ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6989/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6989/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La data de 1 august 2005, L.M. a
chemat în judecată pe intimata Primăria orașului Ocnele Mari, solicitând
anularea dispoziției nr. 153/2005 emisă de intimată.
Contestația nu a fost motivată,
arătându-se în cererea introductivă că motivele vor fi expuse la primul termen
de judecată.
Prin sentința civilă nr. 641 din 18
octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost respinsă
contestația, reținând că nu există motive care să conducă la anularea
dispoziției nr. 153/2005 emisă de intimata Primăria orașului Ocnele Mari.
Împotriva acestei sentințe, a
formulat apel contestatoarea L.M., susținând că în mod greșit instanța de fond
a respins acțiunea, cu motivarea că aceasta nu a depus acte doveditoare.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă,
prin decizia nr. 22/A din 8 februarie 2006, a admis apelul declarat de
contestatoarea L.M., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre
rejudecare la instanța de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel, a reținut, în esență, că odată cu notificarea contestatoarea a depus
toate actele doveditoare în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acte ce nu au
fost analizate nici de unitatea deținătoare căreia i s-a adresat notificarea și
nici de instanță.
Împotriva acestei decizii, Primarul orașului
Ocnele Mari, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C.
proc. civ., susținând că toate actele doveditoare se aflau depuse într-un alt
dosar ce a format obiectul Legii nr. 112/1995.
Prin adresele nr. 3566 din 26 iulie
2001, 6499 din 13 decembrie 2001 și 330 din 21 ianuarie 2004, a înștiințat pe
notificatori, că dosarul la care se făcea referire fusese înaintat Comisiei
Județene de Aplicare a Legii nr. 112/1995, de pe lângă Consiliul Județean
Vâlcea.
Rămânând în pasivitate,
notificatorii nu au făcut dovada că au depus actele doveditoare privind dreptul
de proprietate al defunctului Ș.B.D. asupra imobilului din litigiu, astfel că
dispoziția a fost emisă pe baza actelor existente.
Recursul nu este întemeiat.
Dispozițiile înscrise în art. 304
pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocate de recurent, nu sunt incidente în cauză.
Termenul prevăzut de art. 22 din
Legea nr. 10/2001, pentru depunerea actelor doveditoare, este un termen de
recomandare și nu unul de decădere.
Art. 22, astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele doveditoare pot fi depuse până la
data soluționării notificării.
Stabilirea momentului până la care contestatoarea
putea să depună actele doveditoare privind dreptul de proprietate, nu înseamnă
implicit că instanța investită cu soluționarea contestației nu poate administra
probele necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt.
Sub acest aspect, instanța de fond,
nu a făcut nici un demers pentru a solicita actele depuse de contestatoare,
enumerate în cuprinsul dispoziție atacate cât și în conținutul notificării,
astfel încât instanța de apel, corect a aplicat dispozițiile art. 297 alin. (1)
C. proc. civ.
Pe de altă parte, soluționarea
contestației doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa procedurii
administrative, ar echivala cu o îngrădire a accesului la justiție și a
dreptului la un proces echitabil, recunoscut prin art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, recursul fiind
nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca
atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de Primarul orașului Ocnele Mari împotriva deciziei nr. 22/A din 8
februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 14 septembrie 2006.