ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 122/S din 13 aprilie 2008, Tribunalul Brașov a admis excepția

lipsei calității procesual pasive a intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și Prefectura Județului Brașov și a respins contestația formulată de reclamantul

R.R. în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane

fără calitate procesual pasivă.

A fost respinsă ca neîntemeiată contestația

formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. AA din 14 noiembrie 2006 emisă

de pârâta Primăria Comunei Q.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită,

potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, ca moștenitor al antecesorilor săi,

S.L., S.S. și R.A.

Antecesoarea reclamantului, R.A., a formulat

o cerere în pretenții, înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș, prin care a solicitat

plata contravalorii terenului și construcțiilor care i-au aparținut și care au fost

preluate de fostul CAP. Prin sentința civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraș,

această cerere a fost admisă și a fost obligat CAP G. la plata sumei de 70.000 RON

reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate.

Prin notificarea nr. DD/2001, contestatorul

solicită plata de despăgubiri pentru aceleași construcții demolate pentru care anterior

solicitase și autoarea sa și care au fost acordate prin sentința civilă nr. 1882/1991

a Judecătoriei Făgăraș, astfel încât, în mod corect, prin dispoziția nr. AA din

14 noiembrie 2006 a Primarului Comunei Q., această notificare a fost respinsă.

S-a mai reținut că bunurile mobile la care

reclamantul face referire în cuprinsul notificării, reprezentând recolta de care

autoarea sa nu a beneficiat, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 109/Ap din 14

octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, apelul declarat de reclamantul

R.R. împotriva sentinței civile nr. 122/S din 13 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov

a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că bunurile

imobile solicitate de reclamant prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.

10/2001 au fost restituite, în echivalent, prin sentința civilă nr. 1882/1991 a

Judecătoriei Făgăraș în cadrul procesului deschis de antecesorii săi. Faptul că

aceștia sau moștenitorii lor nu au pus în executare hotărârea judecătorească nu

deschide contestatorului o nouă cale pentru recuperarea creanței.

Însămânțările și recolta de teren, chiar

dacă au devenit bunuri imobile prin destinație, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001,

așa cum acesta este definit prin art. 2 al Legii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

a declarat și motivat recurs reclamantul R.R.

Înalta Curte urmează a constata nul recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate

cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se

poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul

acestui art.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit

Înalta Curte, recurentul expune situația de fapt a cauzei, arată motivele pentru

care pretențiile recunoscute prin sentința civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraș

nu au putut fi executate de antecesorii săi, face trimitere la hotărârile pronunțate

în primul ciclu procesual al cauzei și la înscrisurile depuse la dosar.

Cererea de recurs nu conține însă precizări

de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată

și o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea

lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cerințele art. 302

1

C. proc.

civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei

argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale

pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor

greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

În consecință, constatând că niciuna din

criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în

temeiul

art. 302-303 C. proc. civ. și art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul

recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

R.R. împotriva deciziei nr. 109/Ap din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09

iunie 2011.