ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului civil de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov
sub nr. 208/2005, ulterior precizată, reclamanții V.V. și V.A. au solicitat
instanței ca, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Brașov, prin hotărârea pe
care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 465 din 22 decembrie 2004, să o
oblige pe pârâtă să le restituie terenul liber și să le acorde despăgubiri
pentru terenul ocupat de construcții, înscris în C.F. 4120, nr.top 1247/2 și
1248/2 și în C.F. 4615, nr. top 1245/2/2; 1246/2/2; 1247/3/2 și 1248/3/2.
Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr.
35/S din 22 ianuarie 2007, a admis acțiunea reclamanților, a anulat decizia nr.
465 din 22 decembrie 2004 emisă de
pârâta
SC P. SA Brașov, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie privind restituirea
în natură a suprafeței de teren de 1202,4 mp, înscrisă sub nr.top 1245/2/2;
1246/2/2; 1247/3/2 și 1248/3/2 conform expertizei tehnice întocmită de expert
ing. M.E. și să propună acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea de piață
a terenului în suprafață de 2469,60 mp, identificat conform aceleiași
expertize, la data acordării acestora.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Brașov a
reținut că reclamanții sunt
moștenitorii
proprietarilor tabulari ai terenurilor înscrise inițial în C.F. 2195 Făgăraș
nr.
top 1245/1, 1246/1; 1245/2; 1246/2; 1247; 1248, care au fost preluate de stat
și care au făcut obiectul notificării pe care pârâta a trimis-o spre
soluționare, A.P.A.P.S. (actual A.V.A.S.), în baza art. 27 din Legea nr.
10/2001.
A mai reținut că, prin sentința civilă nr. 764
din 31 mai 2004 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă și executorie, s-a statuat
că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii
prevăzute de Legea nr. 10/2001 și că pârâta SC P. SA Brașov este cea care are obligația,
potrivit legii, să soluționeze notificarea reclamanților. în pofida acestui
fapt, SC P. SA Brașov și-a declinat competența soluționării notificării în
favoarea A.V.A.S. dar această soluție nu echivalează cu îndeplinirea obligației
prin hotărârea judecătorească menționată, ci încălcarea ei, ducând la
tergiversarea soluționării notificării. Legea nr. 10/2001, prin art. 9, a
consacrat principiul restituirii în natură al imobilelor preluate abuziv de
stat iar potrivit art. 7 alin. (2) din lege, persoana îndreptățită nu poate
opta pentru măsuri reparatorii în echivalent, atunci când restituirea în natură
este posibilă.
Având în vedere că, prin expertiza tehnică,
specialitatea topografie-cadastru, administrată în cauză, s-a concluzionat că
suprafața totală a terenului - proprietatea antecesorilor reclamanților - care
se află în incinta SC P. SA Brașov este de 3762 mp, din care suprafața de
1126,60 mp este ocupată de construcții iar suprafața liberă care se poate
restitui este de 1202,40 mp, instanța de fond a obligat-o pe pârâtă să
restituie în natură suprafața de teren liberă și să propună acordarea de
despăgubiri reprezentând valoarea de piață a terenului ocupat de construcții.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 79 Ap din 13 iunie 2007, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC P. SA Brașov, în baza
acelorași considerente.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat
recurs pârâta SC P, SA Brașov, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a
deciziei recurate, în
sensul admiterii
apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 35 S din
22
ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov și, în consecință, desființarea acestei
sentințe iar pe fond, respingerea contestației reclamanților și menținerea
deciziei nr.465 din 22 decembrie 2004 emisă de SC P. SA Brașov în temeiul Legii
nr. 10/2001.
Prin primul motiv de recurs, pârâta SC P. SA
Brașov a cerut să se constate că prin sentința nr. 764 din 31 mai 2004
pronunțată de Judecătoria Făgăraș, nu s-a stabilit cu titlu irevocabil dreptul
petenților de a le fi restituite în
natură
imobilele ci doar s-a statuat în sensul că trebuie să răspundă petenților cu
privire
la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, urmând să se pronunțe și
asupra valabilității titlului statului asupra imobilelor preluate. Acest lucru
s-a și întâmplat, prin emiterea deciziei nr. 465 din 22 decembrie 2004 și, prin
transferarea competenței de soluționare a notificării către A.V.A.S., SC P.
SA Brașov a stabilit implicit valabilitatea
titlului statului și incidența art. 27 al Legii
nr. 10/2001. Așa fiind,
nu se putea reține de către instanța de apel puterea de lucru judecat a
sentinței nr. 764 din 31 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Făgăraș.
Printr-un al doilea motiv de recurs, pârâta SC
P. SA Brașov a
susținut că nu a avut și nu
are calitatea de „unitate deținătoare a imobilului" în sensul
special conferit acestei sintagme de normele metodologice
de aplicare a Legii nr.
10/2001 și că în mod greșit instanțele de fond
și apel au reținut că SC P. SA Brașov este „deținătoarea imobilului și are
obligația de răspuns" și că soluția de declinare a competenței
soluționării notificării în favoarea A.V.A.S. nu echivalează cu îndeplinirea
obligației legale ce îi revenea în acest sens.
Pârâta a mai susținut că instanțele au ignorat
faptul că nu are în proprietate terenurile cerute de reclamanți și că asupra
lor este înscris doar un drept de administrare directă, ce nu conferă
titularului și atributul dispoziției juridice asupra imobilului respectiv. Mai
mult, în cartea funciară, dreptul de administrare directă este înscris în
favoarea întreprinderii de C.I.L.S. iar soluțiile pronunțate sunt imposibil de
pus în aplicare sau executare silită.
Un al treilea motiv de recurs a vizat
aspectul despăgubirilor în echivalent bănesc la care se face referire în
hotărârile pronunțate, recurenta-pârâtă SC P. SA Brașov susținând că
pretențiile persoanei îndreptățite la despăgubiri se judecă conform procedurii
speciale prevăzute de art. 30 din Legea nr. 10/2001, numai ulterior încheierii
unui proces-verbal de divergență care, în speță, nu a fost încheiat și că este
vădit nelegală modalitatea în care
instanța
de fond a obligat-o să propună reclamanților despăgubiri. A mai susținut
că,
de altfel, petitul contestației referă exclusiv la anularea deciziei nr. 465
din 22 decembrie 2004 iar instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Recursul
nu este fondat, pentru considerentele care succed.
Prin acțiunea ce
a făcut obiectul dosarului nr. 580/2004 al Judecătoriei Făgăraș,
reclamanții V.V. și V.A. cu chemat în judecată pe pârâții Primăria
municipiului Făgăraș, SC P. SA Brașov și A.P.A.P.S. a cărui succesoare este
A.V.A.S. solicitând obligarea
pârâților să
răspundă notificării pe care au formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001
la
data de 04 iunie 2001 și obligarea la daune cominatorii până la soluționarea
cererii de restituire în natură și de plată a despăgubirilor.
Judecătoria Făgăraș, prin sentința civilă nr.
764 din 31 mai 2004 a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta SC P. SA
Brașov să răspundă notificării reclamanților.
Reținând că notificarea formulată de
reclamanți la data de 4 iunie 2001 a
fost
adresată inițial Primăriei municipiului Făgăraș, care, în temeiul art. 20 alin.
(1)
din Legea nr. 10/2001, a transmis-o pârâtei SC P. SA Brașov și că
aceasta, la rândul său, a transmis-o fostei A.P.A.P.S., actual A.V.A.S., pe
considerentul aplicabilității în speță a art. 27 din Legea nr. 10/2001,
instanța a statuat că art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele
preluate de stat cu titlu valabil, titlu valabil care, în speță, nu
există, astfel că SC P. SA Brașov este persoana
juridică obligată conform
legii să soluționeze notificarea, fiind
necesar a se stabili în ce măsură restituirea
în natură este posibilă sau nu și dacă reclamanții pot opta sau nu
pentru măsuri reparatorii prin echivalent, pârâta fiind cea care trebuie să se
pronunțe mai întâi, conform art. 23 (în prezent art. 25) din Legea nr. 10/2001.
Sentința civilă nr, 764 din 31 mai 2004
a judecătoriei Făgăraș a rămas definitivă, după ce, Curtea de Apel Brașov, prin
decizia civilă nr. 1116 Ap din 12 noiembrie 2004 a respins apelul declarat de
SC P. SA Brașov, fiind investită cu formulă executorie (hotărârile
judecătorești menționate au fost depuse la filele 30-39 din dosarul nr.
208/C/2005 al Tribunalului Brașov).
Urmare a acestei hotărâri judecătorești,
SC P. SA Brașov a emis decizia nr. 465 din 22 decembrie 2004 prin care, în
temeiul aceluiași art. 27 din Legea nr. 10/2001 și normelor metodologice de
aplicare a legii, și-a declinat, din nou, competența de soluționare a
notificării în favoarea A.P.A.P.S., a cărei succesoare este A.V.A.S., motivând
că este privatizată integral.
Împotriva deciziei nr. 465 din 22 decembrie
2004 emisă de pârâta SC P. SA Brașov, reclamanții au formulat acțiunea care
face obiectul prezentei cauze, pe care au precizat-o ulterior, solicitând
anularea deciziei, ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei să le
restituie terenul liber pe care îl deține și să-i despăgubească pentru terenul
pe care se află amplasate construcțiile pârâtei (filele 1-2 și 19-20 din
dosarul nr. 208/C/2005 al Tribunalului Brașov).
Soluționând cauza în primă instanță, Tribunalul
Brașov a anulat decizia nr. 465 din 22 decembrie 2004 și a obligat-o pe pârâta
SC P. SA Brașov să emită o nouă decizie privind restituirea în natură a
terenului liber de construcții și să propună acordarea de despăgubiri
reprezentând valoarea de piață a terenului ocupat de construcții.
Tribunalul Brașov a constatat că pârâta SC P.
SA Brașov nu s-a Conformat celor statuate prin sentința civilă nr. 764 din 31
mai 2004 pronunțată de
Judecătoria Făgăraș
în primul litigiu, în sensul că SC P. SA Brașov este cea
care are
obligația de a soluționa notificarea, în calitate de deținătoare a imobilului,
reținând că soluția de declinare a competenței nu echivalează cu îndeplinirea
acestei obligații legale.
Aceleași considerente au fost avute în
vedere și de instanța de apel, care a confirmat soluția tribunalului.
Este evident că, o dată ce, în litigiul
anterior, instanța a stabilit, cu putere de lucru judecat, că pârâta SC P. SA
Brașov era persoana juridică
obligată
conform legii să soluționeze notificarea, aceasta nu mai era în nici un fel
îndreptățită
ca, din nou, în baza aceluiași text de lege, să-și decline competența de
soluționare a notificării în favoarea A.P.A.P.S. a cărei succesoare este
A.V.A.S.
Obligația sa era aceea de a se conforma
dispozitivului sentinței civile nr. 764 din 31 mai 2004 pronunțată de
Judecătoria Făgăraș și anume de a stabili în ce măsură restituirea în natură
este posibilă sau nu, dacă reclamanții pot opta sau nu pentru măsuri
reparatorii prin echivalent (așa cum s-a reținut prin considerentele sentinței
menționate) și de a se pronunța, în raport cu situația de fapt pe care urma s-o
stabilească și dispozițiile legale incidente, în sensul admiterii sau,
respectiv, respingerii notificării formulate la data de 4 iunie 2001 de V.A. și
V.V., dar în nici un caz nu-și putea declina, din nou, competența de
soluționare a notificării deoarece această soluție fusese deja cenzurată de
instanță, constatându-se că este nelegală și netemeinică.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel a
reținut puterea de lucru judecat a sentinței nr. 764 din 31 mai 2004 pronunțată
de Judecătoria Făgăraș și a constatat că un nou litigiu între aceleași părți,
pentru același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil și că părțile
trebuie să se supună hotărârii judecătorești, motivul de recurs vizând acest
aspect fiind nefondat.
Susținerile recurentei-pârâte, care
constituie al doilea motiv de recurs,
potrivit
cărora nu a avut și nu are calitatea de „unitate deținătoare a imobilului"
în
sensul special conferit acestei sintagme de normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 10/2001 și că în mod greșit instanțele de fond și apel au
reținut că SC P. SA Brașov este „deținătoarea imobilului și are obligația de
răspuns" sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosar din care reiese că
imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul SC P. SA Brașov și se află
în deținerea sa,
concluzie care rezultă și
din raportul de expertiză administrat în cauză (filele 48,
130, 131,
135-146 din dosarul nr. 208/2005 al Tribunalului Brașov, respectiv adresa nr.
2891 din 19 octombrie 2003 emisa de pârâtă către A.P.A.P.S. în care arată că
terenurile înscrise în C.F. nr. 4615
Făgăraș, C.F. nr. 4120 Făgăraș se află în
patrimoniul său cu titlu de drept de administrare; extras
registru
mijloace fixe, situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul SC
P. SA Brașov, certificat de atestare fiscală nr. 2600 din 15 octombrie 1999 emis
de Primăria municipiului
Făgăraș din care
reiese că pârâta este impusă fiscal pentru teren în suprafață de 4752,6 mp).
De altfel, însăși pârâta SC P. SA Brașov, prin
întâmpinarea formulată în faza procesuală a fondului a arătat că, prin
contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1991 cu FPS, se atestă că
societatea deține în proprietate terenurile și clădirile prevăzute în anexa la
contract, între acestea făcând parte și imobilul în litigiu iar în probatiune,
la data de 10 aprilie 2006 a depus „Notă de ședință", însoțită de
înscrisurile deja menționate, cu care a înțeles să facă dovada că decizia nr.
465/2004 emisă în temeiul art. 27 al Legii nr. 10/2001 este legală, deoarece
imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul său, fiind privatizată integral
la data intrării în vigoare a legii.
Având în vedere cele menționate, rămâne fără
relevanță faptul că în cartea funciară, dreptul de administrare directă este
înscris în favoarea întreprinderii de C.I.L.S., cu atât mai mult cu cât, prin
considerentele sentinței nr. 764 din 31 aprilie 2004 a Judecătoriei Făgăraș,
necontestate de pârâta SC P. SA Brașov, s-a
reținut că este succesoarea
întreprinderii de C.I.L.S., sucursala
Făgăraș.
Nu sunt fondate nici criticile prin
care recurenta-pârâtă a susținut că este vădit nelegală modalitatea în care
instanța de fond a obligat-o să propună reclamanților despăgubiri, arătând că
pretențiile persoanei îndreptățite la despăgubiri se judecă după procedura
specială prevăzută de art. 30 din Legea nr. 10/2001, numai ulterior încheierii
unui proces-verbal de divergență care, în speță, nu a fost încheiat.
Astfel, este de reținut că articolul 30 din
Legea nr. 10/2001 nu mai era în vigoare la data soluționării cauzei, fiind
abrogat prin Titlul
I
art. unic pct. 6 din O.U.G. nr.
209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul
proprietății, publicată în M.Of. Partea
I,
nr. 1194 din 30
decembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 262/2006 și prin art. 33 din Titlul VII
al Legii
nr. 247/2005, iar invocarea lui de
către recurenta-pârâtă nu se justifică, deoarece
acordarea măsurilor
reparatorii constând în despăgubiri se face în condițiile legii speciale
privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv, respectiv Titlul VII al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente, prin care s-au adus modificări mai multor
acte normative, printre care și Legii nr. 10/2001.
Nici critica recurentei-pârâte vizând faptul
că petitul contestației se referă exclusiv la anularea deciziei nr. 465 din 22
decembrie 2004 și că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut nu
poate fi primită, deoarece reclamanții V.V. și V.A. și-au completat acțiunea,
la prima zi de înfățișare, în temeiul art. 132 C. proc. civ. și au cerut ca
pârâta SC P. SA
Brașov să le restituie
terenul liber pe care îl deține și să îi despăgubească pentru
terenul
ocupat de construcții (filele 19-20 din dosarul nr. nr. 208/C/2005 al
Tribunalului
Brașov), instanța de fond
soluționând cauza în cadrul procesual determinat de
reclamanți.
Având în vedere temeiurile care preced, se
constată că decizia atacată este legală iar recursul este nefondat și va fi
respins.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de pârâta SC P. SA Brașov împotriva deciziei nr. 79 Ap din 13 iunie 2007
pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și
de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 07 februarie 2008.