ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 decembrie 2003, reclamanta SC P. SA București a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC L.I. SRL, SC R.E.H. SRL (în prezent SC R.I.G. SRL) București și intervenienta A.P.S. 1 București, evacuarea pârâtei SC L.I.C. SRL din spațiul comercial de depozitare denumit „recuperare ambalaje” situat la subsolul Complexului F. din Calea Floreasca, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până în momentul predării spațiului. A.P.S. București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, susținând că între părți nu există un raport comercial, că spațiul face parte din patrimoniul său, fiind închiriat prin licitație publică pârâtei SC L.I.C.

SRL pe o perioadă de 10 ani. Tribunalul București a respins excepția de necompetență materială, iar prin încheierea de la 1 martie 2005 a dispus conexarea cererii formulată de reclamantă în dosarul nr. 2171/2005, prin care aceasta a solicitat evacuarea pârâtei SC R.E.H. SRL. Prin sentința nr. 1528 din 5 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins acțiunea principală și acțiunea conexă, formulată de reclamanta SC P. SA, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de intervenție a A.P.S. București, formulată de SC P. SA. Tribunalul a reținut că reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în suprafață utilă de 224,10 mp situat la subsolul Complexului Agroalimentar F., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul V.V.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC L.I.C. SRL București, tribunalul a reținut că aceasta nu mai deține în prezent un titlu locativ asupra spațiului, fiind cesionate drepturile locative dobândite prin contractul de închiriere nr. 72 din 20 ianuarie 1999 încheiat cu A.P.S. 2 București către pârâta SC R.E.H. SRL, că prin raportul de expertiză s-a reținut că spațiul în litigiu era complet liber, neutilizat, în momentul efectuării expertizei. Referitor la pârâta SC R.E.H. SRL, tribunalul a reținut că în baza convenției de cesiune a contractului de închiriere nr. 72 din 20 ianuarie 1999 încheiat cu SC L.I.C. SRL București au fost cesionate în favoarea pârâtei dreptul de folosință și obligațiile aferente din contractul de închiriere, dar nu a fost transmisă de la cedent la cesionar, folosința asupra spațiului închiriat, în condițiile în care nu s-a dovedit încheierea cu A.P.S.

1, a actului adițional la contractul de închiriere care să reglementeze preluarea de către cesionar a tuturor drepturilor și obligațiilor asumate de către cedent. De asemenea, în contractul de închiriere se face referire la o suprafață de 501 m.p., iar din măsurători rezultă o suprafață de 224,10 m.p., astfel că nu există dovada certă a identității, cel puțin parțiale, între spațiul din care se solicită evacuarea și spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere. Împotriva sentinței nr. 1528 din 5 aprilie 2005, a declarat apel reclamanta SC P. SA București criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a SC L.I.C.

SRL București, reținând că această pârâtă nu mai deține cu titlu locativ și nici nu ocupă spațiul în materialitatea lui, devreme ce cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.I.G. SRL București a reținut că folosința spațiului comercial nu a fost transmisă de către cedenta SC L.I.C. SRL București, că motivarea sentinței comerciale este contradictorie, iar pe parcursul judecării cauzei, pârâta SC R.I.G. SRL București nu a contestat identi8tatea dintre spațiul comercial din care se solicită evacuarea și cel care face obiectul celor două contracte, de închiriere și cesiune. Prin decizia nr. 185 din 5 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din raportul de expertiză a rezultat că spațiul era complet liber, neutilizat, se afla în posesia A.P.S. 1 București, care blochează cu lacăt grilajul de la parter din dreptul intrării pe scara de acces spre spațiul în litigiu aflat la subsol. Spațiul aparținut domeniului public aflat în administrarea A.P.S. 1 conform Hotărârii nr. 24/1997 a Consiliului Municipiului București. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 185 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele: instanța a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, instanța de apel a încălcat obligația ce îi revenea, de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii, încălcând principiul disponibilității, deoarece a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în revendicare.

Susținerea instanței că intimatele nu folosesc spațiul în condițiile în care există încheiat contract de închiriere și contract de cesiune, este neîntemeiată. De asemenea, instanța de apel a reținut greșit că nu există identitate între spațiul din care se solicită evacuarea și spațiul care face obiectul contractului de închiriere, având în vedere raportul de expertiză și răspunsul A.P.S. 1, la suplimentul de interogatoriu luat de reclamantă, din care rezultă că în spațiul comercial din care se solicită evacuarea mai sunt bunuri care aparțin SC L.I.C. SRL București. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: instanța nu a calificat acțiunea ca fiind acțiune în revendicare, ci reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 480 C. civ., iar instanța s-a pronunțat și pe evacuare, astfel că nu s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat. Instanța de apel a reținut corect că pârâtele nu au dobândit vreun titlu locativ asupra spațiului efectiv de 224,10 m.p. în discuție sau că nu îl ocupă în materialitatea lui, din raportul de expertiză a rezultat că la momentul efectuării acesteia, spațiul era complet liber, neutilizabil, se afla în posesia A.P.S. 1 București. Pârâta SC R.I.G. SRL București nu a contestat identitatea dintre spațiul comercial din care se solicită evacuarea și cel care face obiectul celor două contracte de închiriere și cesiune. Hotărârea instanței de apel nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În consecință, recursul declarat în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA București, împotriva deciziei nr. 185 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.