ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8293/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5

noiembrie 2001, pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamanta B.M.A. a

contestat decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 emisă de Universitatea din

Craiova, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a

imobilului casă de locuit cu 4 camere și teren aferent în suprafață de 3000 mp,

situat în Craiova.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că, imobilul construcție și teren făcea parte dintr-o suprafață totală de 4,25

ha teren plantat cu vie nobilă, ce a fost preluat la data de 13 aprilie 1959,

în baza Decretului nr. 115/1959, de la antecesorii săi G.A. și G.C.,

proprietari ai întregului imobil.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința

nr. 398 din 19 septembrie 2003, a admis contestația, a anulat decizia nr. 802/A

din 28 septembrie 2001 și a dispus restituirea în natură a imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut,

în esență, că, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în

sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar imobilul nu servește unei

activități de interes obștesc care să justifice încadrarea sa în dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și exceptarea sa de la restituirea în

natură.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

pârâta, susținând că, imobilul este folosit în exclusivitate ca laborator

viticol, încadrându-se în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, imobilul este situat in mijlocul unei plantații de 166 ha de vie,

ceea ce îi conferă o afectațiune specială pentru cercetare în domeniul

învățământului viticol și a fost inclus pe lista imobilelor ce urmează a fi

emisă de Guvernul României, ca fiind imobile excluse de la retrocedarea în

natură și pentru care se vor acorda foștilor proprietari, măsuri reparatorii

prin echivalent.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin

decizia nr. 448 din 12 decembrie 2003 a admis apelul, a anulat sentința atacată

și a reținut cauza pentru rejudecare, dispunând completarea probatoriului

administrat în speță.

Ulterior, prin decizia nr. 3300 din 8

octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis acțiunea

reclamantei, a anulat decizia nr. 802/A din 28 septembrie 2001 și a stabilit

valoarea de expertiză a imobilului solicitat la suma de 1.250.145.886 lei, în

raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii prin echivalent, conform

H.G. nr. 498/2003.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut, în esență, că, în raport de plasament și de dotare, imobilul în

litigiu este folosit pentru o activitate de interes obștesc, respectiv pentru

practica studenților Facultății de Agronomie și Horticultură, pentru plantații

și culturi și, prin urmare, se încadrează în imobilele prevăzute de art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și este exceptat de la restituire, fiind ocupat

de o unitate bugetară de învățământ.

Mai mult, în urma demersurilor pârâtei,

imobilul a fost inclus pe lista imobilelor ce sunt necesare derulării

activității instructiv educative, întocmită de Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului și înaintată Guvernului României, Autorității pentru urmărirea

aplicării unitare a Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut, în motivarea hotărârii, că

reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă, în subsidiar, restituirea

prin echivalent, dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, iar,

în speță, față de afectațiunea imobilului, se impune aplicarea dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, adică urmează a se acorda una din

măsurile reparatorii prin echivalent, la opțiunea persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea

de atac a recursului reclamanta B.M.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,

8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a imobilului și

susținând, în esență, că acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond,

nefiind folosit în exclusivitate pentru plantație și culturi și nici pentru

practica studenților Facultății de Agronomie și Horticultură.

Recursul este fondat pentru considerentele ce

succed.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și republicată, imobilele cu

destinația arătată în Anexa nr. 2 lit. a) din lege, necesare și afectate

exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate

ori social-culturale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor

acestora, cu obligația de a le menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3

ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din Anexa nr. 2 lit. a) sau, respectiv,

de până la 5 ani, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din Anexa nr. 2 lit. a).

La pct. 1 din Anexa nr. 2 lit. a) sunt prevăzute

imobilele ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat,

grădinițe, școli, licee, colegii, școli profesionale, școli postliceale,

instituții de învățământ superior.

În cauza de față, imobilul aflat în litigiu aparține

unei instituții de învățământ superior din sistemul de stat, fiindu-i

aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată și

republicată.

Prin urmare, se impune restituirea în natură a

imobilului către reclamantă, care și-a dovedit calitatea de moștenitor al

foștilor proprietari ai bunului și, implicit, calitatea de persoană

îndreptățită la restituire, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

De altfel, susținerile pe care reclamanta le-a făcut

în mod constant de-a lungul derulării procesului, în sensul că, imobilul avea

destinația de casă de oaspeți, au fost confirmate cu ocazia efectuării

cercetării locale de către prima instanță, care a arătat faptul că, mobilierul

aflat în imobil este specific unei locuințe, iar aparatura de laborator,

constând în bunuri mobile, poate fi transportată cu ușurință în altă locație,

prezența acesteia neducând la concluzia existenței unei dotări tehnice

specifice unui laborator științific.

Față de cele ce preced, recursul se privește ca

fondat și urmează a fi admis, hotărârea atacată va fi casată, cu consecința

respingerii apelului pârâtei Universitatea din Craiova și menținerii sentinței

pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta B.M.A.

împotriva deciziei nr. 3300 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă, pe care o casează și respinge apelul declarat de pârâta

Universitatea din Craiova împotriva sentinței nr. 398 din 19 septembrie 2003 a

Tribunalului Dolj, secția civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

octombrie 2006.