ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 august 2005 reclamantul P.G.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S., solicitând: - anularea Deciziei nr. 259/2005 emisă de Președintele C.N.A.S., prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu; - să se dispună reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior; - obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, calculate de la data încetării activității și până la reintegrarea în funcția deținută anterior; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin Decizia nr. 194 din 24 decembrie 2002 reclamantul a fost numit pe o perioadă de 4 ani în funcția de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu, ca urmare a susținerii unui concurs, însă prin Decizia nr. 259 din 29 iunie 2005, pârâta a denunțat unilateral mandatul de 4 ani, în lipsa unor clauze care să-i permită acest lucru. Prin sentința civilă nr. 271 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 2407 din 22 iunie 2006, a casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

În urma casării cu trimitere, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 2441/1 din 6 octombrie 2006, iar la primul termen de judecată, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuveneau în calitate de conducător al C.A.S. Sibiu, precum și la plata sumei de 50.000 RON, daune morale cauzate în urma denunțării unilaterale a contractului în baza căruia exercita funcția de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu. Prin sentința civilă nr. 3 din 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.G.I.

Pentru a pronunța această sentință, Instanța de Fond a reținut, în esență, că din prevederile deciziei contestate rezultă că încetarea contractului de mandat s-a impus ca urmare a reducerii funcției în urma reorganizării activității instituției, astfel că reducerea funcției a determinat și imposibilitatea continuării mandatului, în sarcina reclamantului nefiind reținută nici o culpă. În această situație, reține Instanța de Fond, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1546 și urm. C. civ., referitoare la mandat și, pe cale de consecință, mandatarul (reclamantul) nu poate solicita despăgubiri de la mandant (pârât). În ce privește cererea de acordare a daunelor morale, Instanța de Fond a reținut că, pentru a fi îndeplinite condițiile de acordare a daunelor morale, trebuie să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, condiții care, în speță, nu sunt îndeplinite, întrucât pârâta nu a comis nici o faptă ilicită, decizia de încetare a mandatului fiind legală.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și susținând în esență că Instanța de Fond nu s-a conformat indicațiilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție și că s-a reținut greșit că funcția ce făcea obiectul contractului de muncă a fost redusă, și reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu. În realitate postul, nu a fost redus, ci i-a fost schimbată numai denumirea, revocarea mandatului făcându-se fără justă cauză, ceea ce îl îndreptățește la solicitarea de daune interese. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2005 reclamantul P.G.I.

a solicitat anularea Deciziei nr. 259 din 29 iunie 2005, emisă de C.N.A.S., prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu. Cu privire la natura juridică a actului contestat jurisprudența Înaltei Curți a statuat că deciziile emise de Președintele C.N.A.S. sunt acte administrative care pot fi cenzurate de Instanța de contencios administrativ. Cu privire la fondul cauzei se reține că Instanța de Fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 81 din O.U.G. nr. 150/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), ale Statutului C.N.A.S. și ale Legii nr. 188/1999, republicată. Prin Decizia nr. 259/2005, Președintele C.N.A.S.

a dispus încetarea mandatului de Președinte – Director general al C.A.S. Sibiu al recurentului – reclamant. În preambulul deciziei atacate se arată că, măsura luată face parte din planul de reorganizare a sistemului de asigurare de sănătate în plan local, urmărindu-se funcționarea unitară și coordonarea sistemului de asigurări de sănătate din întreaga țară, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 150/2002, cu modificările și completările ulterioare. Urmare a procesului de reorganizare, în vederea eficientizării activităților caselor de asigurări de sănătate au fost luate, la nivelul tuturor caselor de asigurări de sănătate o serie de măsuri structurale, prin desființarea, reducerea sau crearea de funcții noi.

Probele administrate în cauză au demonstrat că funcția de Președinte – Director general a fost desființată și că a fost înființată noua funcție de manager al sistemului de asigurări sociale de sănătate, la nivel local. În acest context, reîncadrarea recurentului în funcția avută anterior nu poate avea loc, devreme ce noua organigramă a C.A.S. Sibiu nu o mai prevede. Potrivit dispozițiilor ar. 15 pct. (2) din Statutul C.A.S. Sibiu: „funcția de Președinte - Director general manager al sistemului la nivel local, definită pe baza noilor obiective și criterii de performanță se ocupă prin concurs”. Invocarea de către recurent a dispozițiilor Legii nr. 188/1999 republicată, nu poate fi reținută, pentru faptul că, persoana care ocupă funcția de Președinte – Director general al unei case de asigurări de sănătate în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 150/2002, nu are calitatea de funcționar public. Cu toate că la data emiterii deciziei atacate recurentul - reclamant se afla în cursul executării contractului de mandat atribuit prin Decizia nr. 178 din 24 decembrie 2002, care expira abia la 24 decembrie 2006, nu se poate reține vătămarea intereselor sale, întrucât noile dispoziții legislative vizau un interes public, prioritar, respectiv reorganizarea și eficientizarea sistemului sanitar la nivel central și local. Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.G.I. împotriva sentinței civile nr. 3 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.