ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 228 din 20

septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 4094/2005,

a fost admisă contestația numitului S.G. împotriva Ordinului nr. 240 din 16 mai

2005, emis de pârâta A.N.O.F.M., fiind anulat acest act prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu ale părților în temeiul art. 43 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 și al art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul nu a avut o conduită dintre cele reglementate de art. 84

alin. (5) lit. b) și că el a acționat pentru încetarea motivului legal de

incompatibilitate în termen de 10 zile.

A constatat instanța că reclamantul

a făcut dovada că, după numirea lui ca președinte al organizației municipale

Sibiu a P.S.D., la data de 25 martie 2005, a solicitat Delegației Permanente a acestui partid să fie suspendat din funcțiile de conducere.

A reținut instanța că prin adresa nr.

24 din 4 aprilie 2005, Delegația a admis cererea de autosuspendare pentru

perioada 4 aprilie - 1 mai 2005, dată de la care devin aplicabile dispozițiile art.

81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind suspendarea de drept a

raportului de serviciu.

Ca urmare, a apreciat instanța că A.N.O.F.M.

nu putea dispune încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, care era

director executiv la A.J.O.F.M. Sibiu, operând doar suspendarea acestui raport.

A mai reținut instanța și un element

de nelegalitate sub aspect formal, în sensul că ordinul, emis la 16 mai 2005,

dispune pentru trecut încetarea raporturilor de muncă de la 1 mai 2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, pârâta, cererea fiind legal timbrată.

În motivare se arată că ordinul

anulat este un act administrativ cu caracter individual care respectă toate

dispozițiile legale în materia funcției publice.

Susține recurenta că a luat

cunoștință de starea de incompatibilitate în care se afla reclamantul, nu de la

acesta, ci prin adresa nr. 3333 din 25 aprilie 2005 a Instituției Prefectului județului Sibiu și că la 26 aprilie 2005, reclamantul a adus la

cunoștință situația creată prin alegerea sa la 25 martie 2005 în conducerea P.S.D

.Sibiu.

Arată recurenta că a aflat de la

reclamant că din 1 mai 2005 se va încadra la Camera Deputaților în cadrul unui Birou Parlamentar.

Consideră recurenta că a făcut în

mod corect aplicarea art. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și a art. 98

alin. (2) din Legea nr. 161/2003, solicitând în prealabil și punctul de vedere

al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici care a interpretat corect ca

imperativă dispoziția Legii nr. 188/1999, privind interdicția ca funcționarii

publici să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice.

Arată recurenta că reclamantul avea

obligația de a acționa pentru încetarea motivului legal de incompatibilitate,

de la data de 25 martie 2005, în termenul prevăzut de art. 84 alin. (5) lit. b)

din Legea nr. 188/1999, iar cererea sa de autosuspendare adresată Delegației

Permanente a P.S.D. nu a înlăturat starea de incompatibilitate, pentru că

normele în materia funcției publice nu reglementează o asemenea posibilitate.

Recursul nu se fondează.

Chiar dacă nu este expres prevăzută

în normele din materia funcției publice, autosuspendarea pe care reclamantul a

solicitat-o și a obținut-o de la Delegația Permanentă a P.S.D. Sibiu, a avut ca efect încetarea motivului de incompatibilitate

pe baza căruia s-a emis ordinul, iar apoi a operat o suspendare de drept din

funcția publică.

În această situație, măsura încetării

raportului de serviciu pe motiv de incompatibilitate este lipsită de suport

legal, dar și de temeinicie.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M.

împotriva sentinței civile nr. 228 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatului S.G., suma de 1000 RON cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 mai 2006.