ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba – Iulia sub nr. 5392 din 3

august 2005, reclamantul Șt.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, anularea Ordinului nr. S4217/2005 emis

de pârât și actelor premergătoare acestuia, ca nelegale și nefondate, repunerea

reclamantului în situația anterioară emiterii acestor acte.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin ordinul contestat s-a dispus desfacerea contractului

său de muncă cu U.M. 0815 Sibiu și trecerea sa în rezervă, în baza art. 30 lit.

b) și art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 deși la data cercetării

administrative și emiterii ordinului nu se mai afla în situație de

incompatibilitate, întrucât în luna august 2004 i-a fost revocată procura de

administrare a SC B. SRL iar la 7 septembrie 2004 a fost revocat din funcția de

administrator al SC U.S. SRL.

Curtea de Apel Alba – Iulia,

secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 34 din

17 februarie 2006, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul Șt.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor, ca nefondată.

În motivarea soluției s-a

reținut că, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia la data emiterii

actului administrativ, reclamantul nu se mai află în situația de

incompatibilitate, deoarece hotărârea nr. S/76947și ordinul nr. S4217/II din 6

iulie 2005 și ordinul nr. S4217/II din 18 iulie 2005 au fost emise înăuntrul

termenului de prescripție prevăzut de art. 97 din O.M.A.I. nr. 400/2005, iar

potrivit art. 88 din Legea nr. 80/1995, sancțiunea aplicată este legală, față

de încălcarea prevederilor art. 28 și 30 alin. (2) din aceeași lege.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamantul Șt.N., susținând în esență că, intimatul

– pârât nu i-a comunicat actul administrativ atacat și nu cunoaște nici un act

dintre cele care au stat la baza emiterii acestuia, că nu au fost respectate

nici condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul și că

sancțiunea trecerii sale în rezervă este mult prea aspră în raport cu conduita

sa.

Cu privire la cercetarea

prealabilă a faptei se susține că, nu au fost respectate prevederile O.M.A.I.

nr. 400/2004.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Recurentul reclamant a fost

ofițer, îndeplinind funcția de comandant de pluton în cadrul I.J.J. Sibiu.

Ca urmare a verificărilor

efectuate de ofițerii desemnați pentru cercetarea prealabilă, s-a constatat că

recurentul – reclamant, în perioada 15 august 2003 – 10 august 2004 a fost

asociat și administrator la firma SC B. SRL Sibiu, iar în perioada 3 mai 2004 –

7 septembrie 2004 a fost administratorul firmei SC U.S. SRL – Sibiu.

Potrivit dispozițiilor art. 30

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu

modificările și completările ulterioare „cadrelor militare în activitate le

este interzis să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau

conducerea unor organizații ori societăți comerciale”.

Având în vedere faptul că

pentru încălcarea acestor prevederi, sancțiunea aplicată poate fi numai

trecerea în rezervă (art. 88 din Legea nr. 80/1995), această sancțiune neavând

caracter facultativ așa cum în mod eronat susține recurentul – reclamant,

hotărârea inițială a fost contestată la data de 6 iunie 2005 de către

inspectorul general al Jandarmeriei Române, în baza prevederilor art. 95 alin.

(1) din O.M.A.I. nr. 400/2004.

În urma analizei

contestației a fost constituit un nou Consiliu de judecată care a rejudecat

faptele ofițerului. Prin Hotărârea nr. S/76947 din 6 iulie 2005 Consiliul de

Judecată a propus trecerea în rezervă a acestuia. La ședința de judecată a fost

prezent recurentul – reclamant, care a și recunoscut gravitatea faptei comise.

Susținerea recurentului

privitoare la faptul că nu i s-a adus la cunoștință rezultatul cercetării este

nereală, acesta semnând de luare la cunoștință, chiar la data la care membrii

Consiliului de judecată s-au pronunțat.

Cu privire la susținerea

nerespectării condițiilor de formă ale ordinului se constată că acesta a fost

emis în concordanță cu O.M.A.I. nr. 400/2004.

Având în vedere cele mai sus

expuse, recursul declarat de recurentul – reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Șt.N. împotriva Sentinței civile nr. 34 din 17 februarie 2006 a Curții de

Apel Alba – Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.