ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2883/2007

Deliberând asupra recursului de față, constată: Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 22 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 3645/2/2007, a respins cererea formulată de inculpata D.A. pentru liberarea ei provizorie sub control judiciar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 7 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus arestarea preventivă a inculpatei D.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.

Se reține în sarcina inculpatei că, în perioada aprilie 2006 - mai 2007, în calitate de apărător ales al denunțătorului H.M.A.K., cercetat în dosarul nr. 147/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., a pretins și primit diverse sume de bani, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra ofițerilor de poliție judiciară și a procurorilor care instrumentau cauza, pentru a-i determina să dea o soluție de scoatere de sub urmărire penală. Deși inculpata, prin apărătorii săi, a susținut că nu au existat indicii temeinice conform art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru luarea măsurii arestării preventive, Curtea constată că este ținută de dispozițiile art. 160 2 C. proc.

pen., în a verifica legalitatea și oportunitatea acestei măsuri. De asemenea, la termenul de astăzi, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 160 8 C. proc. pen., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii. În ceea ce privește fondul cererii, deși la dosar nu există date care să ateste existența condițiilor prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen., Curtea apreciază că pentru o bună desfășurare a urmăririi penale, nu se poate acorda liberarea provizorie a inculpatei, față de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen. Netemeinicia cererii, conform art. 160 6 C. proc. pen., este dată și de calitatea profesiei de avocat folosită de inculpată cu privire la fapta de trafic de influență pentru care este cercetată penal.

Și împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea cererii formulate. Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate a probelor administrate până la până la această fază, cât și din oficiu conform art. 385 6 , 385 4 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat. Într-adevăr, față de considerentele de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, timpul scurs până la data prevenției și activitatea de urmărire penală derulată până la zi, nu sunt elemente care să legitimeze liberarea inculpatei sub control judiciar, astfel că soluția pronunțată fiind legală și temeinică Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b), 160 b și următoarele C. proc.

pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 162 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.A. împotriva încheierii din 22 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3645/2/2007. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2007.