ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5149/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

5 octombrie 2004, E.M. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Baciu prin primar și Prefectura

județului Cluj, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001,

solicitând anularea dispozițiilor nr. 157 din 25 noiembrie 2003 emisă de

primarul comunei Baciu; obligarea acestui pârât de a dispune restituirea în

natură a terenului liber, precum și a celui pe care s-au ridicat abuziv

construcții după 1 ianuarie 1990 și care nu a fost restituit în scris în C.F. Mera

sub nr. top 2028/1 și 2007; obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a județului

Cluj la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent la valoarea sumei de

100.000 dolari SUA la data de 11 februarie 2002, în situația în care

restituirea în natură nu este posibilă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că este moștenitoarea legală a defunctului S.M., proprietar tabular al

imobilului solicitat și înscris în C.F. Mera, dobândit prin cumpărare conform

contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 aprilie 1921.

Imobilul a fost preluat de Statul

Român fără titlu valabil, astfel cum rezultă din înscrisurile operate în coala

cărții funciare a bunului. Pentru acest imobil nu s-a formulat cerere de

restituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 de către

antecesorii reclamantei, care nu au beneficiat nici de despăgubiri potrivit acordurilor

internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor

financiare în suspensie C.F. art. 5 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanta a susținut că este

persoană îndreptățită potrivit art. 2 lit. b), art. 3 lit. a), art. 4 alin. (2)

și (3), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 22 din Legea

nr. 10/2001.

Dispoziția nr. 157/25 noiembrie 2003

emisă de pârât este astfel nelegală, atât în raport de îndeplinirea, în cauză a

cerinței sus menționate, cât și față de invocarea și reținerea prevederilor

art. 8 din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 fără însă a se menționa că terenul nu a fost încă

restituit conform legii fondului funciar.

În drept, au fost invocate prevederile

art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (3) și art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile legale corespunzătoare din H.G. nr.

498/2003.

Prin sentința civilă nr. 1823 din 24

septembrie 2004 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și Prefectura Județului Cluj, fiind respinsă acțiunea formulată împotriva

acestor pârâți.

A fost respinsă acțiunea reclamantei

împotriva pârâtului Primarul Municipiului Baciu pentru anulare dispoziție emisă

în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că terenul solicitat este situat în

extravilanul localității Rădaia, comuna Baciu (fost teritoriu cadastral în C.F.

Mera).

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acesteia, terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată și prin Legea nr. 1/2000, astfel încât reclamanta nu poate

beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, care au

caracter de complinire față de legile fondului funciar și care reglementează

procedurile specifice de reparațiune pentru categoria de imobile ce constituie

obiectul cauzei.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

37/A din 20 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, reținându-se că, legal au fost

aplicate bunului solicitat prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât

acesta nu se încadrează în categoria de imobile a căror situație este

reglementată de dispozițiile acestei legi.

În acest sens s-a mai arătat că

terenul în litigiu nu intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, deoarece nu a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948.

De asemenea s-a mai reținut

caracterul oscilant al pretențiilor reclamantei, care inițial a solicitat

despăgubiri bănești, categoria de măsuri reparatorii ce nu se acordă pentru

terenuri, pentru ca, ulterior să solicite restituirea bunului în natură,

poziție exprimată direct în justiție, motiv pentru care nu a mai putut fi

analizată în cadrul procedurii judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

învederat următoarele:

În mod greșit a fost încadrat bunul

solicitat în categoria celor ce sunt exceptate de la aplicarea Legii nr.

10/2001, întrucât amplasarea terenului în extravilanul localității și faptul că

suprafața de 3.036 mp constituie fânețe nu sunt argumente care să justifice

încadrarea regimului juridic aplicabil bunului, în prevederile Legii nr.

18/1991 și ale Legii nr. 1/2000.

În cauză nu s-au administrat probe

din care să rezulte că terenul în litigiu ar fi fost cooperativizat, pentru a

se putea susține aplicarea prevederilor legilor fondului funciar.

Împrejurarea că terenul solicitat

apare înscris ca „arabil” nu justifică încadrarea sa în prevederile Legii nr.

18/1991, atâta timp cât în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de

5 aprilie 1921 se arată că terenul constituie „carieră de piatră”, destinație

menționată și în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză pentru

terenul în litigiu, din care o parte se află și în prezent în exploatare.

Greșite sunt și considerentele

privind neîncadrarea bunului în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, întrucât nu a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, deoarece

actul de reparațiune, temei al acțiunii introductive privește imobilele

preluate în mod abuziv de stat, fără titlu valabil sau cu nerespectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără

temei legal, categorie în care se încadrează și bunul proprietatea

antecesorului său.

Motivele recursului au fost

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c. proc. civ.

Recursul nu este fondat, potrivit

considerentelor ce succed:

Potrivit înscrierilor de carte

funciară privind imobilul în litigiu, terenul înscris în C.F. Mera sub nr. top

2028/1 arabil, în suprafață de 1 iug și 400 stj și cel înscris sub nr. top 2007

arabil în suprafață de 540 stj, au fost proprietatea antecesorului reclamantei,

defunctul S.M.

Dreptul de proprietate asupra

bunurilor menționate a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 1 aprilie 1921, fiind intabulat în C.F. 9 Mera sub B+10

prin încheierea nr. 1442 din 5 aprilie 1921. Ulterior, terenul a fost preluat de

stat, fără a exista un act de preluare a bunului și fără a se cunoaște în

temeiul cărui act normativ a operat transferul dreptului de proprietate.

Cert este, iar părțile nu au

contestat acest aspect, că imobilul în litigiu este situat în extravilanul localității

Rădaia, comuna Baciu, împrejurare ce rezultă atât din concluziile raportului de

expertiză tehnică efectuat în cauză, cât și din anexele nr. 2 și 3 ale

acestuia, terenurile aflându-se în exteriorul limitei intravilanului

localității menționate.

Terenurile sunt libere, fiind

folosite, potrivit constatărilor expertului la fața locului de o persoană

fizică.

Se constată astfel față de situația

de fapt expusă și corect reținută de ambele instanțe, că nemișcătorului

solicitat nu i se pot aplica, dispozițiile Legii nr. 10/2001, deși bunul a

intrat în mod abuziv în proprietatea statului.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate

în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările

ulterioare”.

Prin urmare, derogatoriu, cu titlu

de excepție, prevederile actului de reparațiune invocat, nu se aplică bunurilor

vizate de cele două ipoteze ale textului legal menționat, imobilul în cauză

încadrându-se, cu evidență în prima ipoteză a textului legii.

Dispoziția legală enunțată își are

justificare în voința legiuitorului ca domeniul de reglementare al acestei legi

să aibă caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu

caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în

sensul că aria sa de aplicare acoperă și acele terenuri din intravilanul

localităților și care, până la data apariției legii nu au fost restituite

integral persoanelor îndreptățite.

Fiind exceptat de la aplicarea

actului de reparație invocat ca temei al pretențiilor sale, rezultă că legal,

atât autoritatea emitentă în procedura administrativă, cât și instanțele

judecătorești au respins demersul judiciar al reclamantei întemeiat pe aceste

dispoziții legale.

Dreptul subiectiv invocat în calea

aleasă poate fi valorificat cu succes în cadrul procedurilor legilor fondului

funciar, demers deja demarat de reclamantă, care a formulat cerere de

reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în baza Legii nr.

18/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005,

împrejurare ce rezultă din înscrisul anexat întâmpinării intimatului-pârât formulată

în recurs.

Față de considerentele de fapt și de

drept reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta E.M. împotriva deciziei nr. 37/A din 20 ianuarie 2005 a Curții de

Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2006.