ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4637/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iulie 2006

pronunțată în dosarul nr. 33970/2/2005, Curtea de Apel București, secția I penală,

a dispus, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., înlocuirea măsurii

obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul O.K.H. cu măsura

arestării preventive.

În motivarea acestei încheieri

instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea din data de 26

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza art.

139 alin. (3) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive, luată

față de inculpatul O.K.H., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în

vedere concluziile raportului de expertiză medico – legală, potrivit cărora

față de afecțiunile de care suferă, numitul inculpat nu poate fi tratat în

rețeaua sanitară a A.N.P.

După punerea în libertate, începând

cu 26 aprilie 2006, inculpatul O.K.H. a încercat să tergiverseze soluționarea

cauzei prin internări repetate numai în perioadele în care erau fixate termen

pentru judecată, iar la termenul la care s-a prezentat, instanța nu a putut

proceda la ascultarea sa întrucât acesta invoca starea precară a sănătății,

diferite intervenții chirurgicale ori faptul că se afla sub influența

sedativelor.

Pentru verificarea susținerilor

inculpatului au fost făcute adrese către I.O.F., care a confirmat, în parte,

susținerile inculpatului.

S-a mai reținut că din raportul

medical nr. 004300325 întocmit de Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, rezultă

că inculpatul prezintă status post neoplasm colonic operat, fără imagini de

recidivă tumorală locală sau determinări secundare hepatice, nodul pulmonar

drept de itiologie incertă, diverticuloză colonică, microadenopatii

supraclavicular în stânga și axilar bilateral, o leziune sechelară sau

determinare secundară, recomandându-se monitorizarea leziunii și reexaminare

CT, după 4–6 lui.

Inculpatul O.K.H., nu s-a prezentat

în fața instanței, la data de 12 iulie 2006, ocazie cu care i s-a pus în vedere

să facă dovada imposibilității invocată. Situația s-a repetat și la următorul

termen de judecată respectiv 19 iulie 2006, când apărătorii inculpatului nu au

putut face dovada imposibilității prezentării inculpatului la cele două

termene.

Față de această situație s-a

concluzionat că inculpatul O.K.H. încearcă să tergiverseze judecata și se

sustrage de la soluționarea cauzei.

Față de aceste considerente, Curtea

de apel a apreciat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 160

a

alin. ultim C. proc. pen., în sensul dispunerii arestării preventive a

inculpatului O.K.H.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal a declarat recurs inculpatul O.K.H., care prin apărătorul desemnat

din oficiu, a lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței, urmând a

se avea în vedere starea precară a sănătății recurentului care îl pune în

imposibilitate de a suporta regimul de penitenciar, necesitând un tratament

medical de specialitate care nu-i poate fi asigurat în rețeaua sanitară din

cadrul A.N.P., toate aceste fiind dovedite și susținute de acte medicale,

inclusiv rapoarte de expertiză medico – legale de specialitate.

Recursul declarat de inculpatul O.K.H.

este nefondat.

Din actele și lucrările de la dosar

rezultă fără îndoială, că inculpatul O.K.H. suferă de multiple maladii dintre

care unele au fost apreciate ca fiind grave cu risc ridicat pentru viața sa,

necesitând un tratament medical special ce nu poate fi administrat în rețeaua

sanitară din cadrul A.N.P., motiv pentru care instanța de judecată a apreciat

oportună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu aceea

a obligării de a nu părăsi țara.

În același timp se constată că

inculpatului i s-a atras atenția asupra obligației de a se prezenta la

termenele stabilite de instanță pentru judecata cauzei.

Dând dovadă de rea-credință,

inculpatul, a căutat, sub diverse motive, nejustificate să amâne judecarea

cauzei, după care nu s-a mai prezentat la nici unul din termenele stabilite, în

prezent fiind de negăsit, existând suspiciuni că ar fi părăsit țara.

Față de această situație, în mod

justificat, Curtea de apel, prin încheierea recurată, a făcut aplicarea art. 160

a

alin. ultim C. proc. pen., deoarece încălcarea de către inculpat a obligației

de a se prezenta la termenele de judecată stabilite, echivalează cu sustragerea

de la judecată și obstrucționarea îndeplinii actului de justiție, toate acestea

constituind elemente noi intervenite după punerea sa în libertate și care

justifică pe deplin luarea față de el a măsurii arestării preventive.

Pentru considerentele mai sus

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul O.K.H. împotriva

încheierii din 19 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 33970/2/2005 a Curții de

Apel București, secția I penală, este nefondat și a fi respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aflându-se în culpă procesuală, în

temeiul art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul urmează a fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei căi

de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.K.H. împotriva încheierii din 19 iulie 2006 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 33970/2/2005 (nr.

vechi: 3345/2005).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.