ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea intitulată „recurs”, înregistrată sub nr. 4878/2004, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul P.A., cetățean turc, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei române - Ministerul Justiției, anularea încheierii prin care reclamantul nu a mai fost inclus în proiectul de hotărâre de guvern pentru acordarea cetățeniei române.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși inițial cererea sa pentru acordarea cetățeniei române a fost soluționată de pârâtă, prin raportul întocmit în sensul avizării favorabile, ulterior i s-a comunicat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, motivat de faptul că nu a înștiințat Comisia, de punerea în mișcare a acțiunii penale în dosarul nr. 2249/P/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1. Reclamantul a mai arătat că acțiunea penală în speță s-a pus în mișcare la un an și patru luni de la data formulării cererii și că ulterior, pedeapsa de un an închisoare a fost grațiată. Pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil și în subsidiar, ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 2 februarie 2005, în baza art. 84 C. proc. civ., cererea formulată s-a calificat ca fiind o acțiune de fond, și nu o cale de atac. Prin sentința civilă nr. 1310 din 30 iunie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată de reclamantul P.A. a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că grațierea pedepsei de un an închisoare, nu înlătură aplicarea dispoziției art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, iar reclamantul nu a adus la cunoștință, comisiei în speță, faptul că este cercetat penal. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul P.A.

Recurentul a criticat soluția Curții de Apel București, pentru greșita apreciere asupra neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, ca urmare a neobservării situației de fapt corecte, așa cum este aceasta conturată de actele depuse în susținerea acțiunii. În acest sens s-a precizat că recurentul a fost implicat într-un accident de circulație, ulterior formulării și aprobării cererii de acordare a cetățeniei române, accident soldat cu decesul victimei și că pentru fapta penală comisă a fost judecat și condamnat la un an de închisoare, iar pedeapsa a fost grațiată în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002. Toate aceste aspecte nu sunt, în opinia sa, de natură a fi considerat nedemn de a fi cetățean român.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate, întrucât recurentul nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, din moment ce a suferit o condamnare, nefiind relevant faptul că pedeapsa a fost grațiată, astfel că este justificată excluderea recurentului din proiectul de hotărâre de guvern prin care se propune acordarea cetățeniei române. Examinând cauza, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurentul-reclamant a adresat Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, o cerere de acordare a cetățeniei române, cerere înregistrată sub nr. 809/AC din 17 decembrie 2001. Prin Raportul din 9 mai 2002, Comisia pentru probleme de cetățenie din cadrul Ministerului Justiției a avizat favorabil această cerere, constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată și modificată. Urmare a relațiilor transmise de Ministerul de Interne, prin adresa din 9 mai 2003, având în vedere că recurentul-reclamant nu a adus la cunoștința Comisiei pentru cetățenie, despre punerea în mișcare a acțiunii penale, la data de 9 aprilie 2003, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

(în dosarul nr. 2249/P/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București), intimata-pârâtă constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 8 lit. b) din legea cetățeniei române, republicată, și comunică acest lucru celui în cauză, prin actul nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004. Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie anularea acestui act. Deși temeiul respingerii cererii recurentului este, potrivit acestui document, art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, apărările Comisiei intimate, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar sunt întemeiate pe dispozițiile art. 8 lit. e) din actul normativ în discuție.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1991, (republicată), persoana fără cetățenie sau cetățeanul român poate dobândi cetățenie română, dacă îndeplinește (cumulativ – n.n.) mai multe condiții, printre care „dovedește prin comportarea și atitudinea sa, loialitatea față de statul și de poporul român” [conf. lit. b) din art. 8] și „este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român” [conf. lit. e) din art. 8]. Probatoriul administrat a evidențiat că, față de recurent, la data de 9 aprilie 2003 s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă [prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.] și că prin sentința penală nr. 243 din 9 februarie 2004, a Judecătoriei sectorului 1 București (definitivă prin decizia penală nr. 502 din 23 martie 2005, a Curții de Apel București), P.A.

a fost condamnat pentru această infracțiune, la o pedeapsă de un an închisoare, constatându-se în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, că pedeapsa aplicată a fost grațiată. Totodată, din actele dosarului a rezultat că recurentul-reclamant nu a încunoștiințat, personal, Comisia intimată, asupra declanșării cercetării penale în ceea ce-l privește, împrejurare asumată chiar prin motivele de recurs și necontestată nici în fața instanței de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază, însă, că în raport cu conținutul normei legale ce reglementează condițiile în care poate fi dobândită cetățenia română, nu poate fi vorba de neîndeplinirea vreuneia din condițiile mai înainte enumerate. Astfel, sub aspectul condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, atitudinea recurentului nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate față de statul și de poporul român.

În același timp, nu poate fi primită abordarea instanței fondului, în sensul că existența unei condamnări atrage în mod automat respingerea cererii de acordare a cetățeniei române. Fără a minimaliza gravitatea faptei comise (accident de circulație soldat cu moartea unei persoane), trebuie subliniat că interpretarea și aplicarea art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991 depășesc intenția clar exprimată de legiuitor, atunci când a stabilit în ce condiții se poate obține cetățenia română. Textul în discuție se referă clar la o condamnare pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român, pe solicitant, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca urmare, vor fi înlăturate argumentele privind neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 8 lit. e) din actul normativ în discuție, cu atât mai mult, cu cât nu aceasta este prevederea legală precizată în actul contestat, prin care s-a comunicat recurentului, motivul pentru care s-a revenit asupra avizului favorabil exprimat prin Raportul din 9 mai 2002. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite prezentul recurs și se va casa sentința Curții de Apel București. Pe fond, constatându-se îndeplinite cerințele art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, precum și condițiile cerute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată, se va admite acțiunea formulată de reclamantul P.A., cu consecința anulării actului comunicat prin adresa nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004 și a obligării pârâtei la întocmirea raportului de avizare favorabilă a cererii de acordare a cetățeniei române formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.A. împotriva sentinței civile nr. 1310 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantului P.A. Anulează soluția Comisiei pentru constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei române - Ministerul Justiției. comunicată prin adresa nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004. Obligă pârâta să întocmească raportul de avizare favorabilă a cererii reclamantului pentru dobândirea cetățeniei române. în condițiile art. 8 din Legea nr. 21/1991. republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.