 16 din Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin titlul I art. 1 pct. 37 din

Legea nr. 247/2005 a apreciat că în situația imobilelor având destinațiile

arătate în anexa 2, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților

de interes public, de învățământ, sănătate ori culturale, foștilor proprietari,

sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul, cu obligația

de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, pentru cele

arătate la pct. 3, 4 din anexa 2 lit. a) sau, după caz, de până la cinci ani de

la data emiterii deciziei, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa 2 lit.

a).

S-a reținut că imobilul este folosit

de U.A.P., spațiul având afectațiunea de casă memorială, muzeu, sub denumirea

„Casa M. încadrându-se astfel la pct. 4 din anexa nr. 2 lit. a)”.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții B.F. și Carmen, criticând-o pentru nelegalitate,

conform motivului încadrat la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., susținând că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, imobilul în litigiu neavând

destinația de casă memorială, muzeu, așa încât nu sunt incidente prevederile

art. 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse.

Aceeași decizie a fost recurată și

de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați, invocându-se critica privind

inexistența bunului imobil în patrimoniul testatoarei C.T. la data efectuării

liberalității către reclamanți și sub aspectul încălcării legalității, instanța

de apel pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a dispus

restituirea în natură a imobilului, deși nu a fost investită cu acest petit.

Recursul reclamanților este fondat

și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Este de reținut că instanța de apel

a făcut o aplicare greșită, în cauza dedusă judecății a dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 10/2001, norme neaplicabile, întrucât imobilul a cărui restituire

s-a solicitat nu are destinația de casă memorială, muzeu, ci spațiul este

ocupat de chiriașii T.M., conform contractului de închiriere nr. 57683 valabil

până la 10 februarie 2008, D.E., contractul de închiriere nr. 54312 valabil

până la 10 octombrie 2006, precum și ale altor persoane fizice, cărora pârâta

le-a închiriat.

Primăria Municipiului Galați le-a

închiriat imobilul, astfel cum rezultă din conținutul adresei nr. 481173 din 10

martie 2006, înscris emis de Poliția Municipiului Galați, Secția 1 și aflat la

fila 25 dosar recurs.

Pentru considerentele mai sus

expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. în sensul admiterii recursului declarat de reclamanți, modificării

deciziei atacate și respingerii apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Galați (Municipiul Galați).

Referitor la recursul declarat de

pârât acesta este nefondat, întrucât instanța de apel și-a motivat în drept

soluția, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,

atunci când a respins criticile din apel, reiterate în recurs, critici ce

vizează împrejurarea că reclamanții nu și-au dovedit legitimarea procesuală.

În realitate aceștia s-au legitimat

procesual conform înscrisurilor aflate la filele 10-21; 23-24 dosar 1029/2005

al Tribunalului Galați.

Legea nr. 10/2001 care are un

caracter special, profund reparatoriu și prevede posibilitatea dobândirii în

patrimoniu a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, iar potrivit dispozițiilor art. 22 „actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, înscrisurile care descriu construcția și orice alte înscrisuri

necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot

fi depuse până la data soluționării notificării”.

Art. 24 alin. (1) din același act

normativ stipulează că „în absența unor probe contrare, existența și, după caz,

întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi recunoscută în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau

s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Nici motivul de recurs ce vizează

împrejurarea că „instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut” nu poate fi

primit, deoarece s-a solicitat prin petitul acțiunii anularea dispoziției nr.

1314/SR din 23 februarie 2005 și restituirea în natură a imobilului.

În consecință, recursul pârâtului

Municipiul Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați va fi respins,

conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții B.F. și B.C. împotriva deciziei nr. 856/A din 6 decembrie 2005 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Modifică decizia atacată, în sensul

respingerii apelului declarat de Consiliul Local al Municipiului Galați

împotriva sentinței civile nr. 814 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Galați.

Respinge recursul declarat de

Municipiul Galați prin Consiliul Local al Municipiului Galați împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 mai

2006.