ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 228/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

22 octombrie 2004, reclamanta SC A.C.M. SRL Timișoara cheamă în judecată pe

pârâtele SC C.M.B. SA Bocșa prin lichidator SC M. SRL Constanța și SC W.I. SRL

Bocșa solicitând instanței constatarea nulității absolute a licitațiilor prin

care au fost adjudecate, la data de 15 octombrie 2004, activele „Incinta C.M.B.”

și „Stocuri, producție neterminată, materiale, obiective de inventar, produse

finite”, nulitatea absolută a procesului verbal de licitație pentru activele menționate

din data de 15 octombrie 2004, nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare a respectivelor active și repunerea părților în situația

anterioară încheierii lor, în cazul în care aceste contracte au fost deja

încheiate între cele două pârâte, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2990

din 25 noiembrie 2004, Tribunalul Caraș-Severin respinge acțiunea reclamantei

reținând că licitația din data de 15 octombrie 2004 a fost organizată în

conformitate cu prevederile legale în materie aplicate corespunzător la

vânzarea de active în procedura de lichidare voluntară, așa cum a fost precizat

în anunțurile de vânzare, depunându-se de către ofertanți toate documentele în

termen legal, fiind afișată lista privind ofertanții acceptați și consemnându-se

corect în procesele verbale, iar adjudecarea fiind legal realizată de către

ofertantul care a oferit prețul activelor, așa cum a fost consemnat în

procesele verbale din data licitației; mai reține instanța că depunerea de

către adjudecatar a creanței sale garantate asupra debitoarei atât în contul

garanției de participare la licitație cât și, ulterior, drept preț este legală,

făcându-se în conformitate cu prevederile art. 179 din H.G. nr. 577/2002 și

având acordul scris în acest sens al creditorilor de același rang, respectiv cu

creanțe garantate.

Prin decizia civilă nr. 51/ A

din 28 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței de mai sus, reținând că prima instanță a motivat hotărârea

pronunțată atât în fapt cât și în drept, respectând și dispozițiile art. 40 din

Legea nr. 137/2002 cu privire la termenul de soluționare incident în cauză,

precum și că nu se pot califica drept cauză ilicită sau fraudă la lege

încălcările unor dispoziții legale invocate de apelantă sau neregulile

semnalate de aceasta ca fiind intervenite cu ocazia organizării licitației și

până la încheierea contractelor de vânzare cumpărare active cu adjudecatarul.

Împotriva deciziei

menționate reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,

modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fondul cauzei admiterea apelului

și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtelor

intimate, în solidar.

În susținerea recursului său

recurenta arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină

atunci când constată că sentința pronunțată de instanța de fond a fost motivată

atât în fapt cât și în drept, precum și că motivele sale de apel nu au fost

examinate punctual.

Recurenta reproșează

instanței de recurs că a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., când nu a examinat excepția tardivității întâmpinării

invocată de reclamantă; precum și a dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și ale H.G.

nr. 577/2002 când a ignorat că licitația s-a desfășurat cu încălcarea

programului orar stabilit de dispozițiile legale evocate, ca și a dispozițiilor

art. 445 alin. (2) C. proc. civ., când a reținut că acordul scris al tuturor

creditorilor de același rang privind depunerea creanței drept preț ar fi fost

obținut de adjudecatar anterior momentului licitației; recurenta critică

instanța de apel și pentru încălcarea dispozițiilor art. 179 din H.G. nr.

575/2002 întrucât a reținut ca posibilă prezentarea de către adjudecatar a

creanței sale asupra debitoarei și ca garanție de participare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata pârâtă SC C.M.B. SA prin lichidator solicită respingerea

recursului ca nefondat apreciind că atât sentința instanței de fond cât și

decizia recurată sunt legale și temeinice și cuprind în totalitate motivele pe

care se sprijină, că recurenta nu a oferit nici măcar prețul de pornire al

licitației, pentru unul dintre active, iar pentru cel de al doilea nu a oferit

prețul minim de adjudecare conform legii. Susține intimata pârâtă că recurenta

reclamantă și-a însușit condițiile și regulamentul de participare la licitație,

s-a înscris fără a face obiecții referitoare la nerespectarea normelor legale

imperative ce reglementează o asemenea licitație.

Recursul nu este fondat.

Examinarea deciziei

instanței de apel conduce la concluzia că aceasta este motivată, instanța

examinând, în esență, toate motivele de apel și înlăturându-le întemeiat și

argumentat; corect a reținut instanța de apel și că sentința instanței de fond

a fost la rândul ei, motivată atât în fapt cât și în drept. Se constată, de

asemenea, că instanța fondului a pus în vedere pârâților să formuleze

întâmpinare care a fost înregistrată înainte de termenul de dezbateri în fond

din 23 noiembrie 2004, astfel că, văzând și dispozițiile art. 118 alin. (3) C.

proc. civ., aceasta nu poate fi considerată tardivă, aspectul fiind de altfel

examinat de instanța de fond care a și respins excepțiile formulate și fiind

implicit avut în vedere și în decizia recurată.

Cât privește observarea

legislației aplicabile se constată că în mod corect instanța de apel a reținut

că licitația în cauză s-a organizat și s-a desfășurat cu respectarea

prevederilor legale invocate de recurenta reclamantă, ofertanții participanți

la licitație, inclusiv adjudecatarul, depunând toate actele prevăzute de art. 35

din H.G. nr. 577/2002 iar adjudecatarul depunând și acordul celorlalți

creditori de același rang referitor la realizarea adjudecării în contul

creanței sale față de societatea în lichidare, respectându-se astfel, totodată,

și cerințele stabilite de Regulamentul de participare la licitația pentru

vânzarea bunurilor din patrimoniul menționatei societăți.

Cât privește nerespectarea

strictă a orarului de desfășurare a licitației reproșată de către recurentă se

constată că aceasta nu a prejudiciat pe ofertanții selectați întrucât

succesiunea etapelor a fost riguros observată iar întârzierea de câteva ore, a

fost determinată nu de către adjudecatar ci de o întârziere de deplasare a

unuia dintre membrii comisiei de licitație. Se constată, de asemenea că, așa

cum a reținut și instanța de apel, documentele prevăzute de art. 35 din H.G. nr.

577/2002 au fost depuse de adjudecatar cu respectarea termenelor prevăzute de

normele evocate, singurul document depus în ziua licitației, dar înainte de

ținerea acesteia, fiind acordul scris al celorlalți creditori de același grad

cu adjudecatarul privind licitarea în contul creanței deținute asupra

societății în lichidare, document în legătură cu care Regulamentul licitației

nu prevede obligația de a fi depus cu un anumit termen limită înaintea datei

licitației.

Mai mult, din examinarea

proceselor verbale de licitație, din data de 15 octombrie 2004, rezultă că

însăși recurenta a depus unele documente cerute de caietul de sarcini al

licitației în chiar ziua acesteia și nu cu o zi înainte cum pretinde recurenta

că ar fi fost imperativ de depus, fără ca aceasta să afecteze selectarea

recurentei pentru participare, precum și că recurenta nu a oferit prețul de adjudecare

pentru nici unul dintre activele în cauză fără a fi fost consemnată vreo

împiedicare imputabilă desfășurării licitației în acest sens.

Cât privește depunerea de

către adjudecatar drept garanție de participare la licitație a chiar creanței

sale asupra societății comerciale în lichidare se constată că legea prevede

numai cuantumul acestei garanții, neexistând vreo dispoziție imperativă care să

interzică depunerea creanței menționate dacă aceasta este egală sau depășește

cuantumul garanției precizate, cu atât mai mult cu cât art. 445 alin. (2) C.

proc. civ., permite creditorului urmăritor adjudecatar depunerea creanței sale

în contul prețului, în tot sau în parte.

Astfel fiind, se reține că

nici una dintre criticile formulate de recurentă nu poate fi primită, că

decizia recurată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia

urmând a fi respins ca nefondat, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.C.M. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 51/ A din 28 martie

2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.