ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 122/S din 13 aprilie 2008, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului Brașov și a respins contestația formulată de reclamantul R.R. în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă. A fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. AA din 14 noiembrie 2006 emisă de pârâta Primăria Comunei Q. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, ca moștenitor al antecesorilor săi, S.L., S.S.

și R.A. Antecesoarea reclamantului, R.A., a formulat o cerere în pretenții, înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș, prin care a solicitat plata contravalorii terenului și construcțiilor care i-au aparținut și care au fost preluate de fostul CAP. Prin sentința civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraș, această cerere a fost admisă și a fost obligat CAP G. la plata sumei de 70.000 RON reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate. Prin notificarea nr. DD/2001, contestatorul solicită plata de despăgubiri pentru aceleași construcții demolate pentru care anterior solicitase și autoarea sa și care au fost acordate prin sentința civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraș, astfel încât, în mod corect, prin dispoziția nr. AA din 14 noiembrie 2006 a Primarului Comunei Q., această notificare a fost respinsă.

S-a mai reținut că bunurile mobile la care reclamantul face referire în cuprinsul notificării, reprezentând recolta de care autoarea sa nu a beneficiat, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 109/Ap din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, apelul declarat de reclamantul R.R. împotriva sentinței civile nr. 122/S din 13 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a reținut că bunurile imobile solicitate de reclamant prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost restituite, în echivalent, prin sentința civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraș în cadrul procesului deschis de antecesorii săi.

Faptul că aceștia sau moștenitorii lor nu au pus în executare hotărârea judecătorească nu deschide contestatorului o nouă cale pentru recuperarea creanței. Însămânțările și recolta de teren, chiar dacă au devenit bunuri imobile prin destinație, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, așa cum acesta este definit prin art. 2 al Legii. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamantul R.R. Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui art. În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul expune situația de fapt a cauzei, arată motivele pentru care pretențiile recunoscute prin sentința civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraș nu au putut fi executate de antecesorii săi, face trimitere la hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual al cauzei și la înscrisurile depuse la dosar. Cererea de recurs nu conține însă precizări de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cerințele art. 302 1 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale. În consecință, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc.

civ. și art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul R.R. împotriva deciziei nr. 109/Ap din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2011.