ÎCCJ, Decizia nr. 42/2012

Asupra

contestației la executare de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5

Judecători la data de 14 decembrie 2011 contestatorul G.B.P. a arătat

că înțelege să conteste Decizia nr. 658 din 25 octombrie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 9 Judecători, solicitând anularea obligației impuse în

sarcina sa, de plată a cheltuielilor judiciare către stat.

Din verificarea

actelor dosarului se constată că prin Decizia nr. 658 din 25

octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Completul de 9 Judecători, a fost respins ca tardiv

recursul declarat de petentul G.B.P. împotriva sentinței nr. 2072 din 2

decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8381/1/2009, a fost

obligat recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de recurs a reținut

că petentul a declarat recurs împotriva sentinței nr. 2072 din 2

decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, la data de 16 aprilie 2010, cu

depășirea termenului de 10 zile prevăzut de legea

procesuală care, pentru petentul prezent la dezbaterea în primă

instanță a cauzei, curge de la data de 2 decembrie 2009 și expiră

la 14 decembrie 2009.

Examinând cererea

formulată cu prioritate prin prisma admisibilității acesteia se

constată că este inadmisibilă și va fi respinsă,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale se poate face în

cazurile expres prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.,

competența de soluționare revenind instanțelor indicate potrivit

art. 461 alin. (2) și (3) C. proc. pen., conform procedurii

reglementată de art. 460 C. proc. pen.

Contestația la

executare este un mijloc jurisdicțional prin intermediul căruia se

soluționează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a

hotărârilor penale definitive și poate fi întemeiată pe unul

dintre motivele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art.

461 alin. (1) C. proc. pen., respectiv:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este

îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare;

c) când se

ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se

invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă

cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice

alt incident ivit în cursul executării”.

Totodată, C. proc.

pen. reglementează posibilitatea contestației privitoare la

dispozițiile civile ale hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv,

contestația privitoare la amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).

În cauza dedusă

judecății contestatorul a criticat hotărârea atacată sub

aspectul stabilirii obligației de plată a cheltuielilor judiciare,

solicitând „anularea” acesteia.

Din verificarea

actelor dosarului se constată că, în speță, nu era incident

niciunul dintre cazurile de contestație la executare expres și

limitativ reglementate de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

hotărârea atacată fiind clară, în ceea ce privește cheltuielile

judiciare, iar dispozitivul acesteia, neechivoc.

De altfel, în ceea ce

privește cheltuielile judiciare, C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții

referitoare la posibilitatea formulării unei contestații la

executare, neputându-se aplica prin analogie dispozițiile art. 463 sau art.

464 C. proc. pen., menționate anterior.

Așa fiind,

criticile formulate de contestator neputând fi circumscrise cazurilor expres

și limitativ reglementate de dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) -

d) C. proc. pen., cererea adresată instanței nu îndeplinește

condițiile de admisibilitate prevăzute de lege fiind, pe cale de

consecință, inadmisibilă.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 460, raportat la art. 461 C.

proc. pen., contestația la executare formulată va fi respinsă,

ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de

contestatorul G.B.P. împotriva Deciziei nr. 658 din 25 octombrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 4878/1/2010.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2012.