ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de

Pensii Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea

nr. 709 din 27 octombrie 2003, emisă de pârâtă și să se constate că acesta

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 16

septembrie 1952 - 31 decembrie 1953.

În motivare, reclamantul a

arătat că a lucrat în detașamentele de muncă la U.M. nr. 04327, U.M. nr. 03679 și apoi, începând cu data de 16 mai 1952, până la 21 mai 1953, a fost la detașamentul de muncă de la Lipova, județul Timiș, iar de la această dată, până la 6

iunie 1953, la detașamentul de muncă din Buzău, urmând ca până la 31 decembrie

1953 să funcționeze la detașamentul Vulcani-Petroșani.

Prin sentința nr. 40 din 10

februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.D., a anulat hotărârea nr. 709

din 27 octombrie 2003, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 16 iunie 1952 - 31 decembrie 1953

și a obligat-o pe pârâtă să-i acorde aceste drepturi, începând cu data de 1

septembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut, în esență, că, începând cu data de 16 iunie 1952, reclamantul a lucrat

ca mână de lucru la U.S.C., U.M. Buziaș, U.M. nr. 231 Boteni și Detașamentul

702 Vulcani, unități militare care se regăsesc în Detașamentele din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

susținut că în mod greșit instanța de fond i-a acordat reclamantului, calitatea

de beneficiar al Legii nr. 309/2002, întrucât acesta nu a făcut dovada că

unitățile militare unde și-a desfășurat activitatea, ca „mână de lucru”, fac

parte din detașamentele de lucru ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.

A mai susținut recurenta că

instanța de fond nu a făcut distincție între persoanele care au prestat

diferite activități pe timpul îndeplinirii serviciului militar în cadrul

armatei române și cele care au făcut parte din detașamentele organizate în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, cărora li se aplică prevederile Legii nr.

309/2002.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este fondat, pentru considerentele următoare:

Conform dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor, care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă, în perioada menționată.

Stabilirea drepturilor

prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit art. 6 alin. (2) din

lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din

adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405

Pitești.

Pentru a putea beneficia de

drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele condiții: să fie cetățean român, să fi efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii

și perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 - 1961.

Prin adresa nr. 10801,

eliberată la data de 23 noiembrie 2005, Ministerul Apărării Naționale - U.M.

nr. 02405 Pitești precizează că U.M. nr. 04327, U.M. nr. 03679, U.R. nr. 145

Buzău, 231 Dorna nu figurează în tabelul cu evidența detașamentelor de muncă care

au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, din livretul militar al

reclamantului, rezultă că acesta a satisfăcut stagiul militar chiar la

unitățile militare precizate anterior prin adresa comunicată de către U.M. nr. 02405

Pitești.

Pe de altă parte, instanța

de fond face referire la tabelul în care se evidențiază detașamentele de muncă

care aparțin Direcției Generale a Serviciului Muncii, tabel care nu se

regăsește printre înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Toate aceste considerente

conduc la împrejurarea că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică

și nelegală, întrucât nu au fost administrate suficiente dovezi, care să

justifice soluția că reclamantul întrunește cerințele Legii nr. 309/2002,

pentru a putea beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ.

Cu ocazia rejudecării, se va

urmări completarea materialului probator administrat, pentru a se stabili cu

claritate în ce măsură reclamantul îndeplinește condițiile cerute de lege.

Înalta Curte constată că

recursul este fondat și urmează să îl admită și, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de pensii Dolj împotriva sentinței nr. 40 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2006.