ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8079/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la tribunalul Brașov la 27 februarie 2004, formulată împotriva dispoziției nr. 103 din 30 ianuarie 2004, emisă de Primarul Municipiului Făgăraș, contestatorii W.A.E. și T.E.H., prin mandatar W.E.A., au solicitat să se ia act că nu sunt de acord cu oferta cuprinsă în dispoziția menționată, în sensul acordării de acțiuni și titluri de valoare și să se dispună acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul ce a fost situat în Făgăraș, județul Brașov. În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, contestatorii precizând că nu contestă valoarea imobilului menționată, în dispoziție, dar solicită despăgubiri bănești și nu sunt de acord cu o altă formă de restituire prin echivalent.

Intimatul Primarul municipiului Făgăraș a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației, cu motivarea că imobilul fostă proprietate a contestatorilor a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, fiind ulterior demolat integral, iar terenul nu poate fi restituit în natură, având în vedere că este ocupat în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (1), art. 11 alin. (5) și (6), art. 18 lit. b),art. 20 alin. (3) și art. 33 alin. (2) din Legea 10/2001. Intimatul a arătat că persoanele îndreptățite au prezentat o expertiză tehnică de evaluare a imobilului, din care rezultă cuantumul despăgubirii ca fiind de 5.877.372.250 lei.

Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 335 S din 3 mai 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului primarul municipiului Făgăraș, excepție invocată din oficiu și, în consecință, a respins contestația ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 103 din 31 ianuarie 2004 emisă de intimat în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 10/2001, s-a stabilit ca valoare echivalentă de despăgubire pentru imobilul ce a fost situat în Făgăraș înscris în C.F. Făgăraș, nr.top 69,70,71/1,72/1 compus din teren pentru construcții și grădină, suma de 5.877.372.172 lei, urmând ca aceasta să se acorde în cote egale de câte ½ pentru fiecare persoană îndreptățită, acestea putând opta pentru acordarea de acțiuni tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, deținute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice enumerate în acest text de lege se restituie persoanei îndreptățite prin decizie sau dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare, iar potrivit dispozițiilor alin. (3), în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului municipiului București. Articolul 21 alin. (1) și (2) din lege reglementează notificarea adresată de persoana îndreptățită persoanei juridice deținătoare, iar art. 23 alin. (1) din același act normativ prevede obligația unității deținătoare de a se pronunța prin decizie sau dispoziție asupra cererii de restituire în natură, acest act putând fi atacat în justiție, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001.

S-a apreciat că din cuprinsul textelor legale menționate rezultă că notificarea se adresează și se soluționează de către persoanele juridice („unitățile”) deținătoare, prin organele lor de conducere, o eventuală contestație putând fi formulată în contradictoriu cu aceleași persoane juridice. Chiar dacă persoana juridică notificată care are în posesie imobilul revendicat își execută obligațiile prin intermediul organelor de conducere, aceste organe de conducere nu stau în nume propriu în raporturile juridice cu terții. Prima instanță a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, iar conform alin. (2) al aceluiași text actele juridice făcute de organele persoane juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși.

A fost înlăturată susținerea contestatorilor în sensul că în emiterea dispoziției atacate primarul municipiului Făgăraș ar fi acționat în calitate de autoritate a administrației publice locale, apreciindu-se că o asemenea calitate este specifică numai raporturilor de drept administrativ și nu raporturilor juridice reglementate de Legea 10/2001, raporturi de drept civil. Împotriva hotărârii menționate au declarat apel contestatorii, arătând că au contestat o dispoziție emisă de primar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea 10/2001 și că au chemat în judecată pe emitentul actului a cărui anulare au solicitat. S-a arătat că în concepția Legii nr. 215/2001, administrația publică locală de la nivelul localităților se îndeplinește de două autorități, Consiliul Local și Primarul, ultimul având atribuții mai ales executive, calitate în care emite dispoziții cu caracter administrativ.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 39/A din 18 ianuarie 2005, a respins apelul contestatorilor ca nefondat acționând că persoana juridică își exercită drepturile și obligațiile prin organele sale [art. 35 alin. (1) din Decretul 31/1954], iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice însuși. Prin considerentele deciziei, instanța de apel a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 20.3 din normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2004, organul de conducere emitent reprezintă persoana juridică, aceasta din urmă având calitatea procesuală, respectiv unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia se află imobilul și nu persoana care emite actul administrativ în numele persoanei juridice.

Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov au declarat recurs contestatorii W.E.A. și T.E.H. la 7 iunie 2005, criticând-o pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ. Recurenții au criticat decizia ca nelegală, arătând că instanțele de fond și apel au făcut confuzie între capacitatea de drept civil și capacitatea de drept public (de drept administrativ), atunci când au apreciat că primarul este organ de conducere al primăriei. Totodată s-a susținut că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, invocate de ambele instanțe, nu sunt incidente în speță. Analizând actele și lucrările dosarului raportat la criticile formulate de contestatorii recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente: Este de necontestat că dispoziția primarului emisă în conformitate cu competențele ce îi revin potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 constituie un act administrativ.

În reglementarea Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, primarul este autoritate publică, poziție în care, conform art. 71 alin. (1) din actul normativ menționat, emite dispoziții, cu caracter individual sau normativ. Ca atare, prin actul administrativ emis, primarul exprimă o manifestare de voință, cu caracter unilateral, în scopul de a da naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică. Într-adevăr capacitatea de drept civil aparține persoanei juridice, unitatea administrativ teritorială, în situația în care acțiunea promovată în justiție privește un drept izvorât dintr-un raport juridic de drept civil, care angajează această persoană juridică, caz în care primarul ar reprezenta-o în justiție, în baza unui mandat conferit de lege.

Capacitatea de drept public privește pe primar ori de câte ori acțiunea are ca obiect validitatea unui act administrativ emis de acesta în exercitarea competențelor de autoritate publică. În consecință, primarul nu este, așa cum a reținut instanța de fond, organ de conducere al primăriei, și nici nu se poate spune că actele emise de primar sunt actele persoanei juridice înseși, dispozițiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, invocate de ambele instanțe, nefiind incidente în speță. Primarul, ca emitent al actului în limitele competenței sale nu poate fi considerat „persoană fizică”, pentru a-l deosebi de persoană juridică, acesta fiind o autoritate investită prin lege cu capacitate de drept public.

Instanțele de fond și apel au făcut astfel o confuzie între raportul juridic de drept administrativ, constituit prin emiterea dispoziției de primar, raport juridic ce subzistă până la expirarea termenului stabilit de lege până la care actul poate fi contestat și eventual revocat sau, după caz, până la soluționarea de către instanță a contestației vizând legalitatea actului, pe de o parte, și revocarea pe care actul administrativ o produce, pe de altă parte. Prin dispoziția primarului este angajată autoritatea publică și nu patrimoniul localității, nașterea raportului de drept civil survenind ulterior, prin punerea în executare a actului administrativ. În consecință, Înalta Curte, va aprecia că intimatul pârât primarul municipiului Făgăraș are calitate procesuală pasivă și, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. va casa decizia Curții de Apel Brașov și sentința Tribunalului Brașov, urmând a trimite cauza aceluiași tribunal, ca instanță de fond, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții W.E.A. și T.E.H. împotriva deciziei nr. 39/Ap din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 335 din 3 mai 2004 a Tribunalului Brașov și trimite cauza aceluiași Tribunal pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2005.