ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea intitulată „recurs”,

înregistrată sub nr. 4878/2004, pe rolul Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, reclamantul P.A., cetățean turc, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea condițiilor de acordare a

cetățeniei române - Ministerul Justiției, anularea încheierii prin care

reclamantul nu a mai fost inclus în proiectul de hotărâre de guvern pentru

acordarea cetățeniei române.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, deși inițial cererea sa pentru acordarea cetățeniei române a fost

soluționată de pârâtă, prin raportul întocmit în sensul avizării favorabile,

ulterior i s-a comunicat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit.

b) din Legea nr. 21/1991, republicată, motivat de faptul că nu a înștiințat

Comisia, de punerea în mișcare a acțiunii penale în dosarul nr. 2249/P/2001, al

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.

Reclamantul a mai arătat că acțiunea

penală în speță s-a pus în mișcare la un an și patru luni de la data formulării

cererii și că ulterior, pedeapsa de un an închisoare a fost grațiată.

Pârâta a depus întâmpinare la

dosarul cauzei, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca

inadmisibil și în subsidiar, ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 2 februarie

2005, în baza art. 84 C. proc. civ., cererea formulată s-a calificat ca fiind o

acțiune de fond, și nu o cale de atac.

Prin sentința civilă nr. 1310 din 30

iunie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată de reclamantul P.A. a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de judecată a reținut că grațierea pedepsei de un an închisoare, nu

înlătură aplicarea dispoziției art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, iar

reclamantul nu a adus la cunoștință, comisiei în speță, faptul că este cercetat

penal.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul P.A.

Recurentul a criticat soluția Curții

de Apel București, pentru greșita apreciere asupra neîndeplinirii condiției

prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, ca

urmare a neobservării situației de fapt corecte, așa cum este aceasta conturată

de actele depuse în susținerea acțiunii. În acest sens s-a precizat că

recurentul a fost implicat într-un accident de circulație, ulterior formulării

și aprobării cererii de acordare a cetățeniei române, accident soldat cu

decesul victimei și că pentru fapta penală comisă a fost judecat și condamnat la

un an de închisoare, iar pedeapsa a fost grațiată în temeiul art. 1 din Legea

nr. 543/2002. Toate aceste aspecte nu sunt, în opinia sa, de natură a fi

considerat nedemn de a fi cetățean român.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a

solicitat menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate, întrucât

recurentul nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. e) din Legea

nr. 21/1991, din moment ce a suferit o condamnare, nefiind relevant faptul că

pedeapsa a fost grațiată, astfel că este justificată excluderea recurentului

din proiectul de hotărâre de guvern prin care se propune acordarea cetățeniei

române.

Examinând cauza, sub toate

aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat.

Astfel cum rezultă din actele

dosarului, recurentul-reclamant a adresat Comisiei pentru cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției, o cerere de acordare a cetățeniei române, cerere

înregistrată sub nr. 809/AC din 17 decembrie 2001.

Prin Raportul din 9 mai 2002,

Comisia pentru probleme de cetățenie din cadrul Ministerului Justiției a avizat

favorabil această cerere, constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată și modificată.

Urmare a relațiilor transmise de

Ministerul de Interne, prin adresa din 9 mai 2003, având în vedere că

recurentul-reclamant nu a adus la cunoștința Comisiei pentru cetățenie, despre

punerea în mișcare a acțiunii penale, la data de 9 aprilie 2003, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen. (în dosarul nr. 2249/P/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria

sectorului 1 București), intimata-pârâtă constată că nu este îndeplinită

condiția prevăzută de art. 8 lit. b) din legea cetățeniei române, republicată,

și comunică acest lucru celui în cauză, prin actul nr. 1660/BC din 27 octombrie

2004.

Obiectul acțiunii în contencios

administrativ îl constituie anularea acestui act.

Deși temeiul respingerii cererii recurentului

este, potrivit acestui document, art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991,

apărările Comisiei intimate, atât în fața instanței de fond, cât și în fața

instanței de control judiciar sunt întemeiate pe dispozițiile art. 8 lit. e)

din actul normativ în discuție.

Potrivit art. 8 din Legea nr.

21/1991, (republicată), persoana fără cetățenie sau cetățeanul român poate

dobândi cetățenie română, dacă îndeplinește (cumulativ – n.n.) mai multe

condiții, printre care „dovedește prin comportarea și atitudinea sa,

loialitatea față de statul și de poporul român” [conf. lit. b) din art. 8] și

„este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau

străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român”

[conf. lit. e)

din art. 8].

Probatoriul administrat a evidențiat

că, față de recurent, la data de 9 aprilie 2003 s-a pus în mișcare acțiunea

penală sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă [prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen.] și că prin sentința penală nr. 243 din 9 februarie 2004, a

Judecătoriei sectorului 1 București (definitivă prin decizia penală nr. 502 din

23 martie 2005, a Curții de Apel București), P.A. a fost condamnat pentru

această infracțiune, la o pedeapsă de un an închisoare, constatându-se în baza

art. 1 din Legea nr. 543/2002, că pedeapsa aplicată a fost grațiată.

Totodată, din actele dosarului a

rezultat că recurentul-reclamant nu a încunoștiințat, personal, Comisia

intimată, asupra declanșării cercetării penale în ceea ce-l privește,

împrejurare asumată chiar prin motivele de recurs și necontestată nici în fața

instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază, însă, că în raport cu conținutul normei legale ce reglementează

condițiile în care poate fi dobândită cetățenia română, nu poate fi vorba de

neîndeplinirea vreuneia din condițiile mai înainte enumerate.

Astfel, sub aspectul condiției

prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, atitudinea recurentului nu

poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate față de statul și de poporul

român.

În același timp, nu poate fi primită

abordarea instanței fondului, în sensul că existența unei condamnări atrage în

mod automat respingerea cererii de acordare a cetățeniei române.

Fără a minimaliza gravitatea faptei

comise (accident de circulație soldat cu moartea unei persoane), trebuie

subliniat că interpretarea și aplicarea art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991

depășesc intenția clar exprimată de legiuitor, atunci când a stabilit în ce

condiții se poate obține cetățenia română.

Textul în discuție se referă clar la

o condamnare pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român,

pe solicitant, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca urmare, vor fi înlăturate

argumentele privind neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 8 lit. e) din actul

normativ în discuție, cu atât mai mult, cu cât nu aceasta este prevederea

legală precizată în actul contestat, prin care s-a comunicat recurentului,

motivul pentru care s-a revenit asupra avizului favorabil exprimat prin

Raportul din 9 mai 2002.

Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., se va admite prezentul recurs și se va casa sentința Curții de Apel

București.

Pe fond, constatându-se îndeplinite

cerințele art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, precum și condițiile cerute de

art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată, se va admite acțiunea formulată de

reclamantul P.A., cu consecința anulării actului comunicat prin adresa nr.

1660/BC din 27 octombrie 2004 și a obligării pârâtei la întocmirea raportului

de avizare favorabilă a cererii de acordare a cetățeniei române formulate de

reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.A.

împotriva sentinței civile nr. 1310 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea reclamantului P.A.

Anulează soluția Comisiei pentru

constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei române - Ministerul Justiției.

comunicată prin adresa nr. 1660/BC din 27 octombrie 2004.

Obligă pârâta să întocmească

raportul de avizare favorabilă a cererii reclamantului pentru dobândirea

cetățeniei române. în condițiile art. 8 din Legea nr. 21/1991. republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.