ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 6 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Timiș, contestatorii C.I. și C.E. au chemat în judecată Statul Român prin Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local Timișoara, solicitând ca, prin sentință: să se constate că Statul Român a construit un bloc de locuințe pe imobilul situat în Timișoara înscris în C.F. Freidorf nr. top 412/1/a; demolarea blocului realizat pe proprietatea acestora pe cheltuiala primăriei; rectificarea C.F. Freidorf; înstrăinarea către acestea a unei suprafețe egale de grădină în schimbul celei ocupate abuziv sau la plata de despăgubiri bănești și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că au fost expropriați abuziv în baza Decretului nr. 47/1989, însă, suprafața expropriată nu a fost dezmembrată și radiată din C.F. Freidorf. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1077 din 24 octombrie 2003, a admis în parte contestația, a dispus anularea dispoziției nr. 1408 din 2 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timișoara și a constatat că petenții contestatori sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 183 mp. A luat act de renunțarea contestatorilor la judecarea petitelor privind demolarea blocului de locuințe și reducerea din impozitul viitor a sumelor achitate pentru terenul în litigiu. Instanța de fond, a reținut în esență, că dispoziția nr. 1408 din 1 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timișoara, este nelegală, întrucât nu a avut în vedere situația de fapt a imobilului fiind dată prin interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În privința măsurilor reparatorii ce se cuvin contestatorilor, a reținut că fiind vorba de un teren expropriat ocupat de construcții, în speță sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și pct. 11.6 din Normele Metodologice nr. 498/2003. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, contestatorii C.I. și C.E. și intimatul Consiliul Local al municipiului Timișoara. Prin apelul declarat, contestatorii au criticat sentința primei instanțe, ca nelegală și netemeinică întrucât instanța nu a ales cea mai potrivită cale de reparație a abuzului săvârșit, adică prin compensare cu teren, iar pe de altă parte au susținut că au dreptul să fie despăgubiți pentru terenul preluat abuziv care nu poate fi restituit în natură, cu valoarea de piață a acestuia.

Consiliul Local al municipiului Timișoara, a criticat hotărârea primei instanțe sub două aspecte și anume: lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local și nelegalitatea hotărârii. A susținut, că potrivit extrasului C.F. Freidorf, nr. top 412/1/a, contestatorii sunt proprietari tabulari ai terenului revendicat, situație în care dreptul statului nefiind înscris în C.F. nu are calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 505 din 29 martie 2004, a admis apelul declarat de contestatorii C.I. și C.E. , a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pârâtul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, calculate la valoarea de circulație a terenului expropriat în suprafață de 183 mp.

A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate. A respins apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Timișoara, prin primar. Pârâtul, Consiliul Local al municipiului Timișoara a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că soluția pronunțată de prima instanță, de anulare a dispoziției nr. 1408 din 2 decembrie 2002 este legală, însă critica referitoare la acordarea măsurilor reparatorii este întemeiată. Potrivit art. 10 pct. 8-13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. 498/2003, pentru terenurile preluate abuziv și care nu pot fi restituite în natură, stabilirea valorii acestora se face potrivit actelor normative în vigoare, având în vedere valoarea de piață.

A respins ca neîntemeiată critica formulată de apelantul Consiliul Local al municipiului Timișoara, reținând că, dreptul de proprietate se poate dobândi și fără înscriere în C.F. în caz de expropriere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Timișoara prin primar, invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut că, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1948 drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul, este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.

Întrucât dreptul statului nu a fost înscris în C.F. nu are calitate procesuală pasivă. Recursul este nefondat. În mod judicios, instanța de apel, a reținut că recurentul are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 dreptul de proprietate în caz de expropriere se poate dobândi și fără înscriere în cartea funciară. Pe de altă parte, actul de preluare a imobilului prin expropriere de către stat, respectiv Decretul nr. 47/1989 constituie prin el însuși un mijloc de probă, chiar dacă dă naștere unei prezumții relative. De altfel, prin adresa nr. SCOX-2138 din 10 aprilie 2000, Primăria municipiului Timișoara (fila 21 dosar fond) a confirmat faptul că imobilul situat în Timișoara a fost expropriat.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 505 din 29 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.