ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1461/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 7 iulie 2005, reclamanta SC P.I. SRL Oradea a chemat în judecată pe pârâtul C.N.C. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că filmele comercializate nu fac parte din categoria filmelor cinematografice în sensul Legii cinematografiei nr. 630/2002 și ca urmare exploatarea acestor filme nu este reglementat și nu intră sub incidența legii cinematografiei. Prin sentința comercială nr. 155 din 2 mai 2000, Tribunalul Bihor a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 113 din 3 octombrie 2006, a respins apelul reclamantei, menținând în totalitate hotărârea instanței de fond.

Împotriva acestor din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sala așa cum a fost formulată, invocând în principal dispozițiile art. 304 punct 9 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a făcut o greșită aplicare a Legii cinematografiei nr. 630/2002, cât timp domeniul activității sale se referă exclusiv la materiale erotice și filme video pornografice. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport cu criticile pe care reclamanta le reiterează prin recursul său, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În speță, este de reținut, în primul rând, că deși reclamanta a cerut prin acțiune să se constate că filmele pe care le comercializează nu fac parte din categoria filmelor cinematografice, prin cererea sa din apel a solicitat să se constate că avea dreptul de a nu se înscrie în Registrul Cinematografiei și de a-și comercializa filmele fără respectarea Legii nr. 630/2002, situație în care s-a încercat modificarea obiectului chemării în judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Pe de altă parte având în vedere dispozițiile H.G.

nr. 418/2003, conform cărora Registrul Cinematografiei constituie instrumentul unitar de evidență pentru persoanele fizice și juridice care desfășoară activități în domeniul cinematografiei, corect instanța de apel a reținut că termenul de activitate în domeniul cinematografiei este definit în sens larg și se referă la activitățile specifice de producție și prestări servicii comerciale de reproducere și multiplicare de filme cinematografice pe orice fel de suport. Astfel că solicitarea reclamantei ca filmele pe care le comercializează să nu fie încadrate în categoria celor cinematografice, a fost corect înlăturată de instanțe, care au avut în vedere și dispozițiile Legii nr. 328/2006, conform cărora distribuirea de filme reprezintă activitatea de prezentare prin proiecții către public a unui film în cinematografe sau alte spații definite ca atare, a unor casete video sau DVD, precum și importul și exportul de filme.

Cum, în raport de art. 7 și 8 din H.G. nr. 418/2003, reclamanta avea obligația clasificării fiecărui film și modalitatea de clasificare a filmelor comercializate, ceea ce a și obținut pentru 169 de filme din categoria XXX (filme interzise comunicării prin proiecție publică), corect instanța a reținut că în această situație funcționează și obligația de a se înregistra în Registrul Cinematografiei, pentru a se realiza și protecția publicului pentru această categorie de filme. În consecință, recursul reclamantei se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 113/C/2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.