ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3824/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 13 februarie 2006, reclamanta I.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 19603 din 16 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de lege. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de lege, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părților săi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuției etnice la care aceștia au fost supuși.

Prin sentința civilă nr. 163 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei I.L., a anulat hotărârea nr. 19603 din 16 ianuarie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 25 februarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2006. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși după aplicarea Dictatului de la Viena.

Aceștia au părăsit localitatea de domiciliu, comuna Someșeni, județul Cluj, stabilindu-se în orașul Sibiu, unde reclamanta s-a născut la 25 februarie 1944. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. În esență, se susține că, întrucât nu era născută la data strămutării părinților săi și nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată în altă localitate, reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Materialul probator administrat în cauză evidențiază cu claritate că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Sibiu, la 25 februarie 1944, pe timpul refugiului părinților săi.

Atât înscrisurile depuse, cât și declarațiile martorilor M.I. și C.V. probează susținerile reclamantei. În mod corect, instanța de fond a reținut că prin persoană persecutată pe motive etnice trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile etnice în mod direct și nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Copii născuți în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, fac parte din această categorie de persoane. Reclamanta I.L. a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 163 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.