ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 5 decembrie 2003, reclamanta SC P. SA București a solicitat în
contradictoriu cu pârâtele SC L.I. SRL, SC R.E.H. SRL (în prezent SC R.I.G. SRL)
București și intervenienta A.P.S. 1 București, evacuarea pârâtei SC L.I. SRL
din spațiul comercial de depozitare denumit „recuperare ambalaje” situat la
subsolul Complexului F., sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100.000.000 lei
pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești
și până în momentul predării spațiului.
A.P.S. 1 București a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a
tribunalului, susținând că între părți nu există un raport comercial, că
spațiul face parte din patrimoniul său, fiind închiriat prin licitație publică
pârâtei SC L.I. SRL pe o perioadă de 10 ani.
Tribunalul București a
respins excepția de necompetență materială, iar prin încheierea de la 1 martie
2005 a dispusconexarea cererii formulată de reclamantă în dosarul nr. 2171/2005,
prin care aceasta a solicitat evacuarea pârâtei SC R.E.H. SRL.
Prin sentința nr. 1528 din 5
aprilie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins acțiunea
principală și acțiunea conexă, formulată de reclamanta SC P. SA, ca fiind
formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins
cererea de intervenție a A.P.S. 1 București, formulată de SC P. SA.
Tribunalul a reținut că
reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în
suprafață utilă de 224,10 mp situat la subsolul Complexului Agroalimentar F.,
astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de
către expertul V.V.
În ceea ce privește excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC L.I. SRL București, tribunalul
a reținut că aceasta nu mai deține în prezent un titlu locativ asupra
spațiului, fiind cesionate drepturile locative dobândite prin contractul de
închiriere nr. 72 din 20 ianuarie 1999 încheiat cu A.P.S. 2 București către
pârâta SC R.E.H. SRL, că prin raportul de expertiză s-a reținut că spațiul în
litigiu era complet liber, neutilizat, în momentul efectuării expertizei.
Referitor la pârâta SC R.E.H.
SRL, tribunalul a reținut că în baza convenției de cesiune a contractului de
închiriere nr. 72 din 20 ianuarie 1999 încheiat cu SC L.I. SRL București au
fost cesionate în favoarea pârâtei dreptul de folosință și obligațiile aferente
din contractul de închiriere, dar nu a fost transmisă de la cedent la cesionar,
folosința asupra spațiului închiriat, în condițiile în care nu s-a dovedit
încheierea cu A.P.S. 1, a actului adițional la contractul de închiriere care să
reglementeze preluarea de către cesionar a tuturor drepturilor și obligațiilor
asumate de către cedent.
De asemenea, în contractul
de închiriere se face referire la o suprafață de 501 mp, iar din măsurători
rezultă o suprafață de 224,10 mp, astfel că nu există dovada certă a
identității, cel puțin parțiale, între spațiul din care se solicită evacuarea
și spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere.
Împotriva sentinței nr. 1528
din 5 aprilie 2005, a declarat apel reclamanta SC P. SA București criticând
sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece
în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a SC
L.I. SRL București, reținând că această pârâtă nu mai deține cu titlu locativ
și nici nu ocupă spațiul în materialiotatea lui, devreme ce cu privire la
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.I.G. SRL București a
reținut că folosința spațiului comercial nu a fost transmisă de către cedenta
SC L.I. SRL București, că motivarea sentinței comerciale este contradictorie,
iar pe parcursul judecării cauzei, pârâta SC R.I.G. SRL București nu a
contestat identi8tatea dintre spațiul comercial din care se solicită evacuarea
și cel care face obiectul celor două contracte, de închiriere și cesiune.
Prin decizia nr. 185 din 5
aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins
apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că din raportul de expertiză a rezultat că spațiul era
complet liber, neutilizat, se afla în posesia A.P.S. 1 București, care blochează
cu lacăt grilajul de la parter din dreptul intrării pe scara de acces spre
sapațiul în litigiu aflat la subsol.
Spațiul aparținut domeniului
public aflat în administrarea A.P.S. 1 conform Hotărârii nr. 24 din 16 aprilie
1997 a Consiliului Municipiului București.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva deciziei nr. 185 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., susținând în
esență, următoarele: instanța a încălcat formele de procedură prevăzute, sub
sancțiunea nulității, instanța de apel a încălcat obligația ce îi revenea, de a
se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii, încălcând principiul
disponibilității, deoarece a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în revendicare.
Susținerea instanței că
intimatele nu folosesc spațiul în condițiile în care există încheiat contract
de închiriere și contract de cesiune, este neîntemeiată.
De asemenea, instanța de
apel a reținut greșit că nu există identitate între spațiul din care se
solicită evacuarea și spațiul care face obiectul contractului de închiriere,
având în vedere raportul de expertiză și răspunsul A.P.S. 1, la suplimentul de
interogatoriu luat de reclamantă, din care rezultă că în spațiul comercial din
care se solicită evacuarea mai sunt bunuri care aparțin SC L.I. SRL București.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente: instanța nu a calificat acțiunea ca fiind
acțiune în revendicare, ci reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 480 C.
civ., iar instanța s-a pronunțat și pe evacuare, astfel că nu s-au încălcat
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.
proc. civ., motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
este nefondat.
Instanța de apel a reținut
corect că pârâtele nu au dobândit vreun titlu locativ asupra spațiului efectiv
de 224,10 mp în discuție sau că nu îl ocupă în materialitatea lui, din raportul
de expertiză a rezultat că la momentzl efectuării acesteia, spațiul era complet
liber, neutilizabil, se afla în posesia A.P.S. 1 București.
Pârâta SC R.I.G. SRL
București nu a contestat identitatea dintre spațiul comercial din care se
solicită evacuarea și cel care face obiectul celor două contracte de închiriere
și cesiune.
Hotărârea instanței de apel
nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecință, recursul
declarat în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC P. SA București, împotriva deciziei nr. 185 din 5 aprilie 2006
a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică astăzi 2 februarie 2007.