ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la data
de 31 mai 2005, sub nr. 974 pe rolul Tribunalului Brașov, M.S., N.M., M.O.M.,
M.R.I., I.G.I. și M.G.I. au
solicitat în
contradictoriu cu municipiul Făgăraș, anularea dispoziției
nr. 497
din 27 aprilie 2005 emisă de pârât prin reprezentantul său legal și
acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent
sub forma despăgubirilor
bănești în
cuantum de 150.000 dolari SUA, pentru imobilul teren în suprafață de
14400 mp, înscris în C.F. nr. 319 Făgăraș sub
nr.top. 2943/2/201.
În motivare
s-a arătat că imobilul solicitat a fost naționalizat în anul
1948 în
temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 2505/1941, fără
respectarea prevederilor art. 2 alin. (6) din
Decretul de naționalizare, precum și fără a fi respectate prevederile art. 8 și
art. 16 alin. (3) din Constituția României
din 1938, în vigoare la data
naționalizării.
La termenul
de judecată din data de 23 septembrie 2005 reclamanții
au
precizat acțiunea pe care au promovat-o în sensul că au solicitat, ca
prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
restituirea în natură a suprafeței de teren în litigiu, care nu a fost afectată
de lucrări de investiții
pentru
interes public, iar pentru suprafața ce a fost afectată, să se dispună,
în principal, acordarea de despăgubiri bănești
conform valorii de piață a
imobilului
iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de măsuri
reparatorii
prin echivalent, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 349/2005,
Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de reclamanții M.S., N.M.,
M.O.M.
, M.R.I., I.G.I. și M.G.I.
, în
contradictoriu cu intimatul municipiul Făgăraș prin primar,
reținând că imobilul în litigiu a trecut în
proprietatea statului în anul 1941,
astfel
că el nu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 1 alin. (1)
din
Legea 10/2001.
S-a mai
reținut că reclamanții nu pot uza de dispozițiile legii speciale,
putând folosi calea dreptului comun pentru a obține desființarea
titlului în temeiul căruia acest imobil a trecut în proprietatea statului și
retrocedarea lui.
Apelul declarat și motivat în termenul
legal de către reclamanții
M.S., N.M.,
M.O.M., M.R.I., I.G.I. și M.G.I. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă
nr. 105/Ap din 23 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția
civilă.
Pentru a se
pronunța astfel instanța de apel a reținut, în esență, că,
imobilul în litigiu nu face parte din categoria celor preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,acesta fiind preluat prin
Decretul-lege 2505/1941, deci anterior perioadei de referință prevăzută de
Legea 10/2001.
În contra acestei din urmă decizii au
declarat recurs reclamanții
M.S., N.M.,
M.O.M., M.R.I.,
I.G.I. și M.G.I., invocând motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele
aspecte:
În mod greșit
instanțele au reținut că data la care a operat transferul de proprietate
privind imobilul în litigiu din patrimoniul proprietarei tabulare
în patrimoniul statului este data de 3 septembrie 1941, respectiv data
apariției Decretului-lege 2505/1941;
Instanțele au reținut în mod eronat faptul
că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001;
O altă critică privește faptul că imobilul
în litigiu nu a fost
individualizat în
anexele Decretului-lege nr. 2505/1941 fiind preluat în fapt de Statul Român în
anul 1948, dată la care s-a efectuat tabelul parcelar.
În final, recurenții-reclamanți sunt
nemulțumiți și de faptul că
prima instanță
nu s-a pronunțat asupra petitului nr. 2 din cerere, susținere cu privire la
faptul că naționalizarea a operat numai pentru o suprafață de
13.310 mp
împrejurare ce rezultă din tabelul parcelar întocmit în anul 1948, iar față de
aceasta, diferența de 1040 a fost preluată de Statul Român fără nici un titlu.
Verificând
legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate,
Curtea constată că recursul declarat în
cauză este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta
în continuare.
Art. 1 alin.
1( )din Legea nr. 10/2001 statuează că „imobilele preluate in
mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte
persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, precum
si cele
preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor si
nerestituite
se restituie, de regula, în natura".
Din economia textului mai sus arătat se
înțelege că domeniul de
aplicare al Legii
nr. 10/2001 se referă la acele preluări abuzive produse în
intervalul 6 martie 1945-2 decembrie 1989,
singura excepție admisă de
lege
fiind rechizițiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940.
La fila 18
(dosar fond) reclamanții au precizat acțiunea în sensul că
au solicitat să se dispună restituirea în
natură a suprafeței din imobilul în
litigiu, care nu a
fost afectată de lucrări de investiții în interes public, iar
pentru suprafața ce a fost afectată, să se
dispună, în principal, acordarea
de
despăgubiri bănești conform valorii de piață a imobilului iar, în subsidiar,
obligarea
pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform
procedurii instituită de Legea nr. 247/2005.
Or, imobilul
în litigiu a fost individualizat în anexele Decretului-lege
de expropriere adoptat la data de 3
septembrie 1941, în cuprinsul căruia se
prevede în mod
expres că bunurile imobile care formează obiectul exproprierii trec în
proprietatea statului, de la apariția lui, respectiv 3
septembrie 1941, astfel că nu intră sub imperiul Legii nr. 10/2001.
Față de cele
ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs
se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi
respins ca atare, în baza art.
312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanții M.S.
, N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I.
și
M.G.I. împotriva deciziei nr. 105/Ap din 23 mai
2006 a Curții de Apel Brașov,
secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 februarie 2007.