ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5 din 12

ianuarie 2006, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul S.P.,

administrator al SC S.S. SRL Câmpina, formulată în contradictoriu cu pârâții A.N.R.D.G.N.

și SC D.S. SA Ploiești, admițând, astfel, și excepția inadmisibilității

invocată în cauză de către pârâtul A.N.R.D.G.N.

De menționat că la același

termen la care s-a pronunțat această hotărâre, anterior dezbaterilor pe excepția

de inadmisibilitate, instanța de fond a dispus disjungerea capetelor de cerere

din acțiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei D.S. de a permite

accesul reclamantului la sistemul de distribuție, ca și obligarea la plata

despăgubirilor, stabilind că acestea au o natură comercială, urmând a face

obiectul unui dosar separat.

În ceea ce privește soluția

pronunțată în contencios administrativ, instanța de fond a reținut asupra

cererii reclamantului, de anulare a adreselor emise de A.N.R.G.N., înregistrate

sub nr. 3409 din 21 iulie 2005 și nr. 4575 din 13 octombrie 2005, pe motiv că

îi încalcă drepturile prevăzute de Legea nr. 351/2004 a gazelor, că este

întemeiată excepția inadmisibilității invocată de A.N.R.G.N., întrucât cele

două adrese contestate nu sunt acte administrative, ci răspunsuri la sesizările

reclamantului care, însă, nu cad sub incidența Legii nr. 554/2004.

Instanța de fond a mai

reținut că prin respectivele adrese, reclamantului, căruia i-a fost întreruptă

furnizarea de gaze naturale de către SC D.S. SA, i s-a comunicat de A.N.R.G.N.,

că aspectele pe care le-a sesizat, țin de răspunderea contractuală, iar

litigiile ce decurg din executarea contractului de furnizare gaze încheiat cu SC

D.S. SA, pot fi soluționate în instanță sau pe cale amiabilă, însă fără a

implica intervenția A.N.R.G.N.

În fine, s-a reținut că

între pârâta D.S. SA, societate comercială și A.N.R.G.N., care este instituție

publică, autonomă și de interes național, nu există nici un raport de

subordonare ierarhică, iar răspunsurile date de A.N.R.G.N. nu au prejudiciat în

vreun fel interesele și drepturile reclamantului, în condițiile în care acestea

nu au fost de natură a naște, modifica sau stinge un raport juridic.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs, reclamantul S.P., administrator al SC S.S.

SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând trimiterea

cauzei, spre rejudecare, pe fondul cererilor sale la aceeași instanță.

În esență, prin motivele de

recurs dezvoltate, recurentul a arătat că prin cele două sesizări adresate

către A.N.R.G.N., a solicitat acestei autorități să își respecte atribuțiile și

responsabilitățile impuse prin art. 8 din Legea nr. 351/2004 a gazelor,

răspunsurile primite fiind, în realitate, acte administrative unilaterale, cu

caracter individual, emise în executarea legii și care i-au prejudiciat

drepturile și interesele legitime, modificând raporturile sale juridice cu SC D.S.

SA. Recurentul a mai susținut că prin faptul că A.N.R.G.N. a refuzat nejustificat

convocarea comisiei de soluționare a refuzului de acces la sistemele de transport,

că a considerat ca fiind justificată nerespectarea prevederilor cadru și cel

mai grav, a apreciat că sistarea alimentării cu gaze naturale este legală,

încălcându-și, astfel, obligația de a proteja interesele legitime ale consumatorilor,

i-a adus prejudicii în sensul legii contenciosului administrativ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând actele

dosarului, în raport cu prevederile legale incidente și prin prisma criticilor

recurentei, reține că în mod corect instanța de fond a dispus disjungerea

capetelor de cerere vizând relația contractuală dintre recurent și societatea

sa pe de o parte și SC D.S. SA pe de alta, privind accesul la distribuția de

gaze, ca și plata despăgubirilor cerute, apreciind asupra naturii comerciale a acestor

solicitări din acțiunea principală.

Înalta Curte apreciază că

este corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește soluționarea

cererilor de anulare a celor două adrese emise de A.N.R.G.N., astfel că aceasta

va fi menținută, cu consecința respingerii susținerilor recurentului pentru

următoarele considerațiuni.

După cum în mod constant s-a

reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, actul

administrativ individual al unei autorități publice, pentru a fi atacat în fața

instanțelor de contencios administrativ, trebuie să fie emis de o autoritate

publică, în vederea organizării ori executării legii, dând naștere, modificând

ori stingând raporturi juridice și care este vătămător pentru persoana ce înțelege

să se adreseze instanței.

Or, în cauza de față, actele

vizate prin acțiunea recurentului-reclamant nu sunt decât răspunsuri ale autorității

pârâte la sesizările primite. Din cuprinsul acestora rezultă că autoritatea A.N.R.G.N.

nu a făcut decât să îi comunice și să îl informeze pe recurentul-reclamant

despre incidența prevederilor legale aplicabile în situația sa, respectiv

sistarea furnizării de gaze naturale, cu îndrumarea de a soluționa litigiile ce

decurg din executarea contractului de furnizare a gazelor naturale, cu

partenerul contractual, respectiv cu SC D.S. SA, fie pe cale amiabilă, fie pe

cale judecătorească. Este de menționat și faptul că în cuprinsul ambelor acte contestate,

intimata A.N.R.G.N. a precizat expres recurentului că, legal, nu este abilitată

să soluționeze aspectele solicitate și contestate, de natură contractuală, din

cuprinsul prevederilor legale incidente, incluzând Legea gazelor nr. 351/2004,

rezultând că între această autoritate și SC D.S. SA, nu există nici un fel de raporturi

de subordonare ierarhică care să îi permită A.N.R.G.N.-ului să intervină în

relațiile contractuale reclamate de recurent.

Împrejurarea că A.N.R.G.N.

are calitatea de autoritate de reglementare, nu semnifică din punct de vedere

legal, abilitatea acesteia de a se interpune în relațiile contractual-comerciale

dintre recurentul-reclamant și SC D.S. SA, care, așa după cum a stabilit și

instanța de fond, vor face obiectul unei judecăți separate, în cauza disjunsă.

Totodată, prin evidențierea

acestei situații de fapt, nu se poate reține că cele două adrese contestate, emise

de A.N.R.G.N., au produs prin ele însele efecte juridice și în consecință, și

potențialele vătămări pretinse de recurent, întrucât, prin conținutul lor, nu

au natura unor acte administrative, în sensul Legii nr. 554/2004 și, ca atare,

pe acest considerent, nu sunt cenzurabile de către instanța de contencios

administrativ, după cum corect s-a reținut și de către instanța de fond.

Față de cele sus arătate, în

conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat,

recursul de față, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de contencios

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.P., administrator al SC S.S. SRL Câmpina împotriva sentinței civile nr. 5

din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2006.