ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6958/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7

noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1243/122/2006 a Curții de Apel

București, secția I penală, în temeiul art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpaților D.M. și M.I. trimiși

în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen.

În motivarea acestei

încheieri s-a arătat în esență, că, întrucât măsura arestării preventive a

inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar în cauză

există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care au fost

trimiși în judecată, se impune menținerea acestei măsuri, în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, pe care o

consideră greșită.

Recursul este nefondat.

În cauză, verificând actele

și lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă emise de

Tribunalul Giurgiu se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea

măsurii arestării preventive față de inculpatul D.M. îl constituie prevederile art.

148 lit. f) și h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este recidivist iar

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este

închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar față de inculpatul M.I.

îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Analizând recursurile

declarate de inculpați raportat la cele mai sus arătate, se constată că

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au

dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în

primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestora pentru faptele pentru

care au fost trimiși în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de

apel.

Așa fiind, urmează a se

constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice aceste

cereri.

În consecință, pentru

considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de

inculpați, sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.I. și D.M. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 1243/122/2006.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului sumele de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care sumele

de câte 40 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 noiembrie 2006.