ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra conflictului negativ de
competentă de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 804/2005,
Tribunalul Covasna, sesizat cu litigiul de față, respectiv restituirea către
reclamantă a unei sume de bani reținute nelegal prin majorarea cotei
procentuale de reducere a inflației, a admis excepția de necompetență materială
invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii, în
favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Această
soluție a fost motivată pe dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002,
considerându-se că magistrații în astfel de litigii au deschisă calea unei
proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun.
Curtea de Apel București, prin
sentința civilă nr. 2093/2005, a admis excepția de necompetență materială și a
declinat competența în favoarea Tribunalului Covasna, secția litigii de muncă,
apreciind că reclamanta nu a contestat modul de stabilire a drepturilor
salariale, ci a solicitat plata unor sume de bani reținute greșit ca urmare a
acordării diplomei „Meritul Judiciar”.
Sesizată fiind Înalta Curte de
Casație și Justiție, cu conflictul negativ de competență ivit între cele două
instanțe, constată următoarele:
Instanța competentă să soluționeze
litigiile având ca obiect obligarea Ministerului Public sau a instanțelor judecătorești
să restituie sume de bani reținute cu titlu de impozit, urmare a majorării
cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzute de art. 109 din Legea nr.
92/1992, prin acordarea distincțiilor, „Meritul Judiciar”, este tribunalul,
întrucât litigiul nu este de natură fiscală, fiind aplicabile dispozițiile
dreptului comun în materia raporturilor juridice de muncă.
Prin această acțiune nu se contestă
o decizie sau o dispoziție de imputare în sensul Codului de procedură fiscală
și nici vreun act, potrivit legii contenciosului administrativ.
Prin urmare, în speță nu pot fi
aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 177/2002, art. 42, pentru că reclamanta nu
contestă stabilirea drepturilor salariale, ci faptul că impozitul nu a fost
corect calculat.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte de Casație Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind
pe I.M. și Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna,
în favoarea Tribunalului Covasna, ca instanță de dreptul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe I.M. și Ministerul Justiției, Curtea de Apel Breșov și
Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, ca instanță de dreptul
muncii.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 martie 2006.