ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4237/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 23 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpații M.F. fost funcționar M.A.I. și Ș.D.S. fost funcționar M.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în primirea a câte 10.000.000 EURO de către fiecare inculpat de la denunțătorul P.P., administrator la mai multe societăți comerciale. După înregistrarea dosarului la instanță, inculpații fiind trimiși în judecată în stare de arest, instanța din oficiu, în Camera de Consiliu a adus la îndeplinire obligația de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive a celor doi făptuitori, prevăzută de art. 300 1 C. proc.

pen. Astfel, prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu, din 29 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 300 1 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpaților M.F. și Ș.D.S. și s-a dispus punerea deîndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, parchetul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 300 1 alin. (2) C. proc. pen., text în baza căruia, total nejustificat s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaților sus-menționați. Recursul este fondat. Verificându-se actele dosarului, încheierea atacată, în raport de critica adusă precum și din oficiu și față de dispozițiile art. 136, 143 și 148 lit. h) C. proc.

pen., și ale art. 5 din C.A.D.O.L.F., Curtea reține următoarele: Inculpații M.F. și Ș.D.S., având calitatea de comisar și respectiv, subcomisar de poliție în cadrul I.G.P. Române – D.G.C.C.O. – Serviciul de Combaterea Spălării Banilor, pe fondul exercitării atribuțiunilor de serviciu privind efectuarea unor verificări la SC L. SA și SC A. SRL, în baza rezoluției de delegare nr. 1693/ P din 16 martie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., au pretins și primit de la denunțătorul P.P. asociat la societățile comerciale sus-menționate, câte 10.000 EURO fiecare, în schimbul neefectuării unor acte de cercetare, care să fi condus la stabilirea în sarcina denunțătorului a unei forme de participație la săvârșirea unor infracțiuni de natură economică și pentru care fapte se efectuau cercetări în dosarul nr. 693/2005.

Această situație de fapt reținută prin rechizitoriu se constată a fi descrisă și conturată ca atare și la data de 15 iunie 2006 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în încheierea cu nr. 3821 din 15 iunie 2006. Prin această încheiere pe baza acestor indicii și fapte s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. București, s-a casat în parte încheierea Curții de Apel București, secția I penală, din 13 iunie 2006, numai privitor la dispoziția de respingere a propunerii de arestare preventivă și a inculpatului M.F. În temeiul art. 149 1 , raportat la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 – 7 din Legea nr. 78/2000, pe o durată de 20 de zile începând cu data încarcerării. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă. S-au menținut restul dispozițiilor din încheierea atacată. Prin aceiași încheiere s-a respins recursul declarat de inculpatul Ș.D.S. împotriva aceleiași încheieri din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, și prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș.D.S. pe o durată de 20 de zile, respectiv de la 13 iunie 2006 la 2 iulie 2006, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Așa fiind, și cum de la data arestării preventive a celor doi inculpați și până la data întocmirii rechizitoriului, 23 iunie 2006 s-au mai administrat probe ce au conturat în plus participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunii imputate, organul de urmărire penală a fost determinat să dispună trimiterea lor în judecată, respectiv să fie sesizată instanța. În aceste condiții neintervenind nici o modificare de la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați și data înregistrării dosarului la instanță, în mod cu totul nejustificat, instanța de fond a apreciat ca fiind încetate, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora. Dreptul la libertate și la siguranță invocat de inculpați în apărare și prevăzut și de către art. 5 din C.E.D.O.

are și excepții și printre acestea nu poate fi trecută cu vederea cea prevăzută la lit. c) și potrivit căreia, poate fi lipsit de libertate cel care „a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sala în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia” .. . În considerarea celor analizate și a probatoriului cauzei, Curtea reține că, în aprecierea pericolului de periclitare a ordinii publicii nu se poate face abstracție de; gravitatea faptei, de opinia publică, de sentimentul de insecuritate determinat de incorectitudinea profesională a funcționarilor publici și în special a celor chemați să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Așadar, pentru aceste motive, în această fază procesuală, când cercetarea judecătorească nu a început încă, pericolul social subzistă și nicidecum nu a încetat, după cum total eronat s-a reținut prin încheierea atacată a Curții de Apel București din 29 iunie 2006, îndeplinite fiind și în prezent cerințele art. 136, 143, 148 lit. h) C. proc. pen., precum și ale art. 5 lit. c) din C.E.D.O. Ca atare, recursul declarat de parchet urmează a fi admis în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., și rejudecând, după casarea încheierii sus-menționate se vor înlătura dispozițiile referitoare la revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați M.F. și Ș.D.S. și potrivit art. 300 1 C. proc.

pen., se va constata ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de ei, măsură ce se va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva încheierii din 29 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 6460/2/2006, privind pe inculpații M.F. și Ș.D.S. Casează încheierea sus-menționată. Înlătură dispozițiile referitoare la revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați: M.F. și Ș.D.S. Conform art. 300 1 C. proc. pen., constată legală și temeinică măsura arestării preventive, măsură pe care o menține. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2006.