ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2883/2007

Deliberând asupra recursului

de față, constată:

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin încheierea din 22 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 3645/2/2007,

a respins cererea formulată de inculpata D.A. pentru liberarea ei provizorie

sub control judiciar.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 7 mai 2007,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a dispus arestarea preventivă a inculpatei D.A. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 C. pen.

Se reține în sarcina

inculpatei că, în perioada aprilie 2006 - mai 2007, în calitate de apărător

ales al denunțătorului H.M.A.K., cercetat în dosarul nr. 147/D/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., a

pretins și primit diverse sume de bani, lăsând să se înțeleagă că are influență

asupra ofițerilor de poliție judiciară și a procurorilor care instrumentau

cauza, pentru a-i determina să dea o soluție de scoatere de sub urmărire

penală.

Deși inculpata, prin

apărătorii săi, a susținut că nu au existat indicii temeinice conform art. 143

și art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru luarea măsurii arestării preventive,

Curtea constată că este ținută de dispozițiile art. 160

2

C. proc.

pen., în a verifica legalitatea și oportunitatea acestei măsuri.

De asemenea, la termenul de

astăzi, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 160

8

C. proc. pen.,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în

principiu a cererii.

În ceea ce privește fondul

cererii, deși la dosar nu există date care să ateste existența condițiilor prevăzute

de art. 160

2

C. proc. pen., Curtea apreciază că pentru o bună

desfășurare a urmăririi penale, nu se poate acorda liberarea provizorie a

inculpatei, față de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

Netemeinicia cererii,

conform art. 160

6

C. proc. pen., este dată și de calitatea profesiei

de avocat folosită de inculpată cu privire la fapta de trafic de influență

pentru care este cercetată penal.

Și împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea cererii formulate.

Examinând încheierea atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate a probelor administrate până la până

la această fază, cât și din oficiu conform art. 385

6

, 385

4

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat.

Într-adevăr, față de

considerentele de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,

timpul scurs până la data prevenției și activitatea de urmărire penală derulată

până la zi, nu sunt elemente care să legitimeze liberarea inculpatei sub

control judiciar, astfel că soluția pronunțată fiind legală și temeinică Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b), 160

b

și următoarele C.

proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 162 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.A. împotriva încheierii din 22 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3645/2/2007.

Obligă recurenta inculpată

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2007.