ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3824/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 13 februarie 2006, reclamanta I.L.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se

dispună anularea hotărârii nr. 19603 din 16 ianuarie 2005, emisă de pârâtă,

recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor

prevăzute de lege.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile

prevăzute de lege, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului

părților săi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuției etnice la

care aceștia au fost supuși.

Prin sentința civilă nr. 163

din 23 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei I.L., a anulat hotărârea nr.

19603 din 16 ianuarie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe

care a obligat-o să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada

25 februarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2006.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în

cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului

părinților săi, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși după

aplicarea Dictatului de la Viena. Aceștia au părăsit localitatea de domiciliu,

comuna Someșeni, județul Cluj, stabilindu-se în orașul Sibiu, unde reclamanta

s-a născut la 25 februarie 1944.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj.

În esență, se susține că,

întrucât nu era născută la data strămutării părinților săi și nu avea un

domiciliu de unde să fie strămutată în altă localitate, reclamanta nu poate

beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a

ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Materialul probator administrat

în cauză evidențiază cu claritate că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Sibiu, la 25 februarie 1944, pe timpul refugiului părinților săi. Atât înscrisurile depuse,

cât și declarațiile martorilor M.I. și C.V. probează susținerile reclamantei.

În mod corect, instanța de

fond a reținut că prin persoană persecutată pe motive etnice trebuie înțeleasă

atât persoana care a suferit persecuțiile etnice în mod direct și nemijlocit,

cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele

care s-au răsfrânt asupra lor. Copii născuți în perioada în care părinții lor

s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive

etnice, fac parte din această categorie de persoane.

Reclamanta I.L. a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa,

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori

trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, și copilul născut

în perioada de strămutare a părinților.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 163 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2006.