ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată sub numărul 3777/2003, la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.E. și A.M. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să-i oblige a le emite acte de identitate (carte de identitate și pașaport), precum și la plata unor despăgubiri în sumă de 125.000 Euro, prejudiciu material și a sumei de 1.250.000 Euro, prejudiciul moral suferit.

În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că se consideră vătămați în drepturile lor, întrucât cu toate demersurile făcute, cei trei pârâți au refuzat să le elibereze acte de identitate, fapt pentru care situația socială a lor este compromisă, deoarece nu pot să-și găsească un loc de muncă pentru a-și asigura existența, fiind lipsiți, astfel, de cele mai elementare condiții de trai. Reclamantul A.E. susține în motivarea acțiunii că, datorită unor probleme grave de familie, în anul 1992 (după doi ani de ședere în Germania, unde obținuse și un loc de muncă), a trebuit să se întoarcă în țară, dar a constatat că pașaportul albastru eliberat de Berlinul de Vest, la 12 august 1992, nu mai era valabil, el nemaiputând a se întoarce în Germania, astfel că a pierdut locul de muncă și dreptul de ședere în Germania.

Rămas în țară, a solicitat organelor în drept să-i elibereze acte de identitate, în acest sens fiindu-i eliberat un buletin de identitate în 1994, ce a expirat în luna aprilie 2004, iar de la acea dată nu a mai putut obține buletin de identitate, deoarece nu avea o locuință și pentru că i s-a comunicat că figurează în banca de date electronică, ca persoană cu domiciliul în străinătate, problema urmând a fi rezolvată de către Ministerul Afacerilor Externe. Neavând acte de identitate, susține reclamantul, nu poate să fie angajat cu carte de muncă la nici un loc de muncă. Mai precizează reclamantul, că toate acestea se datorează lipsei de comunicare dintre Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Administrației și Internelor.

Prin întâmpinările formulate, cei trei pârâți, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Administrației și Internelor au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, aceștia neavând competența de a elibera reclamanților actele de identitate de care au nevoie pentru a-și câștiga existența, Ministerul Administrației și Internelor precizând că această competență revine serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al Prefecturilor județene și a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, instituții cu personalitate juridică în activitatea de emitere a unor astfel de acte.

Prin sentința nr. 8/CA din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celor trei pârâți, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administrației și Internelor și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a respins acțiunea formulată de reclamanții A.E. și A.M. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ce privește pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, neeliberarea în prezent a documentelor de identitate ale reclamanților nu se datorează culpei acestuia, întrucât nu are competență în acest domeniu și în plus, acesta nu deține documentația incidentă obiectului acțiunii, pentru a o remite Ministerului Administrației și Internelor.

Cât privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acesta reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care acesta participa nemijlocit în nume propriu în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ, fiind exclus a avea în competența sa, prelucrarea datelor cu caracter personal și emiterea de acte de identitate. Referitor la Ministerul Administrației și Internelor, reține instanța de fond că, față de obiectul acțiunii dedus judecății și conform O.U.G.

nr. 50/2004, activitatea de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, a fost statuată în sarcina serviciilor publice comunitare din subordinea consiliilor județene, a serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al prefecturilor și a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, instituții cu personalitate juridică. A reținut instanța de fond, că este întemeiată și excepția privitoare la aplicarea dispozițiilor art. 7 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanții nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul că nu au făcut dovada că s-au adresat instituției abilitate pentru recunoașterea drepturilor pretinse, în cuprinsul acțiunii nearătând actul administrativ de autoritate pe care îl contestă.

Împotriva sentinței au declarat recurs, cei doi reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că în mod greșit instanța de fond a considerat că cei trei pârâți sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă. Ministerul Administrației și Internelor este principala entitate administrativă învestită de stat cu evidența populației și cartea de identitate, activitate ce o desfășoară prin Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidența persoanelor, în cadrul Sistemului Național Informatic de Evidență a Populației, potrivit prevederilor Legii nr. 105/1996. La fel și Ministerul Afacerilor Externe al României este o entitate a administrației de stat învestită de stat să reglementeze situațiile cetățenilor români cu domiciliul în străinătate (el figurând cu domiciliul în străinătate, deși din 1992 nu a mai părăsit România).

Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că de circa 14 ani situația lor privind actele de identitate, este incertă, iar plângerea lor vizează refuzul permanent al celor învestiți, cu rezolvarea acestei probleme de a le soluționa cererea. În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, într-adevăr acesta nu are atribuții legate de evidența populației, dar a fost chemat în judecată ca reprezentant al Statului român, pentru că în eventualitatea acordării de despăgubiri de către instanțe, să existe o entitate statală care să-l despăgubească. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va admite (cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare), pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin întâmpinarea formulată și depusă la instanța de fond, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește, a precizat ca în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, s-a statuat în sarcina serviciilor publice comunitare din subordinea consiliilor județene, a serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al prefecturilor județene și a Inspectoratului Național pentru Evidența persoanelor, instituții cu personalitate juridică, activitatea de emitere a unor astfel de acte.

Același pârât a precizat că în cadrul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, să fie scos din cauză, urmând a fi citat Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Prefectura județului Iași, precum și Consiliul Județean Iași. În virtutea rolului activ pe care instanța trebuia să-l manifeste, față de aceste precizări, era necesar ca în funcție de prevederile O.U.G. nr. 50/2004, să stabilească în concret entitățile administrative competente a soluționa cererile formulate de reclamanți, referitoare la emiterea actelor de identitate, dispunând introducerea în cauză a titularilor obligației, corelativă drepturilor din raportul juridic dedus judecății. Este adevărat că legislația noastră, cu excepția situației prevăzute de art. 66 C. proc.

civ., nu cunoaște instituția înlocuirii persoanei chemate în judecată și care nu are calitate procesuală pasivă, cu persoana care ar avea această calitate, această înlocuire putând avea loc decât cu consimțământul reclamantului. Or, reclamanții nu și-au exprimat în mod direct acest consimțământ, dar nici nu au respins ideea introducerii în cauză a titularului obligației de a le elibera actele de identitate, în situația în care instanța a constatat că cei chemați în judecată sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă. În răspunsul întocmit referitor la întâmpinarea formulată de Ministerul Administrației și Internelor, recurenții-reclamanți acceptă și ei ideea că cel care este competent a soluționa cererile formulate, este Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, însă susțin că este necesară menținerea ca parte în proces a Ministerului Administrației și Internelor, doar pentru ca acesta să plătească despăgubirile materiale și morale solicitate de ei.

Așadar, pentru soluționarea corectă a cauzei, dat fiind că în lipsa actelor de identitate a căror eliberare o solicită, recurenții-reclamanți sunt lipsiți de posibilitatea de a-și reglementa situația lor socială - posibilitatea de a dobândi o locuință, de a-și găsit un loc de muncă, iar pentru minor de a-și continua studiile, se impune admiterea recursului, în baza art. 312 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre soluționare, la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și celelalte susțineri din recurs formulate de reclamanți, acestea constituind de fapt și apărări de fond în cauza respectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.E. și A.M. împotriva sentinței civile nr. 8/CA din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.