ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8293/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2001, pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamanta B.M.A. a contestat decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 emisă de Universitatea din Craiova, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului casă de locuit cu 4 camere și teren aferent în suprafață de 3000 mp, situat în Craiova. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, imobilul construcție și teren făcea parte dintr-o suprafață totală de 4,25 ha teren plantat cu vie nobilă, ce a fost preluat la data de 13 aprilie 1959, în baza Decretului nr. 115/1959, de la antecesorii săi G.A.

și G.C., proprietari ai întregului imobil. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 398 din 19 septembrie 2003, a admis contestația, a anulat decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 și a dispus restituirea în natură a imobilului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar imobilul nu servește unei activități de interes obștesc care să justifice încadrarea sa în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și exceptarea sa de la restituirea în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, susținând că, imobilul este folosit în exclusivitate ca laborator viticol, încadrându-se în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, imobilul este situat in mijlocul unei plantații de 166 ha de vie, ceea ce îi conferă o afectațiune specială pentru cercetare în domeniul învățământului viticol și a fost inclus pe lista imobilelor ce urmează a fi emisă de Guvernul României, ca fiind imobile excluse de la retrocedarea în natură și pentru care se vor acorda foștilor proprietari, măsuri reparatorii prin echivalent. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 448 din 12 decembrie 2003 a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza pentru rejudecare, dispunând completarea probatoriului administrat în speță. Ulterior, prin decizia nr. 3300 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 și a stabilit valoarea de expertiză a imobilului solicitat la suma de 1.250.145.886 lei, în raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii prin echivalent, conform H.G.

nr. 498/2003. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, în raport de plasament și de dotare, imobilul în litigiu este folosit pentru o activitate de interes obștesc, respectiv pentru practica studenților Facultății de Agronomie și Horticultură, pentru plantații și culturi și, prin urmare, se încadrează în imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și este exceptat de la restituire, fiind ocupat de o unitate bugetară de învățământ. Mai mult, în urma demersurilor pârâtei, imobilul a fost inclus pe lista imobilelor ce sunt necesare derulării activității instructiv educative, întocmită de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și înaintată Guvernului României, Autorității pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut, în motivarea hotărârii, că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă, în subsidiar, restituirea prin echivalent, dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, iar, în speță, față de afectațiunea imobilului, se impune aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, adică urmează a se acorda una din măsurile reparatorii prin echivalent, la opțiunea persoanei îndreptățite. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta B.M.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a imobilului și susținând, în esență, că acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, nefiind folosit în exclusivitate pentru plantație și culturi și nici pentru practica studenților Facultății de Agronomie și Horticultură.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și republicată, imobilele cu destinația arătată în Anexa nr. 2 lit. a) din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, cu obligația de a le menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din Anexa nr. 2 lit. a) sau, respectiv, de până la 5 ani, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din Anexa nr. 2 lit. a). La pct. 1 din Anexa nr. 2 lit. a) sunt prevăzute imobilele ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat, grădinițe, școli, licee, colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ superior.

În cauza de față, imobilul aflat în litigiu aparține unei instituții de învățământ superior din sistemul de stat, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată. Prin urmare, se impune restituirea în natură a imobilului către reclamantă, care și-a dovedit calitatea de moștenitor al foștilor proprietari ai bunului și, implicit, calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

De altfel, susținerile pe care reclamanta le-a făcut în mod constant de-a lungul derulării procesului, în sensul că, imobilul avea destinația de casă de oaspeți, au fost confirmate cu ocazia efectuării cercetării locale de către prima instanță, care a arătat faptul că, mobilierul aflat în imobil este specific unei locuințe, iar aparatura de laborator, constând în bunuri mobile, poate fi transportată cu ușurință în altă locație, prezența acesteia neducând la concluzia existenței unei dotări tehnice specifice unui laborator științific. Față de cele ce preced, recursul se privește ca fondat și urmează a fi admis, hotărârea atacată va fi casată, cu consecința respingerii apelului pârâtei Universitatea din Craiova și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.M.A. împotriva deciziei nr. 3300 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și respinge apelul declarat de pârâta Universitatea din Craiova împotriva sentinței nr. 398 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, secția civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.