ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 2 august 2005 reclamantul P.G.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S.,

solicitând:

- anularea Deciziei nr. 259/2005

emisă de Președintele C.N.A.S., prin care s-a dispus eliberarea reclamantului

din funcția de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu;

- să se dispună reintegrarea

reclamantului în postul deținut anterior;

- obligarea pârâtei la plata

drepturilor salariale cuvenite, calculate de la data încetării activității și

până la reintegrarea în funcția deținută anterior;

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că prin Decizia nr. 194 din 24 decembrie 2002 reclamantul a

fost numit pe o perioadă de 4 ani în funcția de Președinte – Director general

al C.A.S. Sibiu, ca urmare a susținerii unui concurs, însă prin Decizia nr. 259

din 29 iunie 2005, pârâta a denunțat unilateral mandatul de 4 ani, în lipsa

unor clauze care să-i permită acest lucru.

Prin sentința civilă nr. 271

din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 2407

din 22 iunie 2006, a casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare

aceleiași Instanțe.

În urma casării cu trimitere,

cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 2441/1 din 6

octombrie 2006, iar la primul termen de judecată, reclamantul și-a precizat

acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale

ce i se cuveneau în calitate de conducător al C.A.S. Sibiu, precum și la plata

sumei de 50.000 RON, daune morale cauzate în urma denunțării unilaterale a

contractului în baza căruia exercita funcția de Președinte – Director general

al C.A.S. Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 3 din

12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.G.I.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța de Fond a reținut, în esență, că din prevederile deciziei

contestate rezultă că încetarea contractului de mandat s-a impus ca urmare a

reducerii funcției în urma reorganizării activității instituției, astfel că

reducerea funcției a determinat și imposibilitatea continuării mandatului, în

sarcina reclamantului nefiind reținută nici o culpă. În această situație,

reține Instanța de Fond, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1546 și urm. C.

civ., referitoare la mandat și, pe cale de consecință, mandatarul (reclamantul)

nu poate solicita despăgubiri de la mandant (pârât).

În ce privește cererea de

acordare a daunelor morale, Instanța de Fond a reținut că, pentru a fi

îndeplinite condițiile de acordare a daunelor morale, trebuie să fie

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, condiții care, în speță,

nu sunt îndeplinite, întrucât pârâta nu a comis nici o faptă ilicită, decizia

de încetare a mandatului fiind legală.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând în esență că Instanța de Fond nu s-a conformat indicațiilor obligatorii date

de Înalta Curte de Casație și Justiție și că s-a reținut greșit că funcția ce

făcea obiectul contractului de muncă a fost redusă, și reclamantul nu a suferit

nici un prejudiciu. În realitate postul, nu a fost redus, ci i-a fost schimbată

numai denumirea, revocarea mandatului făcându-se fără justă cauză, ceea ce îl

îndreptățește la solicitarea de daune interese.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată

la 2 august 2005 reclamantul P.G.I. a solicitat anularea Deciziei nr. 259 din 29

iunie 2005, emisă de C.N.A.S., prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție

de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu. Cu privire la natura juridică

a actului contestat jurisprudența Înaltei Curți a statuat că deciziile emise de

Președintele C.N.A.S. sunt acte administrative care pot fi cenzurate de Instanța

de contencios administrativ.

Cu privire la fondul cauzei

se reține că Instanța de Fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 81

din O.U.G. nr. 150/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătății), ale Statutului C.N.A.S. și ale Legii nr. 188/1999,

republicată.

Prin Decizia nr. 259/2005,

Președintele C.N.A.S. a dispus încetarea mandatului de Președinte – Director

general al C.A.S. Sibiu al recurentului – reclamant.

În preambulul deciziei

atacate se arată că, măsura luată face parte din planul de reorganizare a

sistemului de asigurare de sănătate în plan local, urmărindu-se funcționarea

unitară și coordonarea sistemului de asigurări de sănătate din întreaga țară,

în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 150/2002, cu modificările și

completările ulterioare.

Urmare a procesului de

reorganizare, în vederea eficientizării activităților caselor de asigurări de

sănătate au fost luate, la nivelul tuturor caselor de asigurări de sănătate o

serie de măsuri structurale, prin desființarea, reducerea sau crearea de

funcții noi.

Probele administrate în

cauză au demonstrat că funcția de Președinte – Director general a fost

desființată și că a fost înființată noua funcție de manager al sistemului de

asigurări sociale de sănătate, la nivel local.

În acest context,

reîncadrarea recurentului în funcția avută anterior nu poate avea loc, devreme

ce noua organigramă a C.A.S. Sibiu nu o mai prevede.

Potrivit dispozițiilor ar.

15 pct. (2) din Statutul C.A.S. Sibiu: „funcția de Președinte - Director

general manager al sistemului la nivel local, definită pe baza noilor obiective

și criterii de performanță se ocupă prin concurs”.

Invocarea de către recurent a

dispozițiilor Legii nr. 188/1999 republicată, nu poate fi reținută, pentru

faptul că, persoana care ocupă funcția de Președinte – Director general al unei

case de asigurări de sănătate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 150/2002,

nu are calitatea de funcționar public.

Cu toate că la data emiterii

deciziei atacate recurentul - reclamant se afla în cursul executării

contractului de mandat atribuit prin Decizia nr. 178 din 24 decembrie 2002,

care expira abia la 24 decembrie 2006, nu se poate reține vătămarea intereselor

sale, întrucât noile dispoziții legislative vizau un interes public, prioritar,

respectiv reorganizarea și eficientizarea sistemului sanitar la nivel central

și local.

Având în vedere cele mai sus

expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.G.I. împotriva sentinței civile nr. 3 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2007.