ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 11 februarie 2005,

Asociația C. locuitorilor din Bauțarul de Sus, jud. Caraș Severin a sesizat

Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș cu privire la nelegalitatea

contractului de donație nr. 2 din 10 februarie 2004 autentificat de notarul public

S.G. din Caransebeș.

S-a susținut, în esență, că

donatorul T.G. a înstrăinat prin acest contract de donație un teren agricol

asupra căruia nu s-a dezbătut succesiunea, teren menționat în Titlul de

proprietate nr. 1561 din 21 iunie 2002, Anexa 54, poziția 154.

În acest document se prevedea însă

că la poziția respectivă donatorul T.G. deținea drept de proprietate pentru 4

ha și nu pentru 16,67 ha așa cum el a prezentat titlul de proprietate la

aceeași poziție.

Obiectul donației către donatorul T.G.

l-a constituit suprafața de 16,67 ha din care 11,28 ha teren cu vegetație

forestieră și 5,39 ha teren agricol.

C. a produs actul agricol în care la

poziția 154 din Anexa 54, donatorul figura cu 4 ha, iar acesta a prezentat

același act în copie, în care la aceeași poziție el figura cu 16,67 ha teren.

Prin ordonanța nr. 338/P/2005 din 14

februarie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și-a declinat

competența de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, întrucât plângerea penală se referea și la notarul public S.G. pentru

faptele prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.

Prin rezoluția nr. 44/P/2005 din 27

iunie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea

urmăririi penală față de S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și 289 C.

pen., și a declinat competența de soluționare a cauzei față de T.G. către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș.

Urmare a plângerii împotriva

soluției, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a admis plângerea, a infirmat parțial soluția în sensul completării

rezoluției nr. 44/P/2005 din 27 iunie 2005 cu dispoziția declinării cauzei și

pentru cercetarea lui C.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 289 C. pen. (rezoluția nr. 1015/II/2/2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara).

Această rezoluție a fost atacată cu

plângere la Curtea de Apel Timișoara de către S.P.T. președintele C. Băuțarul

de Sus.

Prin sentința penală nr. 100/ PI din

21 noiembrie 2005, instanța în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., a admis plângerea, a desființat rezoluțiile nr. 44/P/2005 și

1015/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus

trimiterea cauzei aceluiași parchet în vederea începerii urmăririi penale față

de notarul public S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și 289 C. pen.,

T.G. și C.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C.

pen.

Instanța, sesizată cu plângerea lui

S.P.T., a considerat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.G.

s-a făcut cu ignorarea actelor premergătoare efectuate, că nu s-au făcut

verificări cu privire la modul în care acesta a procedat la autentificarea

contractului de donație, a modului cum s-a realizat donația, a diferențelor de

suprafețe dintre cele două exemplare prezentate de părți cu privire la același

titlu, aceeași anexă și aceeași poziție.

Este criticată, de asemenea,

declinarea competenței dispusă prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale,

fiind încălcate în concepția instanței prevederile art. 33 lit. b) și art. 38 C.

proc. pen., existând indicii temeinice că două sau mai multe infracțiuni au

fost comise prin același act de mai multe persoane dintre care una, datorită

calității sale de notar public atrage competența de cercetare de către

Parchetul Curții de Apel Timișoara.

Împotriva sentinței au declarat

recursuri C.G., T.G. și S.G.

În esență ei, invocând cazurile de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 11, 17

1

și 18 C. proc.

pen., susțin admiterea recursului pentru următoarele motive:

intimatului S.P.T. care nu a făcut dovada vătămării drepturilor sau intereselor

sale legitime. Același lucru este susținut și în raport de C. Băuțarul de Sus.

dat cu încălcarea prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., întrucât

petentul s-a adresat instanței înainte de soluționarea plângerii împotriva

soluției de procurorul ierarhic superior celui care a dat soluția de neîncepere

a urmăririi penale.

soluției pe care a adresat-o conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

urmăririi penale dată prin rezoluția nr. 44/P/2005 este legală și temeinică,

neexistând probe sau indicii că ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea

penală, conduita lor înscriindu-se în limitele impuse de dispozițiile legale în

materie.

Recursurile declarate urmează a fi

respinse ca nefondate.

al Consiliului Director (sinonim cu Consiliul de Administrație) al C. Băuțarul

de Sus și este șeful întregii administrării a averii C.

Împreună cu consiliul director are

dreptul să intenteze acțiuni, să apere și să susțină interesele C. în justiție.

Aceste atribuțiuni sunt expres prevăzute în Statutul C. în art. 14 alin. (1), (2),

(3) și (4).

În acest fel se demonstrează

calitatea procesuală activă a intimatului, astfel că primul motiv invocat de

recurenți nu poate fi primit.

2, 3. Intimatul a luat cunoștință de

rezoluția nr. 44/P/2005 din 27 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, la data de 9 august 2005, iar la data de 22 august 2005, prin

adresa nr. 335 emisă de C. s-a adresat cu plângere împotriva soluției

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, deci

în termenul de 20 zile prevăzut de lege.

Ulterior, intimatul, nemulțumit de

soluționarea plângerii s-a adresat Curții de Apel Timișoara care, așa cum s-a

arătat, prin sentința penală nr. 100/ PI din 21 noiembrie 2005 a admis

plângerea lui S.P.T. și a trimis cauza la parchet în vederea începerii

urmăririi penale. Această hotărâre se referă în mod expres atât la rezoluția nr.

44/P/2005 cât și la rezoluția nr. 1015/II/2 a Parchetului Curții de Apel

Timișoara prin care s-a admis plângerea împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale. Rezultă fără dubiu că instanța a avut în vedere la

pronunțarea soluției și plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, astfel că au fost respectate condițiile cerute de textul de

la art. 278

1

C. proc. pen.

legală și temeinică.

Curtea de Apel Timișoara a stabilit

că la dosar există indicii că s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală,

atât din partea notarului S.G. cât și a celorlalte două persoane, T.G. și C.G.

Astfel, T.G. a solicitat în mai

multe rânduri, în ianuarie 2004 eliberarea unor copii xerox de pe titlurile de

proprietate, Anexa 54.

Notarul S.G. nu a solicitat Statutul

C. care, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (6) din Legea nr. 1/2000

interzice înstrăinarea cotelor părți unor persoane din afara acestei forme

asociative [(art. 911 alin. (3) din Statut)].

De asemenea, deși avea obligația,

notarul nu a cerut părților acte originale ci a autentificat contractul de

donație după copii xerox care prezentau cel puțin dubii chiar la poziția care

se referea la donator.

În consecință, hotărârea Curții de

Apel Timișoara este legală și temeinică, motiv pentru care recursurile

declarate vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de intimații C.G., S.G. și T.G. împotriva sentinței penale nr. 100/ PI

din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă pe recurenții intimați să

plătească statului câte 60 RON, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 martie 2006.