ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2007

Asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2005, sub nr. 974 pe rolul Tribunalului Brașov, M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. și M.G.I. au solicitat în contradictoriu cu municipiul Făgăraș, anularea dispoziției nr. 497 din 27 aprilie 2005 emisă de pârât prin reprezentantul său legal și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești în cuantum de 150.000 dolari SUA, pentru imobilul teren în suprafață de 14400 mp, înscris în C.F. nr. 319 Făgăraș sub nr.top. 2943/2/201. În motivare s-a arătat că imobilul solicitat a fost naționalizat în anul 1948 în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 2505/1941, fără respectarea prevederilor art. 2 alin. (6) din Decretul de naționalizare, precum și fără a fi respectate prevederile art. 8 și art. 16 alin. (3) din Constituția României din 1938, în vigoare la data naționalizării.

La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2005 reclamanții au precizat acțiunea pe care au promovat-o în sensul că au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a suprafeței de teren în litigiu, care nu a fost afectată de lucrări de investiții pentru interes public, iar pentru suprafața ce a fost afectată, să se dispună, în principal, acordarea de despăgubiri bănești conform valorii de piață a imobilului iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005. Prin sentința civilă nr. 349/2005, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de reclamanții M.S., N.M., M.O.M.

, M.R.I., I.G.I. și M.G.I. , în contradictoriu cu intimatul municipiul Făgăraș prin primar, reținând că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în anul 1941, astfel că el nu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea 10/2001. S-a mai reținut că reclamanții nu pot uza de dispozițiile legii speciale, putând folosi calea dreptului comun pentru a obține desființarea titlului în temeiul căruia acest imobil a trecut în proprietatea statului și retrocedarea lui. Apelul declarat și motivat în termenul legal de către reclamanții M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. și M.G.I. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 105/Ap din 23 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut, în esență, că, imobilul în litigiu nu face parte din categoria celor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,acesta fiind preluat prin Decretul-lege 2505/1941, deci anterior perioadei de referință prevăzută de Legea 10/2001. În contra acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. și M.G.I., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând următoarele aspecte: În mod greșit instanțele au reținut că data la care a operat transferul de proprietate privind imobilul în litigiu din patrimoniul proprietarei tabulare în patrimoniul statului este data de 3 septembrie 1941, respectiv data apariției Decretului-lege 2505/1941; Instanțele au reținut în mod eronat faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001; O altă critică privește faptul că imobilul în litigiu nu a fost individualizat în anexele Decretului-lege nr. 2505/1941 fiind preluat în fapt de Statul Român în anul 1948, dată la care s-a efectuat tabelul parcelar.

În final, recurenții-reclamanți sunt nemulțumiți și de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra petitului nr. 2 din cerere, susținere cu privire la faptul că naționalizarea a operat numai pentru o suprafață de 13.310 mp împrejurare ce rezultă din tabelul parcelar întocmit în anul 1948, iar față de aceasta, diferența de 1040 a fost preluată de Statul Român fără nici un titlu. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Art. 1 alin. 1( )din Legea nr. 10/2001 statuează că „imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor si nerestituite se restituie, de regula, în natura". Din economia textului mai sus arătat se înțelege că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 se referă la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-2 decembrie 1989, singura excepție admisă de lege fiind rechizițiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940.

La fila 18 (dosar fond) reclamanții au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se dispună restituirea în natură a suprafeței din imobilul în litigiu, care nu a fost afectată de lucrări de investiții în interes public, iar pentru suprafața ce a fost afectată, să se dispună, în principal, acordarea de despăgubiri bănești conform valorii de piață a imobilului iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005. Or, imobilul în litigiu a fost individualizat în anexele Decretului-lege de expropriere adoptat la data de 3 septembrie 1941, în cuprinsul căruia se prevede în mod expres că bunurile imobile care formează obiectul exproprierii trec în proprietatea statului, de la apariția lui, respectiv 3 septembrie 1941, astfel că nu intră sub imperiul Legii nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.S. , N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. și M.G.I. împotriva deciziei nr. 105/Ap din 23 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.