ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 144

din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 2980/2005,

a fost admisă în parte, astfel cum a fost restrânsă, acțiunea formulată de

numitul L.C., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii,

constatându-se că reclamantul îndeplinește condițiile de vechime în funcția de

specialitate juridică, în vederea participării la concurs, în condițiile art. 33

alin. (1) din Legea nr. 303/2005, republicată.

A fost obligat pârâtul să

plătească reclamantului, suma de 50 milioane lei, daune morale.

În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere, prin

restituirea taxei de participare la concurs.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în esență, că potrivit Legii nr. 92/1992, art. 44 alin. (2),

coroborat cu art. 103 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, funcția de specialitate

juridică în administrația publică pe care reclamantul a exercitat-o timp de 4

ani și 5 luni, fiind asimilată vechimii în magistratură, îi conferă

reclamantului, posibilitatea de a fi numit în magistratură.

Ca urmare, a considerat

instanța că reclamantul îndeplinește condiția de vechime în specialitate

juridică, ce-l îndreptățește să participe la concursul organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii, în temeiul art. 33 din Legea nr. 303/2004, având în

vedere că dispozițiile acestei legi, privind vechimea, se aplică de la 1

ianuarie 2005 (concursul la care i-a fost refuzată reclamantului, participarea,

având loc la 19 martie 2005).

La acordarea daunelor morale,

instanța a avut în vedere că lezarea demnității reclamantului s-a produs ca

efect al negării dreptului său de a accede la o profesie, doar pentru faptul

că, deși a desfășurat activitatea specifică oricărui post de „consilier

juridic”, funcția sa purta denumirea de „jurist”, această diferențiere

constituind și o discriminare, nepermisă de Constituția României și de

tratatele și pactele ratificate de România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, pârâtul Consiliul Superior al

Magistraturii, cererea fiind legal timbrată.

Recurentul critică sentința,

ca netemeinică și nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 și ale art. 301

1

C. proc. civ. arătând că instanța a încălcat și aplicat greșit art. 33 alin. (1) și art.

104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor, ale căror dispoziții erau aplicabile în speță.

Arată recurentul că din

actele depuse de intimatul-reclamant, pentru înscrierea la concurs, a rezultat că

el nu îndeplinea condiția de vechime în specialitate de minimum 5 ani, întrucât

până în anul 2002, reclamantul a fost încadrat ca „inspector de specialitate

jurist”, la autoritatea unde lucra.

Susține recurentul, că

intimatul nu a făcut dovada exercitării niciuneia dintre funcțiile prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 33.

Consideră recurentul, că

instanța a aplicat greșit art. 103 alin. (1) [actualul art. 104 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004], conform căruia „magistrații în funcție” și „personalul de

specialitate juridică asimilat acestora”, care au beneficiat de vechime în

magistratură potrivit Legii nr. 92/1992, își păstrează această vechime,

întrucât reclamantul ar fi trebuit să aibă calitatea de magistrat în funcție

sau de personal asimilat magistraților la data formulării cererii de a

participa la concurs, ceea ce nu este cazul.

Arată recurentul, că

instanța a considerat incidente, în mod greșit, dispozițiile Legii nr. 92/1992,

întrucât ele au fost abrogate prin Legea nr. 303/2004, iar norma de trimitere

din art. 103 alin. (1) [în prezent art. 104 alin. (1)], are în vedere doar

judecătorii și procurorii în funcție și personalul de specialitate juridic

asimilat acestora.

În ceea ce privește

acordarea daunelor morale, recurentul arată că aprecierea instanței este

eronată, întrucât respectarea egalității în drepturi și a obligației de

nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl

prevede față de cei cărora li se aplică, în perioada în care reglementările

sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse de reglementările

anterioare.

Consideră recurentul, tot în

legătură cu acest aspect, că principiul egalității nu înseamnă uniformitate,

astfel încât, la situații diferite poate exista un tratament juridic diferit,

principiu statuat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care recunoaște,

astfel, dreptul la diferență.

Recursul se fondează,

sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond, respinsă acțiunea, ca

neîntemeiată, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În raport cu data depunerii

de către reclamant, a dosarului pentru concursul din 19 martie 2005, textele

legale care interesează în speță sunt: art. 31 alin. (1), art. 85, art. 86 alin.

(1), art. 103 alin. (1) și art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma

sa inițială (M. Of. nr. 576/29.06.2004).

Ar. 31 enumeră, limitativ,

categoriile de persoane care pot fi numite în magistratură, pe bază de concurs,

cu condiția de a avea o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani. Aceste

persoane sunt, printre altele, consilierii juridici.

Textul menționează, de

asemenea, „personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit

legii”, trimiterea fiind implicită la art. 86 alin. (1): „Personalul de specialitate

juridică din Ministerul Justiției, din Ministerul Public, Consiliul Superior al

Magistraturii, din Institutul Național de Criminologie și din Institutul

Național al Magistraturii este asimilat magistraților, pe durata îndeplinirii

funcției”.

Potrivit art. 104 alin. (1),

dispozițiile Legii nr. 303/2004, privind vechimea necesară pentru ocuparea

funcției de judecător sau procuror, se aplică începând cu 1 ianuarie 2005,

textul trimițând implicit la art. 31 alin. (1).

Așadar, la data depunerii

dosarelor pentru concursul din 19 martie 2005, textul art. 31 alin. (1) era

aplicabil.

Nu are incidență în speță,

art. 103 alin. (1), referitor la drepturi câștigate în temeiul Legii nr. 92/1992,

întrucât el se referă la două categorii de persoane din care reclamantul nu

făcea parte la data înscrierii la concurs: „magistrații în funcție” și

„personalul de specialitate juridică asimilat acestora”, adică cei menționați

la art. 86 alin. (1), și nicidecum „consilierii juridici” ori „juriștii

inspectori de specialitate”.

Așadar, instanța de fond a

interpretat greșit sintagma „personal de specialitate juridică asimilat

acestora”, pentru că în cuprinsul Legii nr. 303/2004, singurele persoane asimilate

magistraților sunt cele enumerate la art. 86 alin. (1) și numai pe durata

îndeplinirii acelor funcții de specialitate juridică din cele cinci instituții

speciale a căror activitate este legată, prin natura ei, de înfăptuirea

justiției.

Ca urmare, nu se poate

considera că, Consiliul Superior al Magistraturii a decis discriminatoriu cu

privire la intimat, întrucât, în limitele unicului text aplicabil - art. 31 alin.

(1), a constatat, pe baza înscrierilor din carnetul de muncă, o vechime în

specialitate, ca și „consilier juridic”, sub 5 ani.

Instanța de fond a apreciat,

analizând existența discriminării, că funcția de „inspector de specialitate - „jurist”,

trebuia considerată de către Consiliul Superior al Magistraturii, echivalentă

cu cea de „consilier juridic”, acoperind aceeași sferă de activitate în

specialitate juridică.

Constatarea nu este exactă,

întrucât funcțiile publice nu pot fi stabilite ori echivalate în mod arbitrar,

nici de către angajatori, nici de către autorități ori instituții terțe, ci

sunt stabilite prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Legea nr. 188/1999, în forma

ei inițială cuprindea, în Anexa nr. 1, o listă a funcțiilor publice, la pct. III

„Servicii descentralizate ale ministerelor și ale altor organe centrale din

unitățile administrativ-teritoriale”, lit. B) „Funcții publice de execuție”,

fiind trecute cele de: „1. Consilier, expert, consultant / 2. Inspector de

specialitate, referent de specialitate / 3. Inspector / 4. Referent”.

Legea nr. 161/2003 - Titlul

III „Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici”, modifică

Legea nr. 188/1999, introducând și o nouă listă cuprinzând funcțiile publice în

care, la pct. 13, sunt trecute funcțiile de „expert, consilier, inspector,

consilier juridic”.

Legea precizează într-o

„Notă” că funcții publice, altele decât cele prevăzute la pct. I, se stabilesc

cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Încadrarea intimatului, la un moment

dat al carierei sale de funcționar public, ca „inspector de specialitate -

jurist”, dovedește că serviciul public descentralizat în care el funcționa,

și-a exercitat prerogativa de mai sus, dar nu a făcut decât să nuanțeze

activitatea lui ca „inspector de specialitate”, adăugând „jurist”, ceea ce nu

echivalează, în mod evident, cu funcția generală de „consilier juridic”,

funcția lui de bază fiind aceea de „inspector”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 144 din 28

noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul L.C., ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2006.