ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8079/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

tribunalul Brașov la 27 februarie 2004, formulată împotriva dispoziției nr. 103

din 30 ianuarie 2004, emisă de Primarul Municipiului Făgăraș, contestatorii W.A.E.

și T.E.H., prin mandatar W.E.A., au solicitat să se ia act că nu sunt de acord

cu oferta cuprinsă în dispoziția menționată, în sensul acordării de acțiuni și

titluri de valoare și să se dispună acordarea de despăgubiri bănești pentru

imobilul ce a fost situat în Făgăraș, județul Brașov.

În motivarea contestației au fost

invocate dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, contestatorii

precizând că nu contestă valoarea imobilului menționată, în dispoziție, dar

solicită despăgubiri bănești și nu sunt de acord cu o altă formă de restituire

prin echivalent.

Intimatul Primarul municipiului

Făgăraș a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației, cu

motivarea că imobilul fostă proprietate a contestatorilor a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, fiind ulterior demolat

integral, iar terenul nu poate fi restituit în natură, având în vedere că este

ocupat în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 4

alin. (1), art. 11 alin. (5) și (6), art. 18 lit. b),art. 20 alin. (3) și art. 33

alin. (2) din Legea 10/2001.

Intimatul a arătat că persoanele

îndreptățite au prezentat o expertiză tehnică de evaluare a imobilului, din

care rezultă cuantumul despăgubirii ca fiind de 5.877.372.250 lei.

Tribunalul Brașov prin sentința

civilă nr. 335 S din 3 mai 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a intimatului primarul municipiului Făgăraș, excepție invocată din

oficiu și, în consecință, a respins contestația ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 103 din 31 ianuarie 2004 emisă

de intimat în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 10/2001, s-a

stabilit ca valoare echivalentă de despăgubire pentru imobilul ce a fost situat

în Făgăraș înscris în C.F. Făgăraș, nr.top 69,70,71/1,72/1 compus din teren

pentru construcții și grădină, suma de 5.877.372.172 lei, urmând ca aceasta să

se acorde în cote egale de câte ½ pentru fiecare persoană îndreptățită,

acestea putând opta pentru acordarea de acțiuni tranzacționate pe piața de

capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv

în procesul de privatizare.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, imobilele terenuri și construcții preluate în mod

abuziv, indiferent de destinație, deținute la data intrării în vigoare a legii

de persoanele juridice enumerate în acest text de lege se restituie persoanei

îndreptățite prin decizie sau dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare, iar potrivit dispozițiilor alin. (3), în cazul

primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția

motivată a primarilor, respectiv a primarului municipiului București.

Articolul 21 alin. (1) și (2) din

lege reglementează notificarea adresată de persoana îndreptățită persoanei

juridice deținătoare, iar art. 23 alin. (1) din același act normativ prevede

obligația unității deținătoare de a se pronunța prin decizie sau dispoziție

asupra cererii de restituire în natură, acest act putând fi atacat în justiție,

în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001.

S-a apreciat că din cuprinsul

textelor legale menționate rezultă că notificarea se adresează și se

soluționează de către persoanele juridice („unitățile”) deținătoare, prin

organele lor de conducere, o eventuală contestație putând fi formulată în

contradictoriu cu aceleași persoane juridice.

Chiar dacă persoana juridică

notificată care are în posesie imobilul revendicat își execută obligațiile prin

intermediul organelor de conducere, aceste organe de conducere nu stau în nume

propriu în raporturile juridice cu terții.

Prima instanță a reținut că potrivit

art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică își exercită

drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, iar conform

alin. (2) al aceluiași text actele juridice făcute de organele persoane

juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei

juridice înseși.

A fost înlăturată susținerea

contestatorilor în sensul că în emiterea dispoziției atacate primarul municipiului

Făgăraș ar fi acționat în calitate de autoritate a administrației publice

locale, apreciindu-se că o asemenea calitate este specifică numai raporturilor

de drept administrativ și nu raporturilor juridice reglementate de Legea

10/2001, raporturi de drept civil.

Împotriva hotărârii menționate au

declarat apel contestatorii, arătând că au contestat o dispoziție emisă de

primar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea 10/2001 și că au chemat

în judecată pe emitentul actului a cărui anulare au solicitat.

S-a arătat că în concepția Legii nr.

215/2001, administrația publică locală de la nivelul localităților se

îndeplinește de două autorități, Consiliul Local și Primarul, ultimul având

atribuții mai ales executive, calitate în care emite dispoziții cu caracter

administrativ.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 39/A din 18 ianuarie 2005, a respins apelul

contestatorilor ca nefondat acționând că persoana juridică își exercită

drepturile și obligațiile prin organele sale [art. 35 alin. (1) din Decretul

31/1954], iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele

puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice însuși.

Prin considerentele deciziei,

instanța de apel a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 20.3 din normele

Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498 din

18 aprilie 2004, organul de conducere emitent reprezintă persoana juridică,

aceasta din urmă având calitatea procesuală, respectiv unitatea administrativ

teritorială în patrimoniul căreia se află imobilul și nu persoana care emite

actul administrativ în numele persoanei juridice.

Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov

au declarat recurs contestatorii W.E.A. și T.E.H. la  7 iunie 2005, criticând-o

pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.

Recurenții au criticat decizia ca

nelegală, arătând că instanțele de fond și apel au făcut confuzie între

capacitatea de drept civil și capacitatea de drept public (de drept

administrativ), atunci când au apreciat că primarul este organ de conducere al

primăriei.

Totodată s-a susținut că

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, invocate de ambele

instanțe, nu sunt incidente în speță.

Analizând actele și lucrările

dosarului raportat la criticile formulate de contestatorii recurenți, Înalta

Curte de Casație și Justiție va aprecia că recursul este fondat, având în

vedere următoarele considerente:

Este de necontestat că dispoziția

primarului emisă în conformitate cu competențele ce îi revin potrivit

dispozițiilor Legii 10/2001 constituie un act administrativ.

În reglementarea Legii nr. 215/2001

a administrației publice locale, primarul este autoritate publică, poziție în

care, conform art. 71 alin. (1) din actul normativ menționat, emite dispoziții,

cu caracter individual sau normativ. Ca atare, prin actul administrativ emis, primarul

exprimă o manifestare de voință, cu caracter unilateral, în scopul de a da naștere,

modifică sau stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică.

Într-adevăr capacitatea de drept

civil aparține persoanei juridice, unitatea administrativ teritorială, în

situația în care acțiunea promovată în justiție privește un drept izvorât

dintr-un raport juridic de drept civil, care angajează această persoană

juridică, caz în care primarul ar reprezenta-o în justiție, în baza unui mandat

conferit de lege.

Capacitatea de drept public privește

pe primar ori de câte ori acțiunea are ca obiect validitatea unui act

administrativ emis de acesta în exercitarea competențelor de autoritate

publică.

În consecință, primarul nu este, așa

cum a reținut instanța de fond, organ de conducere al primăriei, și nici nu se

poate spune că actele emise de primar sunt actele persoanei juridice înseși,

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, invocate de ambele

instanțe, nefiind incidente în speță.

Primarul, ca emitent al actului în

limitele competenței sale nu poate fi considerat „persoană fizică”, pentru a-l

deosebi de persoană juridică, acesta fiind o autoritate investită prin lege cu

capacitate de drept public.

Instanțele de fond și apel au făcut

astfel o confuzie între raportul juridic de drept administrativ, constituit prin

emiterea dispoziției de primar, raport juridic ce subzistă până la expirarea

termenului stabilit de lege până la care actul poate fi contestat și eventual

revocat sau, după caz, până la soluționarea de către instanță a contestației

vizând legalitatea actului, pe de o parte, și revocarea pe care actul

administrativ o produce, pe de altă parte.

Prin dispoziția primarului este

angajată autoritatea publică și nu patrimoniul localității, nașterea raportului

de drept civil survenind ulterior, prin punerea în executare a actului administrativ.

În consecință, Înalta Curte, va

aprecia că intimatul pârât primarul municipiului Făgăraș are calitate

procesuală pasivă și, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. va casa decizia Curții de Apel Brașov și sentința Tribunalului Brașov,

urmând a trimite cauza aceluiași tribunal, ca instanță de fond, pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții W.E.A. și T.E.H. împotriva

deciziei nr. 39/Ap din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 335 din 3 mai 2004 a Tribunalului Brașov și trimite cauza

aceluiași Tribunal pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 octombrie 2005.