ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba – Iulia sub nr. 5392 din 3 august 2005, reclamantul Șt.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, anularea Ordinului nr. S4217/2005 emis de pârât și actelor premergătoare acestuia, ca nelegale și nefondate, repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii acestor acte. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin ordinul contestat s-a dispus desfacerea contractului său de muncă cu U.M.

0815 Sibiu și trecerea sa în rezervă, în baza art. 30 lit. b) și art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 deși la data cercetării administrative și emiterii ordinului nu se mai afla în situație de incompatibilitate, întrucât în luna august 2004 i-a fost revocată procura de administrare a SC B. SRL iar la 7 septembrie 2004 a fost revocat din funcția de administrator al SC U.S. SRL. Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 34 din 17 februarie 2006, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Șt.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondată.

În motivarea soluției s-a reținut că, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia la data emiterii actului administrativ, reclamantul nu se mai află în situația de incompatibilitate, deoarece hotărârea nr. S/76947și ordinul nr. S4217/II din 6 iulie 2005 și ordinul nr. S4217/II din 18 iulie 2005 au fost emise înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art. 97 din O.M.A.I. nr. 400/2005, iar potrivit art. 88 din Legea nr. 80/1995, sancțiunea aplicată este legală, față de încălcarea prevederilor art. 28 și 30 alin. (2) din aceeași lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul Șt.N., susținând în esență că, intimatul – pârât nu i-a comunicat actul administrativ atacat și nu cunoaște nici un act dintre cele care au stat la baza emiterii acestuia, că nu au fost respectate nici condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul și că sancțiunea trecerii sale în rezervă este mult prea aspră în raport cu conduita sa.

Cu privire la cercetarea prealabilă a faptei se susține că, nu au fost respectate prevederile O.M.A.I. nr. 400/2004. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul reclamant a fost ofițer, îndeplinind funcția de comandant de pluton în cadrul I.J.J. Sibiu. Ca urmare a verificărilor efectuate de ofițerii desemnați pentru cercetarea prealabilă, s-a constatat că recurentul – reclamant, în perioada 15 august 2003 – 10 august 2004 a fost asociat și administrator la firma SC B. SRL Sibiu, iar în perioada 3 mai 2004 – 7 septembrie 2004 a fost administratorul firmei SC U.S. SRL – Sibiu. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare „cadrelor militare în activitate le este interzis să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale”.

Având în vedere faptul că pentru încălcarea acestor prevederi, sancțiunea aplicată poate fi numai trecerea în rezervă (art. 88 din Legea nr. 80/1995), această sancțiune neavând caracter facultativ așa cum în mod eronat susține recurentul – reclamant, hotărârea inițială a fost contestată la data de 6 iunie 2005 de către inspectorul general al Jandarmeriei Române, în baza prevederilor art. 95 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 400/2004. În urma analizei contestației a fost constituit un nou Consiliu de judecată care a rejudecat faptele ofițerului. Prin Hotărârea nr. S/76947 din 6 iulie 2005 Consiliul de Judecată a propus trecerea în rezervă a acestuia. La ședința de judecată a fost prezent recurentul – reclamant, care a și recunoscut gravitatea faptei comise.

Susținerea recurentului privitoare la faptul că nu i s-a adus la cunoștință rezultatul cercetării este nereală, acesta semnând de luare la cunoștință, chiar la data la care membrii Consiliului de judecată s-au pronunțat. Cu privire la susținerea nerespectării condițiilor de formă ale ordinului se constată că acesta a fost emis în concordanță cu O.M.A.I. nr. 400/2004. Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de recurentul – reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Șt.N. împotriva Sentinței civile nr. 34 din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.