ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2006

HOTĂRÂRE
19.01.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

data de 6 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Timiș, contestatorii C.I. și C.E.

au chemat în judecată Statul Român prin Primarul municipiului Timișoara și

Consiliul Local Timișoara, solicitând ca, prin sentință: să se constate că

Statul Român a construit un bloc de locuințe pe imobilul situat în Timișoara înscris

în C.F. Freidorf nr. top 412/1/a; demolarea blocului realizat pe proprietatea

acestora pe cheltuiala primăriei; rectificarea C.F. Freidorf; înstrăinarea

către acestea a unei suprafețe egale de grădină în schimbul celei ocupate

abuziv sau la plata de despăgubiri bănești și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

au fost expropriați abuziv în baza Decretului nr. 47/1989, însă, suprafața

expropriată nu a fost dezmembrată și radiată din C.F. Freidorf.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 1077 din 24 octombrie 2003, a admis în parte contestația,

a dispus anularea dispoziției nr. 1408 din 2 decembrie 2002 emisă de Primarul

municipiului Timișoara și a constatat că petenții contestatori sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 183 mp.

A luat act de renunțarea contestatorilor

la judecarea petitelor privind demolarea blocului de locuințe și reducerea din

impozitul viitor a sumelor achitate pentru terenul în litigiu.

Instanța de fond, a reținut în

esență, că dispoziția nr. 1408 din 1 decembrie 2002 emisă de Primarul

municipiului Timișoara, este nelegală, întrucât nu a avut în vedere situația de

fapt a imobilului fiind dată prin interpretarea eronată a dispozițiilor Legii

nr. 10/2001.

În privința măsurilor reparatorii ce

se cuvin contestatorilor, a reținut că fiind vorba de un teren expropriat

ocupat de construcții, în speță sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 și pct. 11.6 din Normele Metodologice nr. 498/2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, contestatorii C.I. și C.E. și intimatul Consiliul Local al

municipiului Timișoara.

Prin apelul declarat, contestatorii

au criticat sentința primei instanțe, ca nelegală și netemeinică întrucât

instanța nu a ales cea mai potrivită cale de reparație a abuzului săvârșit,

adică prin compensare cu teren, iar pe de altă parte au susținut că au dreptul

să fie despăgubiți pentru terenul preluat abuziv care nu poate fi restituit în

natură, cu valoarea de piață a acestuia.

Consiliul Local al municipiului

Timișoara, a criticat hotărârea primei instanțe sub două aspecte și anume:

lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local și nelegalitatea

hotărârii.

A susținut, că potrivit extrasului C.F.

Freidorf, nr. top 412/1/a, contestatorii sunt proprietari tabulari ai terenului

revendicat, situație în care dreptul statului nefiind înscris în C.F. nu are

calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 505 din 29 martie 2004, a admis apelul declarat de

contestatorii C.I. și C.E. , a schimbat în parte sentința civilă apelată, în

sensul că a obligat pârâtul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc,

calculate la valoarea de circulație a terenului expropriat în suprafață de 183

mp.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței civile apelate.

A respins apelul declarat de

Consiliul Local al municipiului Timișoara, prin primar.

Pârâtul, Consiliul Local al

municipiului Timișoara a fost obligat să plătească reclamanților suma de

2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, a reținut, în esență, că soluția pronunțată de prima instanță, de anulare

a dispoziției nr. 1408 din 2 decembrie 2002 este legală, însă critica

referitoare la acordarea măsurilor reparatorii este întemeiată.

Potrivit art. 10 pct. 8-13 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

498/2003, pentru terenurile preluate abuziv și care nu pot fi restituite în

natură, stabilirea valorii acestora se face potrivit actelor normative în

vigoare, având în vedere valoarea de piață.

A respins ca neîntemeiată critica

formulată de apelantul Consiliul Local al municipiului Timișoara, reținând că,

dreptul de proprietate se poate dobândi și fără înscriere în C.F. în caz de

expropriere.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Consiliul Local al municipiului Timișoara prin primar, invocând motivele

de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora a susținut că, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1948

drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă

și cel care primește dreptul, este acord de voință asupra constituirii sau

strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a

fost înscrisă în cartea funciară. Întrucât dreptul statului nu a fost înscris

în C.F. nu are calitate procesuală pasivă.

Recursul este nefondat.

În mod judicios, instanța de apel, a

reținut că recurentul are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 26

din Decretul-lege nr. 115/1938 dreptul de proprietate în caz de expropriere se

poate dobândi și fără înscriere în cartea funciară.

Pe de altă parte, actul de preluare

a imobilului prin expropriere de către stat, respectiv Decretul nr. 47/1989

constituie prin el însuși un mijloc de probă, chiar dacă dă naștere unei

prezumții relative.

De altfel, prin adresa nr. SCOX-2138

din 10 aprilie 2000, Primăria municipiului Timișoara (fila 21 dosar fond) a

confirmat faptul că imobilul situat în Timișoara a fost expropriat.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Consiliul local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara,

prin primar, împotriva deciziei civile nr. 505 din 29 martie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8559/2006
raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de Iacob Iosif; - a respins restul cererilor din acțiune față de pârâții Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și Statul Român; - a respins în întregime acțiunea față de pârât
ÎCCJ 2005-10-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7900/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 aprilie 2004 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții S.E., B.E., P.I.G. și H.A. au chemat în judecată pe pârâtul Pr
ÎCCJ 2010-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4913/2010
Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2006 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 12487/325/2006, reclamanta R.H. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș în
ÎCCJ 2006-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2006
suplimentară de ofertă de despăgubiri pentru construcțiile demolate din Timișoara, C.F. Timișoara, nr. top. 7238 și 7238/1, în condițiile Legii nr. 10/2001. În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat că potrivit evidențelor
ÎCCJ 2008-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2008
terenului disponibil, aferent acestui apartament, în cota de 89/534 mp. S-a reținut că tribunalul a interpretat eronat prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, în situația în care dreptul de proprietate al statului a fost constitui
Sursă