ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată sub numărul 3777/2003, la Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.E. și A.M. au chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor

Externe și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca, prin

sentința ce va pronunța, instanța să-i oblige a le emite acte de identitate

(carte de identitate și pașaport), precum și la plata unor despăgubiri în sumă

de 125.000 Euro, prejudiciu material și a sumei de 1.250.000 Euro, prejudiciul

moral suferit.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au precizat că se consideră vătămați în drepturile lor, întrucât cu

toate demersurile făcute, cei trei pârâți au refuzat să le elibereze acte de

identitate, fapt pentru care situația socială a lor este compromisă, deoarece

nu pot să-și găsească un loc de muncă pentru a-și asigura existența, fiind

lipsiți, astfel, de cele mai elementare condiții de trai.

Reclamantul A.E. susține în

motivarea acțiunii că, datorită unor probleme grave de familie, în anul 1992

(după doi ani de ședere în Germania, unde obținuse și un loc de muncă), a

trebuit să se întoarcă în țară, dar a constatat că pașaportul albastru eliberat

de Berlinul de Vest, la 12 august 1992, nu mai era valabil, el nemaiputând a se

întoarce în Germania, astfel că a pierdut locul de muncă și dreptul de ședere

în Germania.

Rămas în țară, a solicitat

organelor în drept să-i elibereze acte de identitate, în acest sens fiindu-i

eliberat un buletin de identitate în 1994, ce a expirat în luna aprilie 2004,

iar de la acea dată nu a mai putut obține buletin de identitate, deoarece nu

avea o locuință și pentru că i s-a comunicat că figurează în banca de date

electronică, ca persoană cu domiciliul în străinătate, problema urmând a fi

rezolvată de către Ministerul Afacerilor Externe.

Neavând acte de identitate,

susține reclamantul, nu poate să fie angajat cu carte de muncă la nici un loc

de muncă.

Mai precizează reclamantul,

că toate acestea se datorează lipsei de comunicare dintre Ministerul Afacerilor

Externe și Ministerul Administrației și Internelor.

Prin întâmpinările

formulate, cei trei pârâți, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul

Afacerilor Externe și Ministerul Administrației și Internelor au invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, aceștia neavând competența de a elibera

reclamanților actele de identitate de care au nevoie pentru a-și câștiga

existența, Ministerul Administrației și Internelor precizând că această

competență revine serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența

pașapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al Prefecturilor județene și

a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, instituții cu

personalitate juridică în activitatea de emitere a unor astfel de acte.

Prin sentința nr. 8/CA din

23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celor trei

pârâți, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administrației și Internelor

și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și excepția

inadmisibilității acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004 și a respins acțiunea formulată de reclamanții A.E. și A.M.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că în ce privește pe pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe, neeliberarea în prezent a documentelor de identitate ale

reclamanților nu se datorează culpei acestuia, întrucât nu are competență în

acest domeniu și în plus, acesta nu deține documentația incidentă obiectului

acțiunii, pentru a o remite Ministerului Administrației și Internelor.

Cât privește pe pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, acesta reprezintă Statul ca subiect de drepturi

și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care

acesta participa nemijlocit în nume propriu în raporturile juridice, dacă legea

nu stabilește în acest scop un alt organ, fiind exclus a avea în competența sa,

prelucrarea datelor cu caracter personal și emiterea de acte de identitate.

Referitor la Ministerul

Administrației și Internelor, reține instanța de fond că, față de obiectul

acțiunii dedus judecății și conform O.U.G. nr. 50/2004, activitatea de

eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă,

pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de

înmatriculare a vehiculelor, a fost statuată în sarcina serviciilor publice

comunitare din subordinea consiliilor județene, a serviciilor publice

comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple din cadrul

aparatului propriu al prefecturilor și a Inspectoratului Național pentru

Evidența Persoanelor, instituții cu personalitate juridică.

A reținut instanța de fond,

că este întemeiată și excepția privitoare la aplicarea dispozițiilor art. 7

pct. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanții nefăcând dovada îndeplinirii

procedurii prealabile, în sensul că nu au făcut dovada că s-au adresat

instituției abilitate pentru recunoașterea drepturilor pretinse, în cuprinsul

acțiunii nearătând actul administrativ de autoritate pe care îl contestă.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, cei doi reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și susținând că în mod greșit instanța de fond a considerat că cei

trei pârâți sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă.

Ministerul Administrației și

Internelor este principala entitate administrativă învestită de stat cu

evidența populației și cartea de identitate, activitate ce o desfășoară prin

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, împreună cu serviciile

publice comunitare de evidența persoanelor, în cadrul Sistemului Național

Informatic de Evidență a Populației, potrivit prevederilor Legii nr. 105/1996.

La fel și Ministerul

Afacerilor Externe al României este o entitate a administrației de stat

învestită de stat să reglementeze situațiile cetățenilor români cu domiciliul

în străinătate (el figurând cu domiciliul în străinătate, deși din 1992 nu a

mai părăsit România).

Instanța de fond trebuia să

aibă în vedere faptul că de circa 14 ani situația lor privind actele de

identitate, este incertă, iar plângerea lor vizează refuzul permanent al celor

învestiți, cu rezolvarea acestei probleme de a le soluționa cererea.

În ceea ce privește pe

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, într-adevăr acesta nu are atribuții

legate de evidența populației, dar a fost chemat în judecată ca reprezentant al

Statului român, pentru că în eventualitatea acordării de despăgubiri de către

instanțe, să existe o entitate statală care să-l despăgubească.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va admite (cauza urmând a fi trimisă

spre rejudecare), pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin întâmpinarea formulată

și depusă la instanța de fond, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,

invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește, a

precizat ca în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2004 pentru

modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului

organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de

eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă,

pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de

înmatriculare a vehiculelor, s-a statuat în sarcina serviciilor publice

comunitare din subordinea consiliilor județene, a serviciilor publice

comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple din cadrul aparatului

propriu al prefecturilor județene și a Inspectoratului Național pentru Evidența

persoanelor, instituții cu personalitate juridică, activitatea de emitere a

unor astfel de acte.

Același pârât a precizat că

în cadrul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, să fie scos

din cauză, urmând a fi citat Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor, Prefectura județului Iași, precum și Consiliul Județean Iași.

În virtutea rolului activ pe

care instanța trebuia să-l manifeste, față de aceste precizări, era necesar ca

în funcție de prevederile O.U.G. nr. 50/2004, să stabilească în concret

entitățile administrative competente a soluționa cererile formulate de

reclamanți, referitoare la emiterea actelor de identitate, dispunând

introducerea în cauză a titularilor obligației, corelativă drepturilor din

raportul juridic dedus judecății.

Este adevărat că legislația

noastră, cu excepția situației prevăzute de art. 66 C. proc. civ., nu cunoaște

instituția înlocuirii persoanei chemate în judecată și care nu are calitate

procesuală pasivă, cu persoana care ar avea această calitate, această înlocuire

putând avea loc decât cu consimțământul reclamantului.

Or, reclamanții nu și-au

exprimat în mod direct acest consimțământ, dar nici nu au respins ideea introducerii

în cauză a titularului obligației de a le elibera actele de identitate, în

situația în care instanța a constatat că cei chemați în judecată sunt lipsiți

de calitate procesuală pasivă.

În răspunsul întocmit

referitor la întâmpinarea formulată de Ministerul Administrației și Internelor,

recurenții-reclamanți acceptă și ei ideea că cel care este competent a

soluționa cererile formulate, este Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor, însă susțin că este necesară menținerea ca parte în proces a

Ministerului Administrației și Internelor, doar pentru ca acesta să plătească

despăgubirile materiale și morale solicitate de ei.

Așadar, pentru soluționarea

corectă a cauzei, dat fiind că în lipsa actelor de identitate a căror eliberare

o solicită, recurenții-reclamanți sunt lipsiți de posibilitatea de a-și

reglementa situația lor socială - posibilitatea de a dobândi o locuință, de

a-și găsit un loc de muncă, iar pentru minor de a-și continua studiile, se

impune admiterea recursului, în baza art. 312 C. proc. civ., casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei, spre soluționare, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va analiza și celelalte susțineri din recurs formulate de reclamanți,

acestea constituind de fapt și apărări de fond în cauza respectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.E. și A.M. împotriva sentinței civile nr. 8/CA din 23 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2006.