ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1764/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 6

decembrie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției,

solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului, concretizat prin

adresa nr. 2313/BC din 28 octombrie 2004 și a se dispune obligarea acestuia, la

întocmirea proiectului de hotărâre de guvern, pentru acordarea cetățeniei

române.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că a depus cerere pentru acordarea cetățeniei române, la 29 ianuarie

2003, prin raportul din 5 iunie 2003, Comisia pentru probleme de cetățenie din

cadrul Ministerului Justiției constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 8 din Legea nr. 21/1991 și a avizat favorabil cererea.

Ulterior, Biroul cetățenie al

Ministerului Justiției i-a comunicat neincluderea în proiectul de hotărâre

privind acordarea cetățeniei române, pe considerentul că reclamantul a fost

condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei

fapte penale.

Reclamantul a mai arătat că acest refuz

reprezintă o încălcare a drepturilor sale fundamentale, mai ales că, pentru

condamnarea suferită în anul 1993, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, a intervenit reabilitarea de

drept.

Prin sentința civilă nr. 1977 din 14

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să prezinte Guvernului

României, proiectul de hotărâre pentru acordarea cetățeniei române,

reclamantului, pe baza raportului Comisiei pentru probleme de cetățenie din 5

iunie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că refuzul Ministerului Justiției de a întocmi proiectul de

hotărâre pentru a fi prezentat Guvernului României, este nejustificat, în

această etapă, ulterioară avizării favorabile a cererii de acordare a

cetățeniei, nemaiputându-se analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8

din Legea nr. 21/1991, cu atât mai mult, cu cât la dosarul Comisiei pentru

probleme de cetățenie se află certificatele de cazier judiciar ale

reclamantului care nu cuprind date privind condamnări suferite în țară sau în

străinătate.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că în urma

raportului comisiei din 5 iunie 2003, a întocmit proiectul de hotărâre, conform

art. 18 din Legea nr. 21/1991, care a fost transmis, spre avizare,

autorităților interesate și față de observațiile Ministerului Administrației și

Internelor, a refăcut proiectul, în sensul eliminării reclamantului din lista

persoanelor propuse pentru acordarea cetățeniei române.

Pârâtul a mai precizat că nu poate fi

vorba de un refuz nejustificat, în condițiile în care reclamantul nu

îndeplinește cerințele prevăzute de lege, iar avizul Comisiei pe probleme de

cetățenie este consultativ, conform legii.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că instanța de

fond a apreciat în mod corect că pârâtul, prin Biroul cetățenie, a refuzat în

mod nejustificat de a propune, spre aprobare, Guvernului României, prin

întocmirea unui proiect de hotărâre, cererea de acordare a cetățeniei române.

Obligația de a verifica îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, revine Comisiei speciale

constituite potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) din actul normativ

sus-menționat, și nu funcționarilor din cadrul Biroului de cetățenie al

Ministerului Justiției.

Or, prin raportul din 5 iunie 2003,

întocmit în dosarul nr. 2299 A/2003, comisia a avizat favorabil cererea de

acordare a cetățeniei române, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 21/1991,

Ministerul Justiției având obligația, în baza art. 11 și 18 din lege, să

propună cererea reclamantului, în baza raportului comisiei și nu să aprecieze,

în pofida avizului pozitiv, că nu este cazul a-l include pe reclamant în lista

persoanelor pentru acordarea cetățeniei.

Este adevărat că avizul Comisiei

pentru probleme de cetățenie din Ministerul Justiției este consultativ, dar în

relația cu Guvernul României, singura instituție care, potrivit art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 21/1991, are dreptul de a aprecia asupra propunerii de acordare

a cetățeniei române.

În consecință, Curtea constată

netemeinicia criticilor formulate de pârât, urmând a respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1477 din 14 septembrie 2005

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2006.