ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3746/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3746/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
inițial pe rolul Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios
administrativ, sub nr. 4942/2004, reclamanta SC A.B. SA a solicitat în
contradictoriu cu A.V.A.B. și SC D.I. SRL București să constate cesiunea
datoriei societății reclamante față de B. SA, sucursala Arad de plata datoriei
DE 299.970,18 dolari S.U.A. plus dobânzi către cesionarele SC D.I.
Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 7 din 16 ianuarie 2006, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC A.B. SA în contradictoriu cu
pârâtele SC D.I. SRL București și A.V.A.S. București.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că cesiunea de datorie nu este reglementată ca instituție
juridică, care să conducă la transmiterea obligațiilor. Dreptul civil cunoaște
ca moduri de transmitere a obligațiilor cesiunea de creanță și subrogația în
drepturile creditorului prin plata creanței.
Protocolul încheiat la 3
august 1998 între SC D.I. SRL București și SC A.B. SA față de dispozițiile imperative
ale Codului civil Cartea a III-a titlul VIII nu poate avea ca efect o cesiune
de datorie.
Prin recursul declarat în
temeiul art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea
este lipsită de temei legal, Conform protocolului încheiat la 3 august 1998, SC
D.I. SRL, preia în posesie Ferma zootehnică S. se obligă să achite la B. creditul
în tranșe valorice așa cum sunt stipulate și desfășurate în graficul de
rambursare, iar B. SA consfințește prin acest protocol acordul său cu privire
la preluarea obligațiilor de plată către SC D.I. SRL.
Conform protocolului,
singura obligație ce incumbă SC A.B. este aceea de a se prezenta la notarul
public în vederea semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare. SC D.I. SRL
a achitat conform graficului în anii 1998 și 1999 suma de 128.663 dolari S.U.A.
la B. precum și la A.V.A.B. De la data cumpărării, imobilul a fost folosit și
exploatat în exclusivitate de către SC D.I. SRL care a beneficiat atât de
terenul arabil cât și de construcțiile zootehnice și administrative.
Conform art. 2 protocol B. SA
consfințește prin acest protocol preluarea obligației de plată a creditului de
299.970,15 dolari S.U.A. plus dobânzile bancare către SC D.I.B
.
SRL.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea
în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de
dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă
la modificarea sentinței recurate, în cauză nefiind întrunite nici una din
situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.
Referitor la motivul de
recurs, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a
fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut
distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material
ce a fost nesocotită, critica având caracter general.
În ceea ce privește motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a fost
dezvoltat.
În conformitate cu
prevederile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, în vederea valorificării
creanțelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea
nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât dolari
S.U.A., la data preluării, se consolidează în dolari S.U.A., în baza raportului
leu/dolari S.U.A. la acea dată.
Pe cale de consecință,
creanța preluată de A.V.A.S. față de debitor de la B. SA, consolidată în dolari
S.U.A., reprezenta 296.134,84 dolari S.U.A. la cursul de la data preluării.
Creanțele ce fac obiectul O.U.G.
nr. 51/1998 sunt încadrate în categoria „creanțelor preluate de la datoria
publică internă a statului” (art. 22), iar valorificarea acestora trebuie
realizată astfel încât „nivelul de acoperire a datoriei publice să fie cât mai
apropiat de cel real” și actualizată la zi pentru a se evita deteriorarea
drepturilor creditorului și pentru a se asigura recuperarea reală a efortului
financiar de emitere a titlurilor de stat” (art. 40).
Aceste debite sunt creanțe
privilegiate ale statului, sumele rezultate din valorificarea lor fiind
destinate stingerii prin plată a datoriei publice (art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998
republicată) și sunt virate la trezoreria statului (art. 24 din O.U.G. nr. 51/1998
republicată).
Protocolul încheiat la data
de 3 august 1998, între SC A.B. SA, SC D.I. SRL și B. SA a avut ca obiect
valorificarea activului G.Z.S. (ipotecat în favoarea băncii) și de a crea o
obligație de plată solidară, asigurându-se astfel creditorul în privința
recuperării datoriei.
De altfel, cesiunea de
datorie constă în transmiterea obligației ce revenea debitorului către o altă
persoană, care să devină debitor în locul celui inițial. Spre deosebire de
cesiune de creanță, cesiunea de datorie nu este posibilă fără acordul
creditorului, cu respectarea și asigurarea intereselor acestuia și ale celor care
au generat obligația.
Pentru aceste considerente,
potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA prin
lichidator SC E. SA Arad împotriva sentinței nr. 7 din 16 ianuarie 2006 a
Curții de Apel București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC A.B. SA prin lichidator SC E. SA Arad împotriva sentinței nr. 7
din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2006.