ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1141/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1141/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de
față ;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 2/P din 12 ianuarie 2008 a
Curții de Apel Timișoara, a fost respinsă plângerea formulată de petentul I.V. împotriva
rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 1027/II/2/2008
din 10 octombrie 2009.
În motivarea acestei sentințe,
se rețin următoarele :
La data de 18 iulie 2008
petentul I.V. a depus plângere împotriva făptuitorilor C.M., prim-procuror la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, A.M., procuror la același parchet
și P.G.V., la I.P.J. Reșița, prin care solicită efectuarea de cercetări sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 259, art. 264 C.
pen., fapte care constau în aceea că cele trei persoane, în calitatea pe care o
au, și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, favorizând pe
numiții T.G. și T.I. în Dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș
cu nr. 1147/P/2008 și 1887/P/2007.
Prin rezoluția parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 306/P/2008 din data de 11 septembrie
2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori, sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 259, art. 264 C.
pen.
Împotriva acestei rezoluții
petentul a formulat plângere care a fost respinsă de Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Curtea de apel prin rezoluția nr. 1027/II/2/2008 din
data de 10 octombrie 2008.
Examinând cele două
rezoluții ale parchetului, se constată că sunt temeinice și legale și nu există
nici un motiv de desființare a lor.
Cu privire la Dosarul nr. 1147/P/2008,
se constată că se află în supravegherea procurorului A.M. care nu a dat o
soluție, cauza aflându-se la Poliția Băile Herculane pentru cercetări față de T.G.
ș.a.
În Dosarul nr. 1887/P/2006
petentul figurează ca învinuit, iar cercetările au fost finalizate, astfel că
prin rezoluția din data de 14 mai 2006 procurorul A.M. a dispus încetarea
urmăririi penale față de petent pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
290 alin. (1) C. pen. și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor pentru
infracțiunile prevăzute de art. 291 și art. 215 C. pen. în Dosarul nr. 1016/P/2007.
În acest din urmă dosar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și
aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 700 lei pentru infracțiunea
prevăzută de art. 215 C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală pentru
infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., în temeiul prevăzut de art. 291 C.
pen.
Petentul a atacat, în
condițiile prevăzute de art. 278
1
C. proc. pen., soluția
procurorului cu plângere, care a fost respinsă inclusiv de instanța de
judecată, așa cum rezultă din sentința penală nr. 226/2008 pronunțată de
Judecătoria Caransebeș.
Cu privire la activitatea P.V.,
se reține că, în baza rezoluției motivate emisă de procuror în Dosarul nr. 1887/P/2006,
a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică. Însă nu se poate reține
că și-a încălcat atribuțiile de serviciu sau și le-a îndeplinit în mod
defectuos cu ocazia întocmirii acestui act.
Petentul nemulțumit de
această sentință, pentru motivele invocate în plângerea sa, în termenul legal,
a introdus recursul de față. Astfel a cerut a i se admite recursul, a se casa
hotărârea atacată și rejudecând să i se admită plângerea și să se desființeze
rezoluțiile procurorului.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea
atacată precum și rezoluțiile procurorului pe baza actelor premergătoare
întocmite, reține că petentul, a apreciat că prevederile art. 278
1
C.
proc. pen. l-ar putea ajuta, să schimbe o sentință civilă, dată, în Dosarul
civil nr. 4449/2006 a Judecătoriei Caransebeș, ce îl nemulțumește.
Cum, după verificarea și,
din oficiu, a hotărârii atacate, se reține că, instanța de fond, a constatat
temeinic, că persoanele reclamate de petent și-au exercitat atribuțiile de
serviciu legal, sentința penală nr. 2/PI din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel
Timișoara, va fi menținută, ca temeinică și legală.
Ca atare, recursul
petentului urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 278
1
alin.
(1)0 C. proc. pen. și art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica și dispozițiile
art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul I.V. împotriva sentinței penale nr. 2/PI din 12
ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2009.