ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5024/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin sentința

penală nr. 51 din 9 martie 2006, a respins contestația la executare, formulată

de condamnatul

N.G.

împotriva

sentinței penale nr. 59 din 21 aprilie 2005 pronunțată de același tribunal.

Prima instanță a motivat că cererea prin

care condamnatul critică evaluarea probelor administrate și individualizarea

pedepsei aplicate nu se regăsesc printre cazurile enumerate în art. 461 lit. a)

– e) C. proc. pen., care îndreptățesc părțile să formuleze contestație la

executare.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul, iar Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 436/ A din 29 mai 2006,

constatând că sentința este legală și temeinică a respins apelul, ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Jilava, a declarat

recurs pe care nu l-a motivat. În fața instanței de recurs a reiterat aceleași

motive, greșita evaluare a probelor și individualizarea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

instanțele au reținut că N.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani

închisoare și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., hotărâre

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5047 din 9 septembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

S-a mai reținut și motivat că

aspectele invocate nu se înscriu în cazurile prevăzute de art. 461 lit. a) – d)

C. proc. pen., iar pe calea contestației la executare nu este posibilă

reformarea hotărârilor judecătorești definitive sub aspectul problemelor de

fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat cum ar fi stabilirea situației de

fapt, vinovăția și regimul sancționator.

În recursul formulat, condamnatul

este nemulțumit de evaluarea probelor și pedeapsa aplicată pe care o consideră

prea severă.

Se constată că motivele invocate nu

se înscriu în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen.,

situație în care hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice, recursul

urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

2 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.G.

împotriva deciziei penale nr. 436/ A din 29 mai 2006 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2006.