ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6958/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1243/122/2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpaților D.M. și M.I. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. În motivarea acestei încheieri s-a arătat în esență, că, întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar în cauză există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, se impune menținerea acestei măsuri, în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, pe care o consideră greșită. Recursul este nefondat. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă emise de Tribunalul Giurgiu se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul D.M. îl constituie prevederile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este recidivist iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar față de inculpatul M.I.

îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Analizând recursurile declarate de inculpați raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestora pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel. Așa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice aceste cereri.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați, sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I. și D.M. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 1243/122/2006. Obligă recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2006.