ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 235 din 12 octombrie

2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul D.A. împotriva rezoluției nr. 521/P/2008 din 16 martie 2009 și a

rezoluției nr. 435/II/2/2009 din 8 mai 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

Instanța a reținut că

petiționarul D.A. a formulat mai multe plângeri pentru infracțiunile prev. de

art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen., pretins săvârșite de ofițerul de

poliție I.M. de la Biroul de poliție al orașului Băile Herculane, subofițerii

B.I. și I.B. de la Postul de poliție al com. Cornereva, jud. Caraș-Severin,

precum și de către procurorii C.I.F. și A.M.

Petiționarul a

reclamat că lucrătorii de poliție și-au îndeplinit abuziv îndatoririle de

serviciu cu ocazia efectuării arestărilor în Dosarele înregistrate sub nr.

1049/P/2005 și nr. 205/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș,

înaintându-le cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale.

La rândul lor,

procurorii sus-menționați au confirmat propunerile polițiștilor, favorizându-i

pe cei față de care s-a dat aceste soluții.

Urmare actelor

premergătoare efectuate, prin rezoluția nr. 521/P/2008 din 16 martie 2009,

Tribunalul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii polițiști și procurori - constatând că faptele nu

există.

Astfel, în Dosarul

nr. 1049/P/2005, procurorul C.S. a dispus neînceperea urmăririi penale față de

L.I. ș.a. și disjungere în raport de alte persoane, sub aspectul infracțiunilor

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 97 și art. 98 din Legea nr. 26/1996.

Cauza a fost

instrumentată de inspectorul de poliție I.M., care a propus neînceperea

urmăririi penale.

În esență,

făptuitorii au fost reclamați că, prin activitățile lor au contribuit la despădurirea

unor terenuri aparținând petiționarului, care reclamă un prejudiciu de 1

miliard lei.

Soluția adoptată de

procuror a fost supusă controlului judiciar, plângerile și cererile

petiționarului fiind, respinse, succesiv, prin rezoluția nr. 107/II/2/ din 21

februarie 2006 a prim-procurorului unității, Sentința penală nr. 306 din 27

martie 2006 a Judecătoriei Caransebeș și Decizia penală nr. 358 din 17

octombrie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin.

În Dosarul nr.

295/P/2008, procurorul A.M. a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.N.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 32 din O.U.G. nr. 96/1998.

În cauză, cercetările

au fost efectuate de agentul șef adjunct B.I., care a propus neînceperea

urmăririi penale.

Petentul l-a reclamat

pe făptuitor pentru fapta de a fi tăiat și sustras arbori nemarcați, de pe

terenul proprietate, în perioada anilor 2001 - 2006.

Soluția de neurmărire

a fost motivată prin aceea că, în realitate, terenul respectiv a fost cumpărat

de D.N. de la petent prin antecontract olograf iar ulterior, prin Sentința

civilă nr. 464 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Caransebeș, petiționarul a

fost obligat să încheie actul de vânzare în forma prescrisă de lege.

Plângerea petentului

împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 819/II/2/ din 30

decembrie 2009 a prim-procurorului C.I.F.

Instanța a mai

reținut că plângerea petiționarului D.A., formulată în temeiul art. 275/278 C.

proc. pen. împotriva rezoluției de neurmărire nr. 521/P/2008 din 16 martie

2009, a fost respinsă prin rezoluția nr. 435/II/2/2009 din 8 mai 2009 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Plângerea adresată

judecătorului de către petiționar, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., a fost respinsă, așa cum s-a arătat, ca nefondată, prin Sentința penală

nr. 235 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Instanța a constatat

că petiționarul este nemulțumit de activitatea polițiștilor și a procurorilor

în instrumentarea cauzelor fără însă să fi făcut referire la aspecte concrete

din care să rezulte abuzurile pretins săvârșite de aceștia, neputându-se reține

vreo împrejurare care să confirme comiterea infracțiunilor reclamate.

Hotărârea penală

sus-menționată a fost atacată de petiționar cu recurs, nemotivat în scris și

nesusținut oral.

Verificând hotărârea

atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Făptuitorii intimați

- polițiști și procurori - au fost învestiți în efectuarea actelor

premergătoare la plângerile petiționarului și, respectiv, soluționarea

cauzelor.

Controlul ierarhic al

soluțiilor de neurmărire a fost efectuat legal iar în una dintre cauze -

Dosarul nr. 1049/P/2005 - s-au pronunțat, definitiv și instanțele de judecată

prin respingerea plângerii petiționarului.

Din nicio

împrejurare, după cum nici din plângerile petiționarului, nu rezultă date sau

indicii că lucrătorii de poliție sau procurorii să fi acționat abuziv în exercitarea

atribuțiilor de serviciu ori să fi îndeplinit acte de natură să-i favorizeze pe

cei reclamați.

Împrejurarea că

soluțiile adoptate în plângerile sale îl nemulțumeau pe petiționar nu poate

constitui, prin ea însăși, temei de declanșare a urmăririi penale față de

intimați.

Neconstatând vreun

motiv de nelegalitate ori de netemeinicie a hotărârii atacate, recursul

petiționarului D.A., urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul D.A. împotriva Sentinței penale nr.

235 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2010.