ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3644/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2005 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, reclamanta SC S.L. SA Cluj cheamă în judecată pe pârâta SC K.I. SRL Cluj solicitând instanței arbitrale să oblige pe pârâtă la plata sumei de 34.005,74 dolari S.U.A., în echivalent în lei la cursul B.N.R. valabil la data plății, cu titlu de contravaloare marfă, cu cheltuieli de arbitrare.

Pârâta formulează pe lângă întâmpinare și cerere de chemare în garanție a pârâtei SC L. din Israel, o cerere reconvențională prin care solicită întâi admiterea în parte a acțiunii pentru suma de 15.074 dolari S.U.A., constatarea simulației la contractul de comision nr. 17/2004 prin deghizare parțială în ce privește lista de prețuri pentru bunurile livrate și modalitatea de plată a comisionului, iar, mai apoi, în principal, anularea scriptului numit „minută” pentru vicierea consimțământului prin eroare dirimantă asupra naturii actului juridic cu efectul restituirii comisionului de 2 % din valoarea produselor livrate, constatarea nulității clauzei „star del credere” din contractul de comision și din actul adițional și, în subsidiar constatarea că a respectat obligația asumată prin menționata clauză privind garantarea plății produselor livrate până la concurența sumei de 25.000 dolari S.U.A., plătind în plus 2.204,24 dolari S.U.A., sumă a cărei restituire o cere; solicită totodată cuantificarea provizionului cuvenit în temeiul clauzei „star del credere”, potrivit art. 412 C. com.

Prin hotărârea arbitrală nr. 7 din 24 februarie 2006, Tribunalul arbitral admite în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantă și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 28.334,24 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare marfă, cu 3.907,31 RON cheltuieli de judecată, admite în parte cererea reconvențională și constată nulitatea „Minutei” înregistrate sub nr. 2327 din 29 septembrie 2004 la reclamanta pârâtă reconvențională, obligă pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale 1.235,48 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare comision încasat nedatorat, cu 477,72 RON cheltuieli parțiale de judecată, dispunând compensarea sumelor datorate, până la concurența sumei celei mai mici, plățile urmând a se face în monedă națională la cursul de schimb din data plății.

La 16 martie 2006, reclamanta, pârâtă reconvențională, solicită, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) din Regulile de procedură arbitrală, completarea hotărârii cu pronunțarea soluției și asupra celorlalte capete de cerere formulate de reclamanta reconvențională.

Prin încheierea nr. 16 din 10 aprilie 2006, Tribunalul arbitral admite cererea și completează dispozitivul hotărârii nr. 7 din 24 februarie 2006 cu omisiunile datorate erorii sale, în sensul că, în plus, respinge cererea privind constatarea nulității clauzei „star del credere” inserată în contractul de comision nr. 10/2004 (scriptul inițial și actul adițional), respinge cererea privind radierea garanției suplimentare, ipotecă asupra apartamentului din Cluj Napoca conform contractului nr. 1017 din 23 septembrie 2004, respinge cererea privind obligarea reclamantei pârâtă reconvențională la plata sumei de 2.204,24 dolari S.U.A., în lei la data plății, cu titlu de plată suplimentară nedatorată, respinge cererea privind constatarea îndeplinirii de către pârâta reclamantă reconvențională a obligației „star del credere” inserată în conținutul contractului de comision nr. 10/2004 până la concurența sumei de 25.000 dolari S.U.A.

garantate, respinge cererea privind cuantificarea proviziunii speciale în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale și în sarcina reclamantei pârâtă reconvențională precum și plata acestei proviziuni speciale în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională, respinge cererea privind constatarea simulației contractului de comision nr. 17/2004 prin deghizare parțială în ceea ce privește lista de prețuri a bunurilor livrate și modalitatea de plată a comisionului, respinge cererea privind constatarea plății parțiale a sumelor restante. Împotriva hotărârii arbitrale și a încheierii de completare a acesteia, SC K.I. SRL formulează acțiune în anulare solicitând, în baza prevederilor art. 364 lit. d), e), f) și i) C. proc.

civ., admiterea acesteia, anularea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii introductive ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii reconvenționale și celorlalte cereri incidente, cu cheltuieli de judecată, precum și suspendarea executării hotărârii arbitrale până la judecarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prin sentința civilă nr. 290 din 26 iulie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC K.I. SRL împotriva hotărârii arbitrale și a încheierii de completare a hotărârii, menționate mai sus, respinge cererea de suspendare a hotărârii arbitrale menționate, cu 1.600 RON cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că nu verifică drept fundamentat nici unul dintre motivele de anulare invocate de reclamantă. Astfel, reține instanța, nu poate fi susținută nulitatea procedurii arbitrale câtă vreme art. 7 din contractul de comision nr. 10/2004 conține clauza compromisorie prin care părțile stabilesc competența de soluționare a litigiilor vizând validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea contractului în favoarea arbitrajului organizat de C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj, în conformitate cu Regulamentul și Regulile de procedură arbitrală ale acesteia, iar prin încheierea nr. 7 din 19 octombrie 2005, cu acordul și al reclamantei de față, Tribunalul arbitral a regularizat și numirea supraarbitrului, fiind consemnat și consimțământul părților de prelungire a termenului arbitrajului.

Reține instanța și că procedura de citare cu reclamanta a fost corect îndeplinită, dovada înfăptuirii acesteia prin afișare cu 5 zile înainte de soluționarea cererii de completare a hotărârii arbitrale aflându-se la dosar, respectându-se dispozițiile art. 362 C. proc. civ. Constată instanța că tribunalul arbitral a admis în parte cererea de arbitrare formulată de SC S.L. SA și tot în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta de față, din considerente și din dispozitivul hotărârii neputându-se reține că Tribunalul arbitral s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, necitarea proprietarei apartamentului ipotecat și disjungerea cererii de chemare în garanție neputând fi luate în considerare.

Față de alegerea de către părți a căii arbitrajului comercial și față de caracterul pe care au înțeles să-l dea hotărârii arbitrale instanța apreciază că cererea de suspendare a executării hotărârii nu poate fi admisă. Împotriva sentinței de mai sus reclamanta SC K.I. SRL declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța, aplicând prevederile art. 366 raportat la art. 364 și 304 1 C. proc. civ., să admită recursul și ca urmare să modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 7/2006 și a încheierii de completare nr. 16/2006 pronunțate de Tribunalul Arbitral de pe lângă C.C.I. Cluj. Mai solicită recurenta să se dispună suspendarea executării hotărârii arbitrale, cerere pe care ulterior nu o mai susține.

Recurenta critică sentința recurată ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legislației în vigoare, instanța ignorând că Tribunalul Arbitral a încălcat prevederile art. 364 lit. d), e), f) și i) C. proc. civ., raportate la normele din Regulamentul său de Arbitraj și reia în susținerea recursului său motivele și argumentările invocate prin acțiunea în anulare. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința recurată este legală și temeinică, instanța examinând cu aplicarea corectă a legii toate motivele acțiunii în anulare și stabilind, în concluzie, că aceasta nu este întemeiată. Recursul nu este fondat. Recurenta a invocat în susținerea acțiunii în anulare motivele prevăzute de art. 364 lit. d), e), f) și i) C. proc.

civ., fără însă a le argumenta detaliat și limitându-se la a relua prezentarea situației de fapt în principal. Astfel, în susținerea motivelor invocate, în acțiunea în anulare reclamanta recurentă arată că Tribunalul Arbitral a constatat că este neregulat alcătuit și în mod nelegal a procedat în regim de urgență la remedierea neregularității, trecând în continuare la judecarea cauzei, că nu a dispus citarea legală a proprietarei apartamentului din C.F.

64564 în condițiile în care s-a solicitat radierea acelei ipoteci asupra apartamentului său, fie și pentru opozabilitate, că a depășit termenul legal maxim prevăzut de normele legale în vigoare, termen care nu poate fi depășit chiar dacă părțile cad de acord asupra unui astfel de demers, că a disjuns cererea de chemare în garanție înlăturând astfel rolul și rostul acestei apărări, că a pronunțat o încheiere de completare a hotărârii fără îndeplinirea legală a procedurii de citare a sa, astfel că încheierea respectivă este nulă absolut, întrucât, ca urmare a citării viciate, a lipsit de la dezbaterea privind completarea hotărârii, iar nulitatea încheierii de completare a hotărârii face ca Tribunalul Arbitral să nu se fi pronunțat asupra tuturor cererilor și petitelor, găsindu-se în situația de minus petita ceea ce conduce la admiterea acțiunii în anulare și desființarea hotărârii arbitrale.

Deși motivele enumerate doar nu au fost corect încadrate în ipotezele prevăzute de art. 364 lit. d), e), f) și i) C. proc. civ., instanța le-a examinat minuțios, reținând corect că nu sunt întemeiate. Astfel, în mod corect a reținut instanța că procedura de citare cu reclamanta a fost corect îndeplinită pentru termenul de soluționare a cererii de completare a hotărârii arbitrale. Prin cererea de recurs, ca și prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, în mod suplimentar, reclamanta recurentă critică citația pentru lipsa semnăturii agentului procedural, reproșând și faptul că au fost încălcate nu numai prevederile art. 100 C. proc. civ. ci și ale art. 44 alin. (1) din Regulile de Procedură Arbitrală întrucât comunicarea citației nu s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Din examinarea actelor aflate în dosarul Tribunalului Arbitral se constată că pentru toate termenele de judecată citarea părților s-a făcut prin agent procedural, așa cum permit și dispozițiile art. 44 alin. (2) din menționatele Reguli, fără ca reclamanta să atace modalitatea de citare ca fiind făcută altfel decât prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Examinând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru diferitele termene de arbitrare prin raportare la dovada îndeplinirii procedurii de citare cu reclamanta pentru data de 10 aprilie 2006, termenul de soluționare a cererii de completare a hotărârii arbitrale formulată în temeiul art. 281 C. proc. civ.

și al art. 63 alin. (1) din Regulile de procedură arbitrală, se constată că între acestea nu există deosebiri, în toate cazurile citarea făcându-se prin afișare pe ușa principală a imobilului întrucât nici o persoană menționată nu a fost găsită, înscrisul doveditor cuprinzând numele agentului procedural și o grafie simplă drept semnătură a agentului, grafie ce se găsește și pe dovada contestată de reclamanta recurentă. Mai mult se constată că dosarul de arbitraj este înaintat în copie xerox, că nu toate grafiile olografe sunt foarte evidente, dar și că recurenta reclamantă nu a produs instanței originalul dovezii în cauză. Față de acestea se reține că, așa cum a stabilit și instanța de fond, reclamanta recurentă a fost legal citată pentru termenul de dezbatere a cererii de completare a hotărârii arbitrale, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit. d) C. proc.

civ., motivul invocat urmând a fi respins. Examinând motivul prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ., invocat de recurentă se reține că, așa cum întemeiat a constatat și instanța de fond, la termenul de arbitrare din 19 octombrie 2005 părțile au declarat, la întrebarea instanței arbitrale, că sunt de acord cu prelungirea termenului de 5 luni prevăzut de Regulile de Procedură Arbitrale, situație consemnată în încheierea nr. 7 din 19 octombrie 2005, astfel că motivul invocat urmează a fi respins, neputându-se reține incidența prevederilor art. 364 lit. e) C. proc. civ. Nici motivul invocat de reclamantă și prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc.

civ., nu poate fi acceptat, întrucât din examinarea hotărârii de arbitraj, se reține, așa cum a stabilit și instanța de fond, că Tribunalul arbitral a examinat toate capetele de cerere formulate de părți, în acțiune sau în cererea reconvențională, pronunțându-se asupra lor, neputându-se releva că s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut sau că nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., nefiind incidente în cauză. Disjungerea cererii de chemare în garanție nu poate fi considerată ca reprezentând un lucru cerut și asupra căruia Tribunalul arbitral nu s-a pronunțat, disjungerea fiind permisă Tribunalului Arbitral, așa cum se menționează în art. 63 alin. (2) C. proc.

civ., și nefiind enumerată între motivele limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., singurele pasibile a fi invocate într-o acțiune în anulare. Critica formulată de recurentă cu privire la neregularități în compunerea completului de arbitrare, de altfel remediate imediat, așa cum recunoaște și recurenta, și s-a consemnat în încheierea nr. 10 din 23 noiembrie 2005, nu poate fi primită întrucât menționatele iregularități vizând absența angajamentelor arbitrilor desemnați de acceptare a calității, nu afectează compunerea completului de arbitrare care s-a constituit conform clauzei compromisorii și cu respectarea Regulilor de procedură arbitrală, astfel că nu sunt incidente nici prevederile art. 364 lit. c) C. proc.

civ., neinvocat expres de recurentă, de altfel. Critica vizând necitarea în cauză a proprietarului apartamentului ipotecat, ipotecă cu privire la care recurenta a făcut cerere de radiere pe care Tribunalul Arbitral a respins-o, nu poate fi examinată întrucât nu se încadrează în nici unul din motivele limitativ stabilite de art. 364 C. proc. civ., susținerile recurentei fiind străine unei acțiuni în anulare. Față de cele de mai sus se constată, așa cum a stabilit întemeiat și instanța de fond, că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, că recurenta nu a probat o astfel de încălcare, nefiind astfel fundamentat nici motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc.

civ., invocat de recurentă. Astfel fiind, sentința recurată fiind legală și temeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC K.I. SRL Cluj Napoca împotriva sentinței nr. 290 din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2006.