ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7091/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1499 din 6 octombrie 2004, reclamanta Toma Ioana a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Primăria Urziceni, să se dispună anularea dispoziției nr. 914 din 30

august 2004 emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, deși la notificarea trimisă pârâtei a anexat suficiente acte

doveditoare, din care rezultă că imobilul solicitat a fost demolat, fiind

îndreptățită la despăgubiri, în mod greșit, prin dispoziția atacată a fost

respinsă notificarea.

Prin sentința civilă nr. 285 F din 6

iunie 2005 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, a fost admisă cererea

reclamantei și anulată dispoziția atacată. A fost obligat Ministerul Finanțelor

Publice să emită titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de

privatizare, până la concurența sumei de 392.420.052 lei.

Prima instanță a reținut, în esență

că reclamanta a făcut dovada calității de succesor legal al defuncților autori

M.I. și M.S., proprietarii bunului solicitat, dar și a existenței și demolării

bunului, împrejurări ce au rezultat din coroborarea probelor administrate în

cauză.

Constatând că reclamanta este

persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum

și față de imposibilitatea restituirii bunului în natură, s-a dispus obligarea

Ministerului Finanțelor Publice să emită titluri de valoare nominală în

procesul de privatizare, ca modalitate de acordare a măsurilor reparatorii prin

echivalent cuvenite reclamantei.

Apelul pârâtei Ministerul Finanțelor

Publice a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1413 A din 11

octombrie 2005 a Curții de Apel București, instanța de control judiciar

reținând atât preluarea abuzivă a bunului, cât și calității de persoană

îndreptățită a reclamantei, sens în care au fost depuse actele doveditoare ale

dreptului de proprietate, dovezi care, deși nu au fost depuse în termenul

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, sunt apte să justifice atât

calitatea de moștenitor (succesor) al reclamantei, cât și a bunului solicitat.

Cu referire la aspectul procedural

menționat, instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o

sancțiune pentru nedepunerea actelor doveditoare în termen, prin Legea nr.

247/2005 fiind prevăzută posibilitatea depunerii acestor acte până la

soluționarea notificării. Legea specială nu prevede o procedură specială de

soluționare a contestației în fața instanței fiind aplicabile dispozițiile

procedurale generale, care permit administrarea probei cu înscrisuri noi chiar

și în recurs.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru

nelegalitate, întrucât solicitantul avea obligația să depună actele doveditoare

prevăzute de lege în termen de 18 luni, termen care de altfel a fost prelungit

de trei ori până la data de 1 iulie 2003, obligație neîndeplinită. Au mai

arătat că apelantul nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a

imobilului casă de locuit, astfel încât nu este îndreptățit să beneficieze de

măsurile reparatorii prevăzute de legea specială. Recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce succed.

Împrejurarea că imobilul solicitat a

intrat în fapt în stăpânirea statului (în lipsa unui titlu în sensul legii), că

pe acesta a fost edificată o șosea și că statul a fost în imposibilitate să

prezinte un titlu cu care să justifice valabila preluare a bunului, sunt

considerente temeinic reținute de instanțe și care converg spre concluzia

temeiniciei acțiunii.

În același sens sunt și datele

rezultate din adresa nr. 18025/2004 a Primăriei municipiului Urziceni potrivit

cărora în matricola fiscală din anii 1966-1979, la rolul fiscal al autorilor

reclamantei figura un teren în suprafață de 604 mp și clădire, rol ce a fost

închis în anul 1979, în baza referatului nr. 2206/1974, în urma demolării

imobilului, conform mențiunii din rolul fiscalin.

Prin urmare, imobilul se înscrie în

categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 10/2001, iar

reclamanta a făcut de asemenea dovada, cu înscrisurile anexate, a calității de

persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4

alin. (2) din lege, fiind astfel îndreptățită să beneficieze de măsurile

reparatorii prevăzute de lege.

Sunt nefondate și criticile axate pe

caracterul termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a

fost modificat și prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 10/2003, susținut a fi un

termen de decădere, caracter reținut și prin dispoziția atacată.

Din dispoziția nr. 914 din 30 august

2004 emisă Primarul municipiului Urziceni privind restituirea imobilului casă

de locuit demolat de stat, rezultă că cererea reclamantei a fost respinsă

pentru faptul că reclamanta nu a făcut dovada preluării de către stat a

construcțiilor, actele doveditoare nefiind depuse în termenul legal prevăzut de

dispozițiile sus evocate.

Primarul a apreciat acest termen ca

fiind de decădere, interpretare însușită și de pârâta-recurentă, instanțele

fiind cele care, în acord cu caracterul normelor ce-l reglementează, cu

spiritul și finalitatea legii, i-au dat caracter de recomandare, anulând

dispoziția emisă urmare a acestei interpretări.

Rezolvarea acestei chestiuni a fost

corect realizată de instanțele judecătorești prin aprecierea caracterului de

recomandare al termenului de depunere a actelor doveditoare, natura lui

rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu

din aceea a limitării ori împiedicării formulării acestora.

Constatând criticile invocate în

recurs ca fiind nefondate, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de DGFP Ialomița pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 1413 A din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2006.