ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 228/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 22 octombrie 2004, reclamanta SC A.C.M. SRL Timișoara cheamă în judecată pe pârâtele SC C.M.B. SA Bocșa prin lichidator SC M. SRL Constanța și SC W.I. SRL Bocșa solicitând instanței constatarea nulității absolute a licitațiilor prin care au fost adjudecate, la data de 15 octombrie 2004, activele „Incinta C.M.B.” și „Stocuri, producție neterminată, materiale, obiective de inventar, produse finite”, nulitatea absolută a procesului verbal de licitație pentru activele menționate din data de 15 octombrie 2004, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare a respectivelor active și repunerea părților în situația anterioară încheierii lor, în cazul în care aceste contracte au fost deja încheiate între cele două pârâte, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2004, Tribunalul Caraș-Severin respinge acțiunea reclamantei reținând că licitația din data de 15 octombrie 2004 a fost organizată în conformitate cu prevederile legale în materie aplicate corespunzător la vânzarea de active în procedura de lichidare voluntară, așa cum a fost precizat în anunțurile de vânzare, depunându-se de către ofertanți toate documentele în termen legal, fiind afișată lista privind ofertanții acceptați și consemnându-se corect în procesele verbale, iar adjudecarea fiind legal realizată de către ofertantul care a oferit prețul activelor, așa cum a fost consemnat în procesele verbale din data licitației; mai reține instanța că depunerea de către adjudecatar a creanței sale garantate asupra debitoarei atât în contul garanției de participare la licitație cât și, ulterior, drept preț este legală, făcându-se în conformitate cu prevederile art. 179 din H.G.

nr. 577/2002 și având acordul scris în acest sens al creditorilor de același rang, respectiv cu creanțe garantate. Prin decizia civilă nr. 51/ A din 28 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței de mai sus, reținând că prima instanță a motivat hotărârea pronunțată atât în fapt cât și în drept, respectând și dispozițiile art. 40 din Legea nr. 137/2002 cu privire la termenul de soluționare incident în cauză, precum și că nu se pot califica drept cauză ilicită sau fraudă la lege încălcările unor dispoziții legale invocate de apelantă sau neregulile semnalate de aceasta ca fiind intervenite cu ocazia organizării licitației și până la încheierea contractelor de vânzare cumpărare active cu adjudecatarul.

Împotriva deciziei menționate reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fondul cauzei admiterea apelului și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtelor intimate, în solidar. În susținerea recursului său recurenta arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină atunci când constată că sentința pronunțată de instanța de fond a fost motivată atât în fapt cât și în drept, precum și că motivele sale de apel nu au fost examinate punctual. Recurenta reproșează instanței de recurs că a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., când nu a examinat excepția tardivității întâmpinării invocată de reclamantă; precum și a dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și ale H.G. nr. 577/2002 când a ignorat că licitația s-a desfășurat cu încălcarea programului orar stabilit de dispozițiile legale evocate, ca și a dispozițiilor art. 445 alin. (2) C. proc. civ., când a reținut că acordul scris al tuturor creditorilor de același rang privind depunerea creanței drept preț ar fi fost obținut de adjudecatar anterior momentului licitației; recurenta critică instanța de apel și pentru încălcarea dispozițiilor art. 179 din H.G. nr. 575/2002 întrucât a reținut ca posibilă prezentarea de către adjudecatar a creanței sale asupra debitoarei și ca garanție de participare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC C.M.B. SA prin lichidator solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că atât sentința instanței de fond cât și decizia recurată sunt legale și temeinice și cuprind în totalitate motivele pe care se sprijină, că recurenta nu a oferit nici măcar prețul de pornire al licitației, pentru unul dintre active, iar pentru cel de al doilea nu a oferit prețul minim de adjudecare conform legii. Susține intimata pârâtă că recurenta reclamantă și-a însușit condițiile și regulamentul de participare la licitație, s-a înscris fără a face obiecții referitoare la nerespectarea normelor legale imperative ce reglementează o asemenea licitație. Recursul nu este fondat.

Examinarea deciziei instanței de apel conduce la concluzia că aceasta este motivată, instanța examinând, în esență, toate motivele de apel și înlăturându-le întemeiat și argumentat; corect a reținut instanța de apel și că sentința instanței de fond a fost la rândul ei, motivată atât în fapt cât și în drept. Se constată, de asemenea, că instanța fondului a pus în vedere pârâților să formuleze întâmpinare care a fost înregistrată înainte de termenul de dezbateri în fond din 23 noiembrie 2004, astfel că, văzând și dispozițiile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu poate fi considerată tardivă, aspectul fiind de altfel examinat de instanța de fond care a și respins excepțiile formulate și fiind implicit avut în vedere și în decizia recurată.

Cât privește observarea legislației aplicabile se constată că în mod corect instanța de apel a reținut că licitația în cauză s-a organizat și s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale invocate de recurenta reclamantă, ofertanții participanți la licitație, inclusiv adjudecatarul, depunând toate actele prevăzute de art. 35 din H.G. nr. 577/2002 iar adjudecatarul depunând și acordul celorlalți creditori de același rang referitor la realizarea adjudecării în contul creanței sale față de societatea în lichidare, respectându-se astfel, totodată, și cerințele stabilite de Regulamentul de participare la licitația pentru vânzarea bunurilor din patrimoniul menționatei societăți.

Cât privește nerespectarea strictă a orarului de desfășurare a licitației reproșată de către recurentă se constată că aceasta nu a prejudiciat pe ofertanții selectați întrucât succesiunea etapelor a fost riguros observată iar întârzierea de câteva ore, a fost determinată nu de către adjudecatar ci de o întârziere de deplasare a unuia dintre membrii comisiei de licitație. Se constată, de asemenea că, așa cum a reținut și instanța de apel, documentele prevăzute de art. 35 din H.G. nr. 577/2002 au fost depuse de adjudecatar cu respectarea termenelor prevăzute de normele evocate, singurul document depus în ziua licitației, dar înainte de ținerea acesteia, fiind acordul scris al celorlalți creditori de același grad cu adjudecatarul privind licitarea în contul creanței deținute asupra societății în lichidare, document în legătură cu care Regulamentul licitației nu prevede obligația de a fi depus cu un anumit termen limită înaintea datei licitației.

Mai mult, din examinarea proceselor verbale de licitație, din data de 15 octombrie 2004, rezultă că însăși recurenta a depus unele documente cerute de caietul de sarcini al licitației în chiar ziua acesteia și nu cu o zi înainte cum pretinde recurenta că ar fi fost imperativ de depus, fără ca aceasta să afecteze selectarea recurentei pentru participare, precum și că recurenta nu a oferit prețul de adjudecare pentru nici unul dintre activele în cauză fără a fi fost consemnată vreo împiedicare imputabilă desfășurării licitației în acest sens. Cât privește depunerea de către adjudecatar drept garanție de participare la licitație a chiar creanței sale asupra societății comerciale în lichidare se constată că legea prevede numai cuantumul acestei garanții, neexistând vreo dispoziție imperativă care să interzică depunerea creanței menționate dacă aceasta este egală sau depășește cuantumul garanției precizate, cu atât mai mult cu cât art. 445 alin. (2) C. proc.

civ., permite creditorului urmăritor adjudecatar depunerea creanței sale în contul prețului, în tot sau în parte. Astfel fiind, se reține că nici una dintre criticile formulate de recurentă nu poate fi primită, că decizia recurată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.C.M. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 51/ A din 28 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.