ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 227 din 26

noiembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 7030/2004,

a fost respinsă contestația numitului V.S. împotriva hotărârii nr. 158 din 24

iunie 2004, a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, din cadrul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul s-a adresat cu cerere Comisiei, pentru recunoașterea

calității sale de luptător în rezistența anticomunistă, la 16 ianuarie 2004,

dar termenul legal de solicitare a drepturilor întemeiate pe O.U.G. nr. 214/1999

expirase la 31 decembrie 2003.

Ca urmare, a apreciat instanța că în

mod legal, Comisia a respins cererea, ca tardivă, pe temeiul art. 5 din Legea nr.

670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002, înscrisurile depuse în cauză nefăcând

dovada existenței altei cereri, anterior datei de 16 ianuarie 2004, așa cum

susținuse contestatorul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, contestatorul-reclamant, reiterând în

motivare susținerile de fond din contestația depusă la prima instanță.

În esență, susține recurentul că

este îndreptățit la recunoașterea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, ca urmare a condamnării sale prin sentința penală nr. 169/1971,

a Judecătoriei Deta (dosar nr. 254/1971), pentru infracțiunea de a trece

fraudulos frontiera de stat a României, către Iugoslavia.

În ceea ce privește excepția

tardivității formulării cererii reținută de Comisie și apreciată ca temeinică

și legală de către instanța de fond, recursul reclamantului nu conține nici un

fel de argumente în motivare.

În recurs nu s-au formulat probe

noi.

Cererea nu se fondează.

Comisia special constituită în

cadrul Ministerului Justiției, pentru soluționarea cererilor formulate în

temeiul O.U.G. nr. 214/1999, a soluționat cererea recurentului pe o excepție

dirimantă corect reținută; ca urmare, nu a analizat în fond cererea.

Prima instanță, în exercitarea

controlului de legalitate și temeinicie asupra hotărârii comisiei, nu putea să

extindă acest control la fondul dreptului pretins. Ea a examinat corect

dovezile privind formularea tardivă a cererii la comisie, respingând acțiunea.

Curtea de față, învestită cu

soluționarea recursului, nu poate nici ea să exercite controlul asupra fondului

și a problemelor de drept material invocate în motivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.S., președinte

al S.I.D.O., secția română, împotriva sentinței civile nr. 227 din data de 26

noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.