ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 227 din 26 noiembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 7030/2004, a fost respinsă contestația numitului V.S. împotriva hotărârii nr. 158 din 24 iunie 2004, a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, din cadrul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul s-a adresat cu cerere Comisiei, pentru recunoașterea calității sale de luptător în rezistența anticomunistă, la 16 ianuarie 2004, dar termenul legal de solicitare a drepturilor întemeiate pe O.U.G. nr. 214/1999 expirase la 31 decembrie 2003. Ca urmare, a apreciat instanța că în mod legal, Comisia a respins cererea, ca tardivă, pe temeiul art. 5 din Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G.

nr. 64/2002, înscrisurile depuse în cauză nefăcând dovada existenței altei cereri, anterior datei de 16 ianuarie 2004, așa cum susținuse contestatorul. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, contestatorul-reclamant, reiterând în motivare susținerile de fond din contestația depusă la prima instanță. În esență, susține recurentul că este îndreptățit la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ca urmare a condamnării sale prin sentința penală nr. 169/1971, a Judecătoriei Deta (dosar nr. 254/1971), pentru infracțiunea de a trece fraudulos frontiera de stat a României, către Iugoslavia. În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii reținută de Comisie și apreciată ca temeinică și legală de către instanța de fond, recursul reclamantului nu conține nici un fel de argumente în motivare.

În recurs nu s-au formulat probe noi. Cererea nu se fondează. Comisia special constituită în cadrul Ministerului Justiției, pentru soluționarea cererilor formulate în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, a soluționat cererea recurentului pe o excepție dirimantă corect reținută; ca urmare, nu a analizat în fond cererea. Prima instanță, în exercitarea controlului de legalitate și temeinicie asupra hotărârii comisiei, nu putea să extindă acest control la fondul dreptului pretins. Ea a examinat corect dovezile privind formularea tardivă a cererii la comisie, respingând acțiunea. Curtea de față, învestită cu soluționarea recursului, nu poate nici ea să exercite controlul asupra fondului și a problemelor de drept material invocate în motivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.S., președinte al S.I.D.O., secția română, împotriva sentinței civile nr. 227 din data de 26 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.