ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4637/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 33970/2/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul O.K.H. cu măsura arestării preventive. În motivarea acestei încheieri instanța a reținut următoarele: Prin încheierea din data de 26 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza art. 139 alin. (3) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul O.K.H., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico – legală, potrivit cărora față de afecțiunile de care suferă, numitul inculpat nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P.

După punerea în libertate, începând cu 26 aprilie 2006, inculpatul O.K.H. a încercat să tergiverseze soluționarea cauzei prin internări repetate numai în perioadele în care erau fixate termen pentru judecată, iar la termenul la care s-a prezentat, instanța nu a putut proceda la ascultarea sa întrucât acesta invoca starea precară a sănătății, diferite intervenții chirurgicale ori faptul că se afla sub influența sedativelor. Pentru verificarea susținerilor inculpatului au fost făcute adrese către I.O.F., care a confirmat, în parte, susținerile inculpatului.

S-a mai reținut că din raportul medical nr. 004300325 întocmit de Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, rezultă că inculpatul prezintă status post neoplasm colonic operat, fără imagini de recidivă tumorală locală sau determinări secundare hepatice, nodul pulmonar drept de itiologie incertă, diverticuloză colonică, microadenopatii supraclavicular în stânga și axilar bilateral, o leziune sechelară sau determinare secundară, recomandându-se monitorizarea leziunii și reexaminare CT, după 4–6 lui. Inculpatul O.K.H., nu s-a prezentat în fața instanței, la data de 12 iulie 2006, ocazie cu care i s-a pus în vedere să facă dovada imposibilității invocată. Situația s-a repetat și la următorul termen de judecată respectiv 19 iulie 2006, când apărătorii inculpatului nu au putut face dovada imposibilității prezentării inculpatului la cele două termene.

Față de această situație s-a concluzionat că inculpatul O.K.H. încearcă să tergiverseze judecata și se sustrage de la soluționarea cauzei. Față de aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 160 a alin. ultim C. proc. pen., în sensul dispunerii arestării preventive a inculpatului O.K.H. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.K.H., care prin apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței, urmând a se avea în vedere starea precară a sănătății recurentului care îl pune în imposibilitate de a suporta regimul de penitenciar, necesitând un tratament medical de specialitate care nu-i poate fi asigurat în rețeaua sanitară din cadrul A.N.P., toate aceste fiind dovedite și susținute de acte medicale, inclusiv rapoarte de expertiză medico – legale de specialitate.

Recursul declarat de inculpatul O.K.H. este nefondat. Din actele și lucrările de la dosar rezultă fără îndoială, că inculpatul O.K.H. suferă de multiple maladii dintre care unele au fost apreciate ca fiind grave cu risc ridicat pentru viața sa, necesitând un tratament medical special ce nu poate fi administrat în rețeaua sanitară din cadrul A.N.P., motiv pentru care instanța de judecată a apreciat oportună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu aceea a obligării de a nu părăsi țara. În același timp se constată că inculpatului i s-a atras atenția asupra obligației de a se prezenta la termenele stabilite de instanță pentru judecata cauzei. Dând dovadă de rea-credință, inculpatul, a căutat, sub diverse motive, nejustificate să amâne judecarea cauzei, după care nu s-a mai prezentat la nici unul din termenele stabilite, în prezent fiind de negăsit, existând suspiciuni că ar fi părăsit țara.

Față de această situație, în mod justificat, Curtea de apel, prin încheierea recurată, a făcut aplicarea art. 160 a alin. ultim C. proc. pen., deoarece încălcarea de către inculpat a obligației de a se prezenta la termenele de judecată stabilite, echivalează cu sustragerea de la judecată și obstrucționarea îndeplinii actului de justiție, toate acestea constituind elemente noi intervenite după punerea sa în libertate și care justifică pe deplin luarea față de el a măsurii arestării preventive. Pentru considerentele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul O.K.H. împotriva încheierii din 19 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 33970/2/2005 a Curții de Apel București, secția I penală, este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.K.H. împotriva încheierii din 19 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 33970/2/2005 (nr. vechi: 3345/2005). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.