ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5 din 12 ianuarie 2006, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul S.P., administrator al SC S.S. SRL Câmpina, formulată în contradictoriu cu pârâții A.N.R.D.G.N. și SC D.S. SA Ploiești, admițând, astfel, și excepția inadmisibilității invocată în cauză de către pârâtul A.N.R.D.G.N. De menționat că la același termen la care s-a pronunțat această hotărâre, anterior dezbaterilor pe excepția de inadmisibilitate, instanța de fond a dispus disjungerea capetelor de cerere din acțiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei D.S.

de a permite accesul reclamantului la sistemul de distribuție, ca și obligarea la plata despăgubirilor, stabilind că acestea au o natură comercială, urmând a face obiectul unui dosar separat. În ceea ce privește soluția pronunțată în contencios administrativ, instanța de fond a reținut asupra cererii reclamantului, de anulare a adreselor emise de A.N.R.G.N., înregistrate sub nr. 3409 din 21 iulie 2005 și nr. 4575 din 13 octombrie 2005, pe motiv că îi încalcă drepturile prevăzute de Legea nr. 351/2004 a gazelor, că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de A.N.R.G.N., întrucât cele două adrese contestate nu sunt acte administrative, ci răspunsuri la sesizările reclamantului care, însă, nu cad sub incidența Legii nr. 554/2004.

Instanța de fond a mai reținut că prin respectivele adrese, reclamantului, căruia i-a fost întreruptă furnizarea de gaze naturale de către SC D.S. SA, i s-a comunicat de A.N.R.G.N., că aspectele pe care le-a sesizat, țin de răspunderea contractuală, iar litigiile ce decurg din executarea contractului de furnizare gaze încheiat cu SC D.S. SA, pot fi soluționate în instanță sau pe cale amiabilă, însă fără a implica intervenția A.N.R.G.N. În fine, s-a reținut că între pârâta D.S. SA, societate comercială și A.N.R.G.N., care este instituție publică, autonomă și de interes național, nu există nici un raport de subordonare ierarhică, iar răspunsurile date de A.N.R.G.N. nu au prejudiciat în vreun fel interesele și drepturile reclamantului, în condițiile în care acestea nu au fost de natură a naște, modifica sau stinge un raport juridic.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul S.P., administrator al SC S.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând trimiterea cauzei, spre rejudecare, pe fondul cererilor sale la aceeași instanță. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a arătat că prin cele două sesizări adresate către A.N.R.G.N., a solicitat acestei autorități să își respecte atribuțiile și responsabilitățile impuse prin art. 8 din Legea nr. 351/2004 a gazelor, răspunsurile primite fiind, în realitate, acte administrative unilaterale, cu caracter individual, emise în executarea legii și care i-au prejudiciat drepturile și interesele legitime, modificând raporturile sale juridice cu SC D.S.

SA. Recurentul a mai susținut că prin faptul că A.N.R.G.N. a refuzat nejustificat convocarea comisiei de soluționare a refuzului de acces la sistemele de transport, că a considerat ca fiind justificată nerespectarea prevederilor cadru și cel mai grav, a apreciat că sistarea alimentării cu gaze naturale este legală, încălcându-și, astfel, obligația de a proteja interesele legitime ale consumatorilor, i-a adus prejudicii în sensul legii contenciosului administrativ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele dosarului, în raport cu prevederile legale incidente și prin prisma criticilor recurentei, reține că în mod corect instanța de fond a dispus disjungerea capetelor de cerere vizând relația contractuală dintre recurent și societatea sa pe de o parte și SC D.S.

SA pe de alta, privind accesul la distribuția de gaze, ca și plata despăgubirilor cerute, apreciind asupra naturii comerciale a acestor solicitări din acțiunea principală. Înalta Curte apreciază că este corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește soluționarea cererilor de anulare a celor două adrese emise de A.N.R.G.N., astfel că aceasta va fi menținută, cu consecința respingerii susținerilor recurentului pentru următoarele considerațiuni. După cum în mod constant s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, actul administrativ individual al unei autorități publice, pentru a fi atacat în fața instanțelor de contencios administrativ, trebuie să fie emis de o autoritate publică, în vederea organizării ori executării legii, dând naștere, modificând ori stingând raporturi juridice și care este vătămător pentru persoana ce înțelege să se adreseze instanței.

Or, în cauza de față, actele vizate prin acțiunea recurentului-reclamant nu sunt decât răspunsuri ale autorității pârâte la sesizările primite. Din cuprinsul acestora rezultă că autoritatea A.N.R.G.N. nu a făcut decât să îi comunice și să îl informeze pe recurentul-reclamant despre incidența prevederilor legale aplicabile în situația sa, respectiv sistarea furnizării de gaze naturale, cu îndrumarea de a soluționa litigiile ce decurg din executarea contractului de furnizare a gazelor naturale, cu partenerul contractual, respectiv cu SC D.S. SA, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judecătorească. Este de menționat și faptul că în cuprinsul ambelor acte contestate, intimata A.N.R.G.N. a precizat expres recurentului că, legal, nu este abilitată să soluționeze aspectele solicitate și contestate, de natură contractuală, din cuprinsul prevederilor legale incidente, incluzând Legea gazelor nr. 351/2004, rezultând că între această autoritate și SC D.S.

SA, nu există nici un fel de raporturi de subordonare ierarhică care să îi permită A.N.R.G.N.-ului să intervină în relațiile contractuale reclamate de recurent. Împrejurarea că A.N.R.G.N. are calitatea de autoritate de reglementare, nu semnifică din punct de vedere legal, abilitatea acesteia de a se interpune în relațiile contractual-comerciale dintre recurentul-reclamant și SC D.S. SA, care, așa după cum a stabilit și instanța de fond, vor face obiectul unei judecăți separate, în cauza disjunsă.

Totodată, prin evidențierea acestei situații de fapt, nu se poate reține că cele două adrese contestate, emise de A.N.R.G.N., au produs prin ele însele efecte juridice și în consecință, și potențialele vătămări pretinse de recurent, întrucât, prin conținutul lor, nu au natura unor acte administrative, în sensul Legii nr. 554/2004 și, ca atare, pe acest considerent, nu sunt cenzurabile de către instanța de contencios administrativ, după cum corect s-a reținut și de către instanța de fond. Față de cele sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.P., administrator al SC S.S. SRL Câmpina împotriva sentinței civile nr. 5 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2006.