ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4311/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 31

ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 175 lit. a) și art.

176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul

R.C.

, la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.,

și art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-a luat act că persoanele vătămate

D.I. și J.C.S. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarea situație de fapt, pe baza probelor administrate.

În ziua de 18 martie 2005,

inculpatul s-a deplasat la locuința victimei J.E. deoarece prin intermediul

concubinei sale E.C., care lucra la magazinul R.B. din Năvodari, aflase că

victima are nevoie de meseriași pentru amenajări interioare. După ce victima

l-a contactat telefonic, pe la jumătatea lunii februarie, inculpatul și-a

oferit serviciile, iar pentru a se efectua reparațiile în apartament a apelat

și la doi meseriași.

În ziua de 18 martie 2005,

inculpatul s-a deplasat la locuința victimei pentru a discuta cu aceasta și

pentru a-i cumpăta materialele necesare în vederea zugrăvelii și antifonării

pereților grupului sanitar. Inculpatul a întrebat-o pe victimă dacă îl poate

găzdui în apartament sau dacă îl poate lăsa în apartament când ea va pleca în

Germania la fiica sa, explicându-i că trece printr-o perioadă critică cu

concubina sa. Victima a fost surprinsă de solicitarea inculpatului, a început

să țipe și a ieșit din încăperea unde se afla și s-a deplasat la grupul sanitar

pentru a face măsurători la pereți.

Pe inculpat l-a înfuriat atitudinea

victimei, s-a întors și a apucat-o pe victimă din zona pieptului, trântind-o în

cada plină cu apă și ținând-o apăsat cu mâinile în zona gâtului cu fața în sus.

Când i-a dat drumul și a încercat că o ridice a constatat că victima este moale

și a decedat.

După comiterea faptei, inculpatul a

lăsat-o pe victimă moartă în cadă, cu fața în jos, lăsând să se creadă că a

căzut singură, apoi a luat din poșeta acesteia portofelul. Din locuință,

inculpatul a mai sustras un lănțișor și un inel, ambele din aur, un telefon

mobil, un telefon cu acte și suma de 2.500.000 lei, după care a părăsit

apartamentul, încuind ușa în urma lui.

Conform raportului de constatare medico-legală

moartea victimei J.E. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin

sugrumare.

Împotriva sentinței penale nr. 56

din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Constanța a declarat apel inculpatul R.C.

Prin decizia penală nr. 86/ P din 16

mai 2006, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, reținând în considerente că probele administrate au demonstrat că

inculpatul nu a primit banii de la victimă pentru lucrările de zugrăvit, ci i-a

sustras, premeditând fapta.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs doar inculpatul.

Prin motivele orale inculpatul a

susținut că nu se face vinovat pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în

sarcina sa, sub acest aspect solicitând achitarea;

- a mai criticat și pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea de omor, considerând că aceasta nu este aptă să

realizeze reeducarea sa în raport de cuantumul exagerat al acesteia, solicitând

o redozare a pedepsei cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În drept, au fost invocate cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc.

pen.

Examinând hotărârile, în raport de

aceleași prevederi, se constată că motivele nu pot conduce la casare pentru

considerentele ce urmează.

Apărările inculpatului, în sensul că

nu a premeditat omorul și nu a comis această faptă în scopul săvârșirii

tâlhăriei au fost, în mod justificat, înlăturate de instanță pe baza probelor

administrate.

Din declarațiile inculpatului și

martorei E.C., concubina inculpatului, a rezultat neîndoios că între aceștia,

în seara de 16 martie 2005, a avut loc o discuție generată de lipsa banilor,

prilej cu care martora i-a cerut inculpatului să întrerupă relația și să se

mute din locuința sa pentru că nu putea să-l întrețină.

Acționând sub imperiul acestei

situații, inculpatul a comis omorul, în seara de 18 martie 2002, după care

inculpatul i-a dat martorei suma de 1.000.000 lei, i-a scos telefonul de la

amanet și a făcut cumpărături pentru casă, împrejurări care conduc la concluzia

că inculpatul, de la început, a urmărit să facă rost de bani de la victimă

pentru a menține relația cu concubina sa.

Faptul că inculpatul a sustras de la

victimă suma de 2.500.000 lei (și nu a primit-o de la aceasta așa cum a susținut

pentru achiziționarea de materiale) este dovedit prin declarațiile martorilor O.E.

și Șt.D., cei doi muncitori care au fost aduși de inculpat și împreună cu

acesta au efectuat prima lucrare de reparație la locuința victimei.

Astfel, cei doi martori au relatat

că, atunci când erau în apartamentul victimei, profitând de lipsa inculpatului,

aceasta le-a propus să-i zugrăvească grupul sanitar și le-a spus că le va plăti

direct lucrarea, fără intermedierea inculpatului întrucât nu era mulțumită de

calitatea primei lucrări efectuată de acesta.

Martorii au mai susținut că, victima

le-a mai spus că peste o săptămână are loc botezul unui nepot, iar din acest

motiv la momentul respectiv nu avea banii necesari pentru lucrarea propusă.

Așadar, este ilogică și nedovedită

susținerea inculpatului privind suma de bani primită de la victimă, după cum

nedovedite sunt și celelalte apărări formulate de inculpat în contextul

probator administrat în cauză.

Pentru aceste considerente este

corectă încadrarea juridică a faptelor dată de instanțe, după cum și pedepsele

aplicate acestor fapte.

În considerarea dispozițiilor art. 72

C. pen., instanța de fond a avut în vedere totalitatea împrejurărilor concrete

în care s-au comis faptele, datele ce caracterizează pe făptuitor, precum și

conduita acestuia de înlăturare a urmelor care puteau să ducă la descoperirea

sa.

Astfel, nu poate fi ignorat gradul

ridicat de pericol al faptelor comise, redat de mijloacele folosite, de

urmările produse, de modalitatea premeditată în care inculpatul a acționat,

profitând de relația stabilită în timp cu victima.

Și nu în ultimul rând, se va aprecia

conduita inculpatului, imediat după comiterea faptelor, care conștient fiind de

gravitatea lor a încercat să înlăture indiciile crimei comise și a tuturor urmelor

care puteau conduce la descoperirea sa.

Pentru toate aceste considerente,

pedepsele sunt proporționale atât pericolului social al faptelor comise, cât și

al făptuitorului neexistând motive care să conducă la o redozare a acestora,

după cum nici de casare a hotărârilor recurate.

Drept urmare a celor discutate, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat

de inculpat se va respinge, ca nefondat.

În baza prevederilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa rezultantă timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 86 din 16 mai 2006 a

Curții de Apel Constanța, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2005 la 5

iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în

sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iulie 2006.